Sia la Bucuresti sau cum a rasarit luna plina deasupra unui concert plin de emotie

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

N-am facut poze, nu am filmat, nu am luat notite, nu am scris ordinea pieselor, doar am respirat adanc si ne-am lasat hipnotizati de Sia, ceea ce va dorim si voua, daca se va mai ivi vreodata ocazia. Momentele intense prin care am trecut nu se pot masura decat prin pielea de gaina aparuta in mod constant in timpul actului artistic. Ca experienta si concept, a semanat mult cu emotiile declansate de Sigur Ros (despre care am scris aici).

Dar sa o luam cronologic.

Oh Land, Selah Sue si Sia au venit sa cante pe 17 august in Piata Constitutiei.

Discutiile de la bere erau despre cat de praf a fost Rihanna in acelasi loc pe 14 august, cum nu se vedea nimic pe scena, cum s-a purtat de parca era intr-o tara de mana a treia, nu si-a dat interesul, nu a transmis nimic catre public, ecranele s-au blocat, a intarziat 20 minute. Nu stim, nu am fost, asta am auzit la coada-de-bere.

Bon. Revenind la 17 august. Oh Land este minunata. Intr-o rochie alba, simpla si tenisi, cu backing-vocals voluptuoase care ii tin spatele, a aruncat in noi cu gratie, naturalete, suavitate. Ti-era mai mare dragul sa o asculti. Putina lume, insa, in public. Mai multe pe socializare decat pe ascultat concertul. Noi am savurat-o si am aplaudat-o din toata inima. (si-am ascultat-o azi dimineata pe repeat, ca sa stiti)


Poza de la soundcheck

Pe Selah Sue am mai vazut-o de 2 ori live (In 2015 la Arenele Romane si in 2012 la B'estfest)  si de fiecare am zis: Ce forta are femeia asta!

Cineva scria azi pe facebook: "O femeie și-o chitară fac mai mult decât o Rihannă." (Ionut Bunescu)

Pai cam asta e treaba: energie din plin, voce din suflet, diversitate de ritmuri, un band care suna cum trebuie si care accentueaza punctele culminante ale pieselor, dar stiu sa stea si in background cand devine regina asta mica+chitara ei. La Raggamuffin am avut nebunie cu dans si-n public, parca atunci s-au trezit toti din starea de lentoare.

S-a lasat cu aplauze, chiuieli si nostalgia unui bis care nu a venit.

SIA! SIA! SIA!

La 21:30 fix dupa ce s-a lasat intunericul a intrat pe scena Regina Perucii cu breton yin-yang, mama vocii stridente de-ti ramane in suflet prin inflexiunile ei duioase. De sub rochia ei alba a iesit nimeni-alta decat Maddie, dansatoarea noastra preferata (sau cel putin asa am crezut in prima faza, explicam mai jos cum de ne-am inselat).

Inca de la inceput trebuie sa respecti conventia:

Este un spectacol ca un musical, in care Sia sta intr-un colt acoperita de peruca ei, fara spot-light si canta, iar pe scena se desfasoara momente coregrafice, care aduc in prim-plan momente din clipuri, costume, metafore, masti. Se danseaza in continuu, se interpreteaza actoriceste, avem pe ecrane close-upuri perfect montate si regizate astfel incat concertul devine un foarte-lung-videoclip de o ora (am aflat ulterior ca "pe ecran a fost inregistrarea show-ului pe care l-a sustinut la Coachella."). Fara pauze, fara vorbit cu publicul, fara interactiune. Dar cu extrem de multa emotie. Si cu un bagaj care ramane cu tine si dupa tragerea cortinei imaginare.

Dupa Alive si Play Video, Sia a inceput sa cante Diamonds, coverul Rihannei, moment in care publicul a reactionat instant. O tipa de langa mine a zis: "Pun pariu ca astia care-s fani Rihanna or sa o aprecieze mai mult pe Sia dupa live-ul asta. Ii iese mai bine melodia."

Pai normal ii iese, caci putini sunt cei care stiu ca Diamonds este compusa de Sia (legenda spune ca a creat melodia in...14 minute.), la fel ca multe alte hituri internationale despre care am scris aici.

Din program si povestile de pe ecran au facut parte actrita Kristen Wiig, comedianul Tig Notaro, dansatorarea Stephanie Mincone, actorul Paul Dano si minunea expresiva cu chip de papusa si miscari din alta lume: Maddie Ziegler.

Oh, wait for it... Noi am avut bilet la normal circle, asta inseamna la cucuietii-din-deal. Proiectiile se vedeau impecabil, ce era pe scena era de dimensiunea unui bat de chibrit.

Am gasit acest pasaj pe care il reproducem intocmai: "Impresia initiala era ca a venit insotita de Maddie, Kristen Wiig sau restul dansatorilor-vedete, insa de fapt ei erau doar in filmarile pre-inregistrate, care curgeau pe monitoare. Un compromis simplu si de efect. Dansatorii care au insotit-o au lucrat atat de mult la coregrafie incat erau in sincronizare perfecta cu fiecare miscare, fiecare expresie de pe ilustratiile video.

Later update, ca inteleg ca inca sunt nelamuriri: Maddie este prinsa cu jurizarea pentru So you think you can dance, o va insoti pe Sia doar in turneul din America de Nord, de la toamna."

Oricum, super sicron + regie de lumini+coregrafie, indiferent de numele pe care le poarta cei de pe scena.

Acum imaginati-va cum fix deasupra scenei rasarea luna plina, in timp ce Sia canta. Si cum ne minunam toti de sincron, de parca cineva ar fi regizat toata treaba.

Abia pe la jumatatea show-ului m-am trezit cu gandul "Bai, unde  e trupa? Canta de undeva din spate sau a venit cu negativul?" Cel mai probabil a venit cu negativul, insa totul suna ataaaat de bine, de organic si de echilibrat incat nicio clipa nu iti trece prin minte ca cineva a dat un play pe un laptop si a lasat sa curga toata treaba. Sunetul a fost impecabil. Pe toata durata concertului.

Sunt multi cei care mi s-au plans cu urmatoarele scenarii:

- "Bai, frate, inteleg ca e ditamai vedeta si a ajuns la un nivel inalt cu productie, regie, coregrafie, da' nicio interactiune? Inainte era mai fun, mai umana, mai facea o glumita, acum zici ca e un robot."

- "Pai asta e spectacol de interior, e spectacol de teatru direct, nu de aer liber. Doar un Thank you very much la final si nimic? Nici macar un bis-acolo?"

Si altele pe aceeasi tema. Din punctul meu de vedere spectacolul a fost complet. Poate pentru ca avusesem deja experienta Sigur Ros in care s-a intamplat ceva similar (a tinut show-ul cap coada ca o poveste si nu a mai iesit la bis, caci cercul fusese inchis cu ultima piesa), am inteles de ce Sia alege sa isi faca spectacolele asa, sa nu interactioneze, sa lase muzica sa vorbeasca.

Ba mai mult, intre piese se auzeau soapte, am avut un film in fata ochilor cu telefonul care suna pe scena, cu angoasa personajului care sta peste program la birou, cu relatiile toxice, cu abuzurile emotionale in care ne pierdem pe noi, cu mastile, cu sechelele, cu lupte de supravietuire. Eu cred ca Sia stie foarte bine ce insamanteaza prin concertul ei si ce activeaza.

M-am uitat in jurul meu si am vazut multi oameni hipnotizati, care stateau cu ochii spre scena si nu se mai miscau, doar asimilau si traiau ce se intampla. Including me, mai ales pe Titanium - acolo a pus multa emotie in voce care a ajuns si s-a propagat in public.

Bineinteles ca fiecare a fost atins diferit, asa se face ca am vazut si mobile in aer care filmau nimicul care se vedea pe ecrane, caci mai mult decat o lumina alba pe un fundal negru sau colorat nu a prins nimeni pe camera.

Oricum, actul Siei se aseamana cu terapia - nu iti dai seama pe moment, dar schimbarea vine in timp. Caci e un concert care te indruma spre introspectie.

Cercul s-a incheiat cu Chandelier, asa cum trebuia, asa cum ne asteptam, asa cum ne doream.

SETLIST

Alive
Play Video
Diamonds (Rihanna cover)
Play Video
Cheap Thrills
Play Video
Big Girls Cry
Play Video
Bird Set Free
Play Video
Reaper
Play Video
One Million Bullets
Play Video
Elastic Heart
Play Video
Unstoppable
Play Video
Breathe Me
Play Video
Move Your Body
Play Video
Titanium (David Guetta cover)
Play Video
Chandelier



Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje