Interviu cu Martyn Jaques si un mesaj de la The Tiger Lillies

The Tiger Lillies vor veni a treia oara in Romania, adusi tot de festivalul Operetei Viata e Frumoasa (carora o sa le facem o statuie, exact pentru faptul ca ii aduc pe Tigers Lillies) - ne iertati exaltarea, suntem "die hard fans".

Cu toate acestea, cat de die hard suntem noi, nu ne-a trecut inca prin cap sa le cerem un interviu. Au facut-o insa cei de la Opereta, si pentru ca ne-a placut, desi pare putin un pic pe fuga (ei sunt deja in turneu cu noul album si spectacol Woyzeck), vi-l prezentam si voua, astazi.

Nu inainte de a va arata mesajul celor trei de la The Tiger Lillies, teaser pentru concertul de pe 17 noiembrie de la Sala Radio:





Ce credeţi că s-a schimbat în industria muzicală, în ultimii 20 de ani? A devenit scena muzicală internaţională mai deschisă către improvizaţie şi amestecul genurilor muzicale?

Probabil că acum lucrurile ne sunt din ce în ce mai favorabile. Internetul este o unealtă grozavă, iar înregistrările sunt acum mai ieftine. Casele de discuri par să fie în declin, iar curentul "do it yourself" e în ascensiune.

În această lume post-modernistă, când grotescul nu mai este o privelişte rar întâlnită, vi se pare că muzica voastră e mai potrivită cu mediul înconjurător, mai mult ca acum 20 de ani?

Se pare că am devenit la modă. Asta este grozav, pentru că să urmezi moda nu dă roade. Cred că ne găsim bine locul în această lume şi cred că formaţia noastră îmbătrâneşte frumos.


foto: Regis Hertrich

Am citit într-un interviu că un psihiatru german v-a declarat că "este uimitor cum reuşiţi să includeţi absolut tot" în muzica voastră – cântecele au subiecte precum blasfemie, viol, matricid şi zoofilie. Cum vă vin ideile pentru muzica voastră? Au legătură cu un context social anume?

Încerc să scriu lucruri interesante şi să ofer idei care pun oamenii pe gânduri  Prin urmare, caut diverse subiecte neobişnuite. Câteodată versurile sunt ironice, câteodată amuzante, câteodată inspiră tristeţe sau frumuseţe. Sunt cuvinte despre oameni diverşi, unii trişti, alţii neobişnuiţi, sunt versuri despre viaţă şi oameni excluşi.

Care este mesajul pe care vreţi să îl transmiteţi prin acest concept de „Freak Show”? Şi care este legătura directă cu machiajul vostru scenic?

La un anumit nivel, în cântecele noastre este vorba despre diverşi freaks, oameni ciudaţi şi neobişnuiţi, ca cei care apăreau în spectacolele itinerante. Dar cred că există şi un alt nivel de interpretare, deoarece este vorba despre un sentiment comun de alienare, de excludere... toţi suntem nişte ciudaţi iar "normalul" este un lucru foarte subiectiv.

De ce credeţi că este important să oferiţi publicului un element de şoc, ca să spunem aşa, de unde vine acest lucru? O faceţi de dragul publicului, pentru a le oferi un sentiment cathartic, sau o faceţi pentru voi, din nevoia de a exprima aceste lucruri şocante?

Probabil că ambele explicaţii sunt valabile, este de fapt o explorare a lucrurilor pe care oamenii le consideră acceptabile. Dar e mai mult decât atât, este vorba şi de tristeţe, frumuseţe, umor, etc.

Aţi afirmat că ambiguitatea este un element foarte important în muzica voastră şi pentru efectul pe care vreţi să îl aibă ea. Spuneţi-ne mai multe despre ambiguitatea pentru the Tiger Lillies.

Orice lucru care poate fi uşor explicat şi catalogat devine simplu. Eu pun întrebări care derutează – atât publicul, cât şi pe mine însumi. Îmi place să dezorientez şi să distrug.


foto: Mark Holthusen

Aţi spus odată că sunteţi "coşmarul oamenilor de marketing", pentru că albumele voastre nu au vânzări remarcabile; aveţi, însă, în schimb, numeroase şi dese concerte în faţa fanilor voştri. Ce credeţi că face muzica voastră atât de impresionantă, atunci când sunteţi pe scenă, însă, poate, mai puţin penetrantă în varianta sa înregistrată?

Nu cred că motivul pentru care nu vindem atât de multe cd-uri este pentru că muzica noastră e mai puţin puternică atunci când nu e live. "Problema" este că am refuzat să ne "vindem" unor mari case de discuri – de fapt, am încercat asemenea colaborări la începutul activităţii noastre şi a fost un dezastru.

Detest să îmi spună "oamenii de marketing" ce să fac, cum să îmi fac cântecele mai atrăgătoare pentru publicul larg. Eu am o viziune foarte clară despre arta mea şi asta e tot ce vreau să fac. Nimic mai mult, nimic mai puţin. Faptul că avem o casă de discuri proprie şi independentă ne permite libertatea de a face orice vrem, însă, în acelaşi timp, înseamnă şi că nu beneficiem de publicitate şi promovare profesionale. Noi vindem cd-uri după spectacolele noastre şi pe website-ul nostru şi cam atât.

Aceasta nu este prima voastră vizită în România. Cum credeţi că reacţionează publicul de aici la muzica voastră? V-aţi putut da seama de ce fanii voştri de aici rezonează atât de puternic cu muzica voastră? Poate fi din cauza bizarului şi ambiguităţii caracteristice societăţii post-communiste?

Oameni din ţări diferite rezonează cu muzica noastră din motive diferite, însă cred că, dedesubtul acestor particularităţi ale fiecărei ţări, concluzia este că muzica noastră este despre instincte primare: dorinţă, lăcomie, ură şi întunericul vieţii, care este un dat universal.

Ce v-a inspirat să creaţi muzica pentru piesa de teatru Woyzeck [nota metropotamului: scrisa de dramaturgul german Georg Buchner], pe care aţi pus-o recent în scenă? A fost o anumită punere în scenă a piesei  Woyzeck care v-a inspirat? În general, ca artişti ai spectacolului muzical, care este relaţia voastră cu elementul teatral?

Am fost invitat să scriu muzica de către Stephanie Mohr, care a regizat o altă piesă în care am apărut noi, în 2006, numită "Weberischen". În acel moment nu cunoşteam opera lui Buchner şi chiar mi-a plăcut să citesc piesa, atât de întunecată şi sinistră! Franz Woyzeck este un personaj grozav şi şi-a găsit cu uşurinţă locul în universul Tiger Lillies.

Elementul teatral este foarte puternic în ceea ce facem noi ca formaţie şi am lucrat şi cu diverse teatre, din Regatul Unit şi din străinătate. Chiar acum pregătim o nouă punere în scenă a piesei "Hamlet" care va avea premierea primăvara viitoare, în Copenhaga.

Îmi place să scriu muzică pentru piese de teatru, e o nouă sursă de inspiraţie pentru mine.

Aţi pomenit în trecut că moartea este o temă recurentă în muzica voastră. V- a inspirat şi faptul că dramaturgul a murit înainte de a-şi termina opera, astfel încât aceasta a fost "terminată", în repetate rânduri, de diverşi autori?

După cum am spus, nu a fost ideea mea să scriu muzica pentru această producţie, însă faptul că piesa a rămas neterminată o face foarte interesantă – cine ştie ce s-ar fi întâmplat dacă Buchner mai trăia câteva luni!


Andrew Attkinson

Sursa foto