Am stat de vorba cu Mihail si-am aflat cel mai ciudat vis pe care l-a avut vreodata

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Suntem intr-un foisor feeric cu luminite si verdeata la terasa Monteoru - eu si Mihail, cantaretul. Avem o masa mare la care sta cu prietenii care intamplator sunt cei din echipa lui. Mi-am imaginat mereu ca nu poti sa faci treaba buna daca cei cu care lucrezi nu iti devin parteneri de iesit in oras, cu care iti place sa stai la povesti.

Pornesc reportofonul si, de la masa alaturata, incep sa rasune voci copii. E o zi de nastere. Au un microfon care e folosit si de parinti atunci cand li se termina bautura. O sa fie interesant.

S-a nascut in Dorotcaia din Republica Moldova, locuieste in Cluj, a buuumuit in underground si mainstream cu “Ma ucide ea” si continua sa compuna piese de milioane de vizualizari pe youtube. Urmandu-i modelul lui John Malkovich, va prezentam “Being Mihail Sandu” in 3, 2, 1...

Capitolul 1. Copilarie
Ce voiai sa te faci cand erai mic?

(Râde) Ce voiam sa ma fac? Eu tot timpul ziceam ca vreau sa fiu un om puternic.
Dar nu eram in filmul asta - de exemplu stiu ca il intrebam pe tata: Eu cand o sa cresc mare, ce o sa nasc - o fata sau un baiat? Si el imi zicea: Noi, barbatii, nu nastem.
Si atunci am rasuflat usurat: Ahhh, ce bine!

Un nepotel al meu pe nume Zahar a raspuns la intrebarea “Ce o sa devii cand o sa fii mare?” cu “Tot eu!”. Despre asta este vorba, nu?

Imi amintesc ca pe la 6 ani, aveam un joc inventat de mine. Cele 2 degete ale mele (aratatoarele) erau 2 personaje care se aflau la un concurs muzical. Si trebuia sa improvizez si pentru unul, si pentru celalalt - pe voci diferite. Si castiga cine decideam eu.

Stiu sigur ca de mic voiam pian - mama facea pian. Tot ea mi-a povestit ca si-a dorit dintotdeauna sa faca muzica, dar nu a reusit, pentru ca erau alte vremuri.
Am avut mereu artisti in familie: bunicul picta, tata era pasionat de fotografie - le developa acasa, eu am facut dansuri si eram mereu implicat in activitati artistice. Imi placea, inca de atunci, adrenalina aceea de “a fi pe scena”. Era, pur si simplu, euforie.

In liceu ma gandeam la actorie, muzica, arte vizuale. Am simtit mereu ca o sa fac ceva legat de arta.

Daca nu ai fi ajuns cantaret, in ce domeniu te-ai fi implicat?
Pictura, fotografie sau...film.
“Actul de creatie” e ca o meditatie, e ceva divin, iar domeniile care ma atrag au ceva in comun: toate sunt intense.

Capitolul 2. Muzica

Sunt intr-o relatie foarte serioasa cu muzica. Cu muzica, nu cu muzica mea, da? Sunt un meloman.
Nu stiu daca as putea sa renunt la ea vreodata. E o dependenta. Devine obsesie. Uneori, daca nu ajung la studio intr-o zi, ma simt de parca e o zi pierduta.

Muzica este...
E un drog, chiar daca suna cliseu.
Un fel de a fi, de a te alimenta, o sursa continua de energie, felul meu de a vorbi cu mine, chiar simt ca asta e chemarea mea.
Ma ajuta sa ma uit in interior.

De ce faci muzica?
...pentru ca o simt in toata natura mea. E vorba de “libertate”. Actul de creatie e cel mai orgasmic, cel mai divin.

Ajungi la inima - te intrebi ce simti? E bine? Atunci e ok.

Cu ce esti diferit acum fata de momentul in care ai lansat “Ma ucide ea?”

Vrei sa fiu sincer? Uite, piesa asta - “Who you are” e compusa inainte cu o luna de “Ma ucide ea”...

5 copii fac galagie in spate. Parintii copiilor canta la microfon “Ani de liceu”. Facem o pauza.
Revenim.

Simt ca am crescut mult.
Atunci aveam mai multe frici, eram mai nesigur, nu stiam ce vreau sa fac, unde vreau sa ajung.

Si acum unde vrei sa ajungi?
Intr-un loc sau intr-un context in care pot sa invat, sa evoluez. Asta imi doresc: sa trec anumite praguri ca sa vad pana unde pot sa ajung. Totul e atat de liber - doar tu decizi.

Capitolul 3. Chestiile personale.

Ti-ai pus mult din viata personala in melodii si in clipuri. S-a schimbat ceva intre timp?

Atunci nu stiam cat de mult trebuie sa am grija de intimitatea mea si de cei dragi. Acum nu as mai face asta - incerc sa am grija.
Sa nu ii expun pe cei dragi.
...pentru ca te simti dezgolit si iti pierzi din intimitate. E important sa ai vizuina ta - sora mea m-a facut sa fiu constient de asta. Ea mi-a spus: Nu vreau sa fiu expusa, nu vreau sa stie lumea ca sunt sora ta, as vrea sa fie liniste si pace.

Tot timpul am insistat ca greselile te fac sa intelegi lucruri. Dar e important sa fie ale tale, nu ale altora.

Se canta “Multi ani traiasca!”. Facem o pauza.

Daca ai face acum o melodie despre prezent, cum s-ar numi?
Cred ca nu ar fi versuri. De multe ori tind sa cred ca versurile sunt un pretext - muzica da starea, creeaza mood-ul.
La un moment dat as vrea sa fac un album fara voce. Am niste piese instrumentale si tot caut loc pentru voce, dar nu il gasesc inca.

Hai sa ne intoarcem la melodia despre prezent. Ce vibe ar avea?
Un vibe nostalgic, de orizont, inaintea unei drumetii sau dupa o drumetie. Vad un apus in culori calde cu un pic de racoare si adierea vantului neaparat. Stii, de multe ori imi ziceam: “Cum ar fi lumea asta fara sa existe adierea vantului? Iti dai seama?”

Un super erou din familie
Sora mea - pentru ca este mai mica, dar mult mai curajoasa decat mine. De multe ori prezenta ei ma face sa ma simt las. Noi stam impreuna si datorita ei am avut parte de multe experiente frumoase, stam la povesti, realizam lucruri.

Capitolul 4. Amintiri

Cea mai draga amintire din toata viata ta de pana acum:
Am atatea amintiri draaagi…
Cred ca dupa festivalul Best Kept Secret am mers cu sora mea sa ne vizitam parintii in Germania. Am stat cu ei la povesti, asa cum nu am mai stat niciodata. A fost o conexiunea foarte “simtibila”. Foarte frumos. Am facut exercitii de cunoastere, am plans, am ras - a fost constructiv.
M-am bucurat ca parintii nostri sunt deschisi.

Ce ai pastra de aici?
Dragostea. Am simtit dragostea fata de mama, tata, sora. E o chestie ciudata si greu de explicat, dar am simtit asta diferit ca pana acum.
E o perioada in viata mea cand acelasi lucru se vede dintr-o cu totul alta perspectiva.

Cel mai greu iti este sa…
...ma trezesc dimineata
...respect un regim alimentar corect

Capitolul 5. Vise.

Am avut un out of body experience in copilarie, aveam vreo 6 ani.
Era patul parintilor mei si de acolo era o scara care ducea in cer, in cosmos. Si la capatul scarii era ca o trambulina. Ma urcam pana sus, printre stele, apoi saream in pat, era asa o senzatie faina.
Senzatia aia o simt si acum, o plutire incredibila, o cadere foarte fina.
A fost foarte intens.

Sau alt vis memorabil a fost cand zburam. Uneori zburam foaaarte foarte sus si vedeam clar Pamantul.

Daca ai putea sa traiesti asa cum iti doresti fara niciun compromis, ce ai face?

Sincer - cam traiesc asta. Ma bucur de viata. Dar cred ca mi-ar placea sa umblu in fundul gol prin oras. Sa fiu gol pe strada.
Uneori am imaginea asta in care imi iau cateva lucruri in rucsac si plec, dispar putin din peisajul asta. Parca ma vizualizez in locuri straine, ciudate. Si nu neaparat in cautare de sine, pur si simplu vreau sa vad lumea.

...si-n timp ce noi vorbeam, iar Mihail sorbea din a doua limonada, se facea miezul-noptii, iar Ma ucide ea ajungea la 58 de milioane de vizualizari.



Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

La ce festival de muzica mergi in vara lui 2017?
|Rezultate|Alte sondaje