Interviu - My Dying Bride

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

My Dying Bride, celebra trupa de metal din U.K. va poposi pe taramuri romanesti pentru a treia oara, pentru a sustine un recital in cadrul festivalului Artmania, desfasurat la Sibiu. In avanpremiera acestui eveniment, am luat legatura cu trupa pentru un interviu.

Andrew , chitaristul si unul dintre principalii compozitori ai trupei, a avut amabilitatea sa raspunda catorva intrebari legate de trupa, de concert sau de noul album al trupei. Albumul, intitulat A Map of All Our Failures, va fi lansat pe data de 15 octombrie si inseamna un pas inainte in cariera de succes a formatiei.

My Dying Bride vor fi cap de afis la Artmania, intr-un show ce va a vea loc pe 11 august.

Va invitam sa cititi interviul.

 

Salut si va multumesc mult pentru acest interviu. Este o mare oportunitate pentru noi sa discutam cu voi. In Romania, ne place foarte mult muzica voastra intunecata si nostalgica. Pentru inceput, cea mai comuna intrebare, fiindca veniti in Romania pentru a treia oara: ce stiti despre Romania si ce parere aveti despre tara noastra?

O sa fiu sincer, m-am documentat putin despre istoria Sibiului, dar niciodata nu as trece "un test de cetatenie romana". Stiu foarte putin in afara de ceea ce se stie in UK, un fapt care este aproape necunocut, adica faptul ca Romania are o istorie foarte profunda si importanta, la fel ca orice alta tara europeana. Asadar, sa fiu iertat, dar nu o sa te mint si nici nu o sa caut repede ceva pe internet pentru a parea mai destept.

La intrebarea “ce imi place?” pot sa raspund, chiar daca intr-o maniera limitata, deoarece am fost doar o data in Sibiu si atunci mai mult pentru concert, dar ceea ce mi-a placut cel mai mult este atmosfera si aspectul orasului Sibiu. Este parca pierdut in negura timpului, ceea ce e perfect si, in plus, oamenii cu care ne-am intalnit au fost foarte ospitalieri, fapt care face diferenta in felul cum percepem orasul. Suntem foarte incantati si fericiti sa ne intoarcem aici.

Stiu ca ati lansat un E.P., anul trecut, The Barghest O'Whitby, care suna absolut fantastic. De asemenea, suna precum vechile albume, cele pe care orice fan old school le apreciaza mai mult decat pe cele noi. Ce v-a determinat sa va intoarceti la radacini si cum a fost materialul primit de fani si de presa?

In primul rand, iti multumesc pentru apreciere. In privinta a ceea ce ne-a facut sa ne intoarcem la radacini, cred ca acest E.P. este mult mai intunecat si infiorator chiar si decat vechile albume, asadar pentru noi nu a fost o intoarcere la origini, ci mai mult o sumbra continuare a ceea ce My Dying Bride poate sa evoce atunci cand aveam starea de spirit necesara. De asemena, faptul ca ne-a lipsit sunetul chitarii atunci cand am lucrat la Evinta a fost o buna motivatie.

Fiindca noi credem ca dupa Evinta, micul diavol retusat, aveam nevoie de un material care sa balanseze acest album si The Barghest O' Whitby a iesit ceea ce a iesit, tocmai fiindca am incercat sa alungam o parte din “dragalasenia” pe care am creat-o odata cu acel album. Reactia fanilor a fost peste asteptari; am fost foarte multumiti de raspunsuri si este o mare bucurie pentru noi sa stim ca am reusit, chiar daca nu a iesit ceva perfect, dar oricum este foarte aproape de ceea ce ne-am dorit. Un mare succes!

In anii ’90, voi si alte trupe, precum Paradise Lost sau Anathema, ati creat un nou sound, care incorporeza sound-ul vechilor trupe, precum Celtic Frost sau Bathory, cu un touch de Black Sabbath. Voi ati reusit sa mergeti chiar mai departe, prin imaginea pe care v-ati creat-o si prin versurile pieselor. Ce va inspira sa compuneti o muzica atat de depresiva, dar totusi foarte fumoasa?

Ma bucur sa aud ca tu consideri muzica noastra depresiva, dar totusi frumoasa, este un compliment pentru mine. Acum, sa incerc sa-ti raspund la intrebare cat de bine pot.

Mie imi place ideea de a compune o muzica ce iti goleste inima pana aproape la a se frange sau care seamana cu ultima suflare a unui om distrus, disperat si prabusit in jurul instrumentului sau, in timp ce agonia devine suverana. Stiu ca suna nebuneste sau pretentios pana la extrem, dar in mintea mea, atunci cand compun muzica sau meditez la versuri, acela este punctul suprem in care vreau sa ajung, acolo este mintea mea, absolut distrusa si stoarsa. Acela este momentul in care sumbra muzica incepe sa curga.

Ca trupa, sunteti mereu pe drumuri. Ce face timpul sa treaca mai repede atunci cand sunteti in turneu?

De fapt, nu calatorim atat de mult, aveam doar 10-15 concerte pe an, ceea ce nu inseamna prea mult, dar am descopeit ca suntem o trupa buna si ne plac foarte mult micile calatorii si pentru a face timpul sa zboare mai repde, tindem sa ridiculizam cat putem de mult echipa care ne insoteste, formata din niste nenorociti absoluti. (Rade.) Apoi ridiculizam pe oricine se nimereste sa fie in preajma noastra, mai ales daca acesti cineva sunt membrii echipei.

 

Ce va place cel mai mult: sa compuneti noi melodii sau sa cantati live? Intreb asta pentru ca imi place mult muzica voastra, complexa si plina de inspiratie, dar de asemenea, showurile voastre sunt intense, emotie pura.

O intrebare foarte dificila, dar cred ca raspunsul este: sa cantam in fata unei audiente, live, fara de care compunerea unor noi melodii nu inseamna nimic. Compunerea a noi melodii ne da ocazia sa le interpretam live, dar asta nu este de ajuns decat atunci cand o cohorta de fani My Dying Bride cred despre ea ca este o melodie buna. De abia atunci pot sa ma gandesc la melodia pe care am compus-o in singuratate si sa ma bucur si mai mult de ea.

Pentru a completa intrebarea precedenta, vreau sa va intreb cat de mult este emotie si cat este teatru pe scena?

Pentru mine nu este deloc teatru, in fiecare noapte cant si iubesc ceea ce fac. S-ar putea sa ne fie teama inainte sa urcam pe scena, dar odata ajunsi acolo, sunt doar un fan care are norocul sa cante in trupa. Este cel mai mare cadou, daca se poate numi asa.

Cand ascult albume de-ale voastre, precum The Dreadful Hours sau Turn Loose The Swans, ma simt foarte trist, de parca toata bucuria lumii s-ar fi evaporat, Este lumea un loc atat de trist sau va simtiti inspirati mai mult de partea intunecata a vietii?

Lumea chiar este un loc atat de trist precum spui tu, ba chiar mai trist, dar in muzica noastra este loc pentru fericire, fericirea destinului tragic si al suferintei neauzite. Muzica noastra, oricat de depresiva sau asumat mizerabilista este, nu e decat o fuga din fata adevaratelor orori ale lumii reale. Bucura-te de intuneric, nu deveni parte a lui!

Cum am mai spus, versurile voastre sunt complexe si pline de inteles, aproape poezie pura. Ce poeti va plac? Credeti ca mai e loc pentru poezie in lumea noastra?

Este intotdeauna loc pentru astfel de ganduri. Nu mai am un poet preferat sau o poezie preferata. Dar poezia este o parte din noi si mereu va fi timp pentru ea, chiar si parte din aptitudinile noastre.

Ati fost si sunteti sursa de inspiratie pentru multe trupe, dar de asemenea ati avut si aveti trupe care va inspira. Ce trupa noua ascultati zilele acestea?

Este o intrebare grea, mai ales pentru ca in ultima vreme am fost implicat pana peste cap in compunerea noului album, A Map Of All Our Failures, asadar nu cred ca este vreo trupa despre care sa iti vorbesc.

Aveti in plan sa mai compuneti vreun album experimental, precum 34.788%...Complete, sau reactia fanilor fata de acest material a fost prea dezamagitoare? Mi-a placut acel album si mai ales povestea din spatele lui mi s-a parut foarte interesanta. Vreti sa o spuneti pentru noi?

Noi nu am gandit acel album ca fiind unul experimental. Procesul sau de scriere a fost la fel ca si in cazul celorlalte albume. Da, piesele au sunat altfel, dar nu cred ca a fost atat de experimental incat sa fie hip-hop, de exemplu. De fapt, reactia fanilor si a presei la aparitia albumului a fost foarte buna, dar cred ca oamenii au inteles gresit plecarea din trupa a lui Calvin, urmata apoi de intoarcerea pe taramuri mai intunecate, odata cu albumul The Light At The End Of The World, dar nu reactia proasta a fanilor fata de acest album a fost vreunul dintre motivele plecarii lui sau intoarcerea noastra la vechiul sound. Reactia nu a fost mai rea decat fata de alte albume.

Dar sa raspund la intrebare. Nu, reactia fanilor si a presei fata de album nu a fost deloc dezamagitoare. Titlul vine dintr-un vis de-al lui Calvin, care probabil fumase prea mult, in care i s-a relevat ca lumea a ajuns la 34.788% din 100% in procesul de distrugere, pana la sfarsitul ei. Eu personal cred ca aceasta poveste ne atribuie un merit prea mare, dar asta este adevarul.

Cum se face ca niciun membru al trupei nu este implicat si in alte proiecte muzicale?

O parte dintre membrii sunt. Cauta pe Google. Dar pentru a iti salva din timp, o sa iti spun ca eu nu sunt si nici nu am fost vreodata implicat in alte proiecte.

Stiu ca toti aveti joburi fulltime, in afara trupei. Cum reusiti sa mergeti in turnee, atunci cand vreti, punand voi conditiile, dar pastrandu-va totusi si joburile?

Nu este deloc usor, dar facem mari sacrificii pentru ca trupa sa continue. Inseamna mult prea mult pentru noi.

O sa lansati in curand un nou album, A Map Of All Our Failures, care este descris ca fiind "o calatorie si mai indepartata in adancurile cele mai negre ale omenirii, ale religiei, folclorului, ale iubirii si mortii”. Ar trebui sa ne fie teama? O sa lansati un album care merge si mai adanc in intuneric?

Da, ar trebui sa va fie teama, dar nu si daca ne-ati inteles inca de la inceput. Nu este vorba doar despre doom si gloom (sentinta si melancolie), ci este multa amaraciune, multa suferinta pe acest album.

Stiu ca Aaron este un cunoscator intr-ale vinului (wine connoisseur ). Poate sa ne recomande cateva soiuri?

Chiar este? Mie nu prea imi pasa de lucrurile astea, dar daca vrei sa ma impresionezi, vino cu o sticla de Port. Este bautura suprema pentru mine, bautura filozofiei "the left hand path", daca exista vreuna.

Va multumesc pentru acest interviu. Vreti sa le transmiteti cateva cuvinte fanilor si cititorilor nostri?

Da, vreau sa le multumesc pentru dragostea si sprijinul aratate; nu au trecut neobservate. Vreau sa le transmit celor care au cantat la evenimentul-tribut My Dying Bride ca i-am vazut pe YouTube si ne-a placut mult pasiunea si angajamentul lor. Sper sa le auzim vocile, vii si live, cat mai curand!
 

(sursa foto: mydyingbride.net)




2 comentarii vrei sa comentezi?

Interviu - My Dying Bride
Z
#1 -

MDB

aqi reusit sa treci dincolo de uzualul unui interviu, ceea ce este mare lucru. a contat, zic eu, si faptul ca e o lume familiara tie

Interviu - My Dying Bride
vali c.
#2 -

mdb

merci pentru apreciere. da, e o trupa pe care o ascult de multi ani. :) am avut si un interlocutor pe masura.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje