The Victor Wooten Band la Bucuresti: savoarea de a te uita la oamenii fericiti din public

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Am vazut The Victor Wooten Band la Sala Radio, in cadrul Jazz Night Out si ne-am deconectat vreme de 2 ore, printre cele mai entuziaste aplauze intalnite vreodata, solo-uri de bass cu efecte nemaivazute, tobe imprevizibile care schimbau tonul si instrumente originale care scoteau tot felul de sunete, printre care si cel de cor.


Foto: Miluta Flueras

Victor a venit insotit de tobosarul Dennis Chambers, cunoscut pentru concertele sustinute impreuna cu Carlos Santana, si saxofonistul Bob Franceschini, un instrumentist desavarsit care a mai colaborat cu Celine Dion, Mike Stern sau Paul Simon.

Cariera impresionanta, colaborarile cu  Prince, Chick Corea, The Dave Matthews Band, Branford Marsalis sau Marcus Miller, dar si cele cinci premii Grammy, vorbesc de la sine pentru Victor Wooten. Oamenii din sala venisera cu gradul de entuziasm la cote ridicate, asa se face ca nu a trebuit decat ca bandul sa apara pe scena si s-au starnit ropote de aplauze si de chiuieli.

M-am intors catre amicul meu actor si-am fost amandoi de acord ca primele aplauze au fost ca cele pentru bis - cu care am fost obisnuiti, pline de emotie si bucurie. Mai rar asa un public.


Foto: Miluta Flueras

Asadar, show-ul a inceput intr-o nota extrem de calda si trebuie sa recunosc ca o mare parte din concert m-am uitat la oamenii din jurul meu. Nu ma puteam abtine, nu am mai intalnit de mult atata bucurie vizibila intr-un spatiu public. Astia-s fani adevarati.

Tipul din stanga noastra aplauda apasat, era primul care incepea aplauzele si ultimul care le incheia, ca un dirijor al multimii. Isi nota fiecare piesa si ii sclipeau ochii de entuziasm cand recunostea piesa. Batea din maini ritmurile, uneori le anticipa.

Majoritatea oamenilor prezenti bateau din maini, din picioare, isi miscau capul pe ritmurile alternante.

Cat despre trupa, actul a fost desavarsit, a avut de toate: parte tehnica impecabila, emotie, povesti personale, cautare in improvizatie, momente neregizate, fiecare membru a avut momentul lui instrumental de glorie.

Bass-ul a fost rege pentru o perioada, cat a ramas singur pe scena cu Victor: cate sunete a putut sa genereze, cate tehnici de a canta la el, cate grimase emotionante pe chipul artistului, cate povesti. Ar fi trebuit sa fii acolo ca sa intelegi cata emotie a pus Victor in bass-ul ala.

The Victor Wooten Band ajunge in mai multe filme, de la balade la zone psihedelice, de la cantece care par de leagan (dar au in spate ditamai compozitia) si pana la tobe agitate care cresc nivelul adrenalinei, alaturi de saxofonul salbatic care puncteaza momentele importante.


Foto: Miluta Flueras

Prietenul meu actor a facut o remarca memorabila: "Stii, la un moment dat am inchis ochii, ascultam fiecare instrument in parte, si era efectul ala simfonic in care parea ca alearga chitara, imediat dupa a aparut si saxofonul, foarte putin decalat, ca atunci cand nu te sincronizezi cu ceva din viata ta si esti mereu cu un pas in urma. Si oricat ai alerga, nu il ajungi din urma."

Cam asa se intampla. E un moment de sincron in viata, pe care daca il ratezi, incepi sa il fugaresti, fiind sanse sa nu il mai prinzi vreodata. Pentru ca totul se reconfigureaza.

Asa ca tare ne bucuram ca ne-am sincronizat cu The Victor Wooten Band. Si bravo Twin Arts ca aduci legende pe scena Salii Radio.




Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

La ce festival de muzica mergi in vara lui 2017?
|Rezultate|Alte sondaje