Concert Byron solo - inchide ochii langa soapte si urlete

Postat de Andreea Verde in Cronici de Concerte si Evenimente|25 Septembrie 2016|0 comentarii

Una soptita, una urlata, voce din suflet, timbru vocal inconfundabil, un om si o chitara, nimic mai mult, niciun artificiu de regie: Dan Byron singur pe un scaun rosu la Clubul Taranului.

In sala au fost aranjate banci de lemn, toata lumea se putea aseza. In jurul nostru - multe familii venite cu copii si indragostiti. Atmosfera de vacanta intima. Nimeni nu vorbeste tare. La inceput se aplauda timid. Dan canta si pune suflet. Iar asta se simte.

Foto: Anya Dimitrov

Intensitatea creste gradual, iti vine sa inchizi ochii si sa ii urmaresti vocea.

Vorbeste cu publicul ca si cand ar fi la o bere cu niste prieteni, ne povesteste despre cum a compus diverse piese, ne face recomandari muzicale. Zice ca ar trebui sa vorbim cu Ciolos sa (pre)schimbam imnul national in Granita-n Ranita.

Urmeaza mai tarziu in set o melodie pe care nu a mai cantat-o de 10 ani. Isi aminteste de Timisoara si 2 accidente avute in aceeasi seara in drumul spre intoarcere.

Si uite-asa din 2 accidente s-a nascut o piesa.

Recomandarea obsesiva este - Jeff Buckley de la care ne canta Grace. Il lauda din tot sufletul "daca nu i-ati ascultat albumul TREBUIE sa o faceti!. Omul asta a scos un singur album, apoi a murit dupa 3 ani. Un album care a schimbat lumea muzicala."

Pai daca trebuie, trebuie - voila:

Ne anunta ca pe 18 noiembrie va fi eveniment mare in Fratelli - 10 ani aniversare de Byron si vom avea parte de fix opusul acestei seri intime cu un om si-o chitara.

Vine si capitolul de final al actului artistic.

"Urmeaza o piesa despre... "joie de vivre". (rade) Nu stiu franceza, deci probabil am zis o tampenie."