Subcarpati la Atelierul de Productie

Stim cu toti ce zi a fost ieri. Aniversarea a un an de la lansarea primului album Subcarpti, self-titled. Si daca tot a coincis cu ziua nationala, cei trei membrii ai trupei au zis sa ne cheme la o petrecere+concert in Atelierul de Productie. Pe masura evenimentul a fost si opening actul, corul Sound sau Sound Choir, in functie de limba pe care o preferati. Mai exact corul Casei de Cultura a Studentilor din Bucuresti, ansamblu care aseara a cantat melodii populare romanesti, una din Bihor, una de nunta si tot asa.

Publicul care a umplut Atelierul de Productie nu numai ca a apaludat mult dupa fiecare piesa, dar, daca mai dura putin recitatul corului, se apuca si el sa cante.

Au cantat pana si piesa celor de la Subcarpati, Cum a fost la ’89, cu vocalul trupei, Bean, in mijlocul lor... Dupa ea, Bean a urcat pe scena, in timp ce Sound Choir s-a retras pentru a lasa publicul sa vina mai aproape de scena. Cam atunci, a inceput si podeaua sa se miste in acelasi timp cu multimea care raspundea la indemnele lui Bean de a apaluda, canta, sari.

Setlistul baietilor a trecut prin cele doua albume deja lansate, au cantat piese ca Am crescut pe la Romana, Mircea Alimos, Lautar de Bucuresti si Imperiul Lianelor, dar au bifat si cateva de pe albumul ce are sa vina in vara lui 2012.

Bean, cum il stim, a vorbit incontinuu, de la toate indemnele aduse publicului de a se manifesta cat mai galagios, la multumirile aduse toturor celor care au facut posibila lansarea primul album, album scos fara nici un ban, doar cu ajutorul prietenilor si celor care le-au dus piesele in topurile Radio Guerrila.

Discursul Subcarpati fiind unul cu puternice accente romanesti, Bean nu s-a ferit sa atentioneze, de multe ori, ca nu trebuie sa fi ca CV Tudor ca sa fi nationalist, ca in muzica si la concertele Subcarpati nu isi au locul romanismele ieftine si ura pentru alte natiuni. Ceea ce e importat e sa iti pese de locul in care traiesti, sa faci ceva pentru el, sa nu taci cand vezi ca lucruri rele se intampla in tara ta, de unde si tricoul purtat de Bean cu “Salvati Rosia Montana” si dorinta lui ca macar cei prezenti acolo sa se informeze privind subiectul asta si nu numai.

Dupa o ora jumatate, dupa cateva incercari nereusite de a parasi scena (“Asta chiar e ultima melodia”), nelasati de publicul care aplauda si striga, care isi dorea ca trupa ca mai cante inca pe atat, Subcarpati au coborat de pe scena. La fel ca si publicul, suntem siguri ca si ei abia asteapta sa vina decembrie 2012, pentru a sarbatori din nou romaneste doi ani de Subcarpati, albumul.