La povesti cu Toto/Deliric -"Am taiat barierele si am scos lucruri din mine, a fost ca o terapie"

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Nu stiam cine era cand l-am intalnit prima data. Chiar inainte sa intru in Studio X, am auzit un tip "Zici ca am fost la sala, nu ca am inregistrat o piesa." Era nadusit, inregistra de cateva ore. Mi-a zis ca il cheama Toto.

Abia apoi am aflat ca Toto = Deliric. Era si Silent Strike acolo, inregistrau albumul cel nou. Cred ca prima discutie a fost despre depresie si despre natura care moare incet, dar sigur; eram proaspat intoarsa de la Pelicam unde vazusem niste filme ravasitoare. "O sa fie o piesa chiar despre asta pe noul meu album".

Apoi am ascultat Gaia si am inteles ce voia sa spuna.

Noul album nu are nume, dar are 17 piese trase-n carne vie, in care Toto si Deliric au devenit aproape aceleasi persoana, e un album-terapie, o refulare, o eliberare, un fel de punct si de la capat, un cameleon.

Cut To: Electric Castle. Am mers cu Andra in backstage. L-am prins pe Toto chiar dupa primul concert in care a cantat piesele cele noi, alaturi de Muse Quartet si de Silent Strike. Si-am pornit la povesti.

Ce voiai sa te faci cand erai mic?

Astronaut, eram really daring.

…si cand ai inceput sa te razgandesti?

Muzica asta m-a lovit de foarte devreme. Aveam un unchi care facea muzica, cred ca el m-a activat. 
Pe la 11 ani mi-am facut prima formatie de rap. Si cantam despre cum am iesit eu de la parnaie… (rade)

Ce ascultai pe atunci?

Ascultam chestii de pe la inceputul anilor '90 Run DMC si ce mai era pe atunci, Vanilla Ice, Mc Hammer - pe vremea aia nu aveam acces la muzica, aveam noroc cu ce prindeam pe caseta.

Apoi mi-am facut o formatie de cartier, se numea Umbrele Noptii. Eram niste copii periculosi. Eu scriam toate versurile, apoi ne inregistram cu casetofonul.

Am mai crescut si in ’97 mi-am facut formatie cu Doc si Nwanda. Am inceput sa mergem in studiouri si am crescut treptat. (face o pauza)

…am muncit mult. Sunt aproape 20 de ani. Munca multa.


Poza din 1998

Si parintii tai ce parere au avut despre treaba asta cu muzica?

Iti dai seama ca nu au fost foarte confortabili. Tata imi tot spunea: "O sa iti treaca chestia cu rapul."

Oricum, in paralel am facut ASE, am renuntat ca nu mi-a placut, am trecut la Comunicare, am lucrat apoi ca designer sau art.

Daca ai organiza un festival care ar fi primii 3 headlineri?


Iti dai seama ca as face un festival de rap. Si probabil i-as lua pe Kendrick Lamar, J Cole si Young Thug - ca sa fie un pic controversa; am o lista in minte.

Se intoarce spre reportofon, ca si cand ar vorbi cu publicul: “eu sunt foarte bun in a ma ocupa de toate, dar nu vreau.”

Ai vreo superstitie?

Daaa. Daca vars sarea - am vazut asta in Tom si Jerry - o iau si o arunc peste umar.

Daca nu, ce se intampla?

E de rau, nu stiu exact. Tu esti soarecele, te prinde pisica.

Intri intr-un club si incepe o melodie facuta de tine. Ce faci?

Ma duc la bar si imi iau o bere. Si incerc sa nu dau ochii cu lumea care ma stie. Vreau sa stau linistit. Sa beau. Si sa nu vorbim despre “Heeeeei, Deliric!”

Nu dansezi?

Nu dansez niciodata, nu. Doar imi ridic pantalonii si ma las pe spate, asa (ne arata).

Cel mai recent vis bizar pe care poti sa ni-l povestesti.

Stati putin…ca am avut ceva, dar nu imi mai aduc aminte.

A fost ceva ciudat recent. Are de-a face cu pisica mea. Il cheama Asimov, e acum singur acasa si ma tot gandesc la el si la cum o sa ne batem cand o sa ajung. E foarte smecher, e rau, ne intelegem, bem impreuna, da’ ne si caftim. E tovarasul meu Asimov.

Iti visezi vreodata melodiile?

Nu, dar am visat clipuri. Daca ma streseaza o idee sau nu gasesc raspunsul, imi apare rezolvarea in starea aceea intre somn si realitate.

De exemplu, voiam sa fac clip la Demoncratie, piesa facuta cu Silent Strike. Dintr-o data mi-a venit ideea: mi-am adus aminte de un film pe care l-am vazut in copilarie, ii zicea They Live - eram intr-o stare in care dormeam, dar eram lucid. M-am trezit si am notat.

La fel mi-au mai venit idei vis-a-vis de piese sau de cum sa promovez anumite chestii. Ma trezesc si mi le notez.

Noul Album. Fara nume. Cat ai lucrat la el?

Albumul nou fara nume… Prima data am colaborat cu Silent Strike in 2005; el statea in Iasi, abia apoi s-a mutat in Bucuresti.

In 2009 am facut prima piesa impreuna pentru albumul lui, Alb - Gloante oarbe. Am simtit ca ne intelegem foarte bine: suntem hateri, nu ne place nimic, vrem mereu mai mult, suntem perfectionisti.

Cut to: el mi-a dat instrumentalele, eu am scris versurile. Si ne-am pus ca deadline 2016 in 2015. Ne-am flexat muschii si-am zis “stam pe el”.

Nucleul

M-am gandit sa fac o poveste, apoi mi-am dat seama ca e foarte introspectiv. Ca e despre mine. Eu sunt nucleul. Plus Silent care are si el trairile lui care se manifesta in instrumentale.

Cat ai pus din tine?

Cat am putut.

Pana acum am facut muzica un pic mai rece, mai impersonala. Acum am taiat barierele si am scos lucruri din mine, a fost ca o terapie.

Ai vreo slabiciune pentru vreo anumita melodie?

Pentru mine Ambrozie a fost o chestie aparte - acolo am vorbit prima data despre mine, desi in general sunt foarte introvertit.
Numai ca atunci cand beau devin mult mai deschis. Pentru mine, acela a fost inceputul spre a pune in muzica elemente direct din mine.

Pe albumul asta nou am multe lucruri din viata personala, relatia cu femeile, se simte altfel. Si ma bucura - atunci cand o dai sincer feedbackul vine la fel.
Tot ce se promoveaza acum e foarte de plastic. Chiar cred ca e nevoie de cineva care sa spuna lucrurile direct din suflet.

Apropo de femei, care-i idealul tau, cum trebuie sa fie o femeie in viziunea ta?

Desteapta si feminina. Probabil cel mai important este sa am ce vorbi cu ea. Si sa nu fie stramba (rade, facem o pauza).

Diferenta dintre Deliric si Toto?


...din ce in ce mai mica. In general in lumea rapului tu iti creezi un personaj, un alter-ego, esti un super erou. Si eu am facut asta.

Si Superman a facut asta VS Clark Kent si problemele lui care evident ii influenteaza munca lui Superman.

Nu sunt nici Superman, nu sunt nici daramat, sunt foarte bine.

Interviul nu s-a terminat cu clasica strangere de mana cordiala si cu politeturi artificiale, nu. S-a incheiat cu cea mai calda strangere in brate. Fara cuvinte.

O poveste de Toto Eremia, dirijata de Andreea Verde si Andra Gheorghiu.

Bonus: Niste supradoza de Asimov, la cererea publicului

Mai multe poze aici.



Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

La ce festival de muzica mergi in vara lui 2017?
|Rezultate|Alte sondaje