Sonisphere Ziua 1: Manowar si Accept

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Episodul urmator (sau The Return of the True Metal of True Power of Steel) (vezi si episodul 1 al zilei 1)

Da, the return. Manowarii s-au intors. Nici ploaie, nici vant, nici macar lipsa pozitiei de headlineri nu i-a putut opri pe acesti Chuck Norrisi ai metalului sa se intoarca si sa mai suteze niste fund pe plaiurile "carpata... danubiano... ponticeeee!!!!" (cum chiar Joey a anuntat intr-un speach in ceea ce pe alocuri s-a dovedit a fi chiar limba romana).

Manowar Manowar

And ass they kicked. Au intrat in forta, pe melodia ce le poarta numele - "Manowaaaar, born to live forevermoooore" - au crescut numarul decibelilor, au dublat cantitatea de testosteron de pe scena, au triplat entuziasmul fanilor true metal, au cvadruplat numarul de tinere domnisoare in extaz mistic religios... ma rog, poate nu. Nu c-as sugera ca sunt batrani, ca pielea le atarna un piculet cam larg pe ceea ce e inca o cantitate deloc neglijabila de muschi, ca pe alocuri de sub vestele de piele se ghiceste o burtica sau ca ridurile si-ar fi intrat in drepturi pe gaturile si fetele razboinicilor. Doar ca am vazut destule tinere (si nu asa tinere) reprezentate ale sexului frumos la concertul mai tinerilor, mai modern frizatilor si mai colorat tatuatilor Volbeat parand mult mai entuziasmate decat ar justifica-o muzica lor.

Manowar Manowar

Dupa terminarea primei melodii, au salutat publicul, si au decis ca e cazul sa-i motiveze, daca nu erau deja destul de motivati, pe bravii soldati ai armatei nemuritorilor. A urmat deci o chemare la arme, cu Eric strigand "I now issue the call, are you ready to fight" pentru colectivul "Yeah!!!" ce n-a intarziat sa vina ca raspuns. Multumiti de efectul obtinut, dupa A Call to Arms au trecut la Kings of Metal, al carei refren a zguduit iarasi intreaga zona - "Other bands play, Manowar gay"... I mean Kills, Manowar Kills, yeah. Intrati complet in ritm, au continuat cu Warriors of the World (United), care din nou ne-a unit pe toti, daca nu la intreaga melodie, macar la "We're warriors, warriors of the world".

Manowar Manowar

A venit apoi momentul lacrimogeno-emotionant la care ne asteptam cu totii. Sunt cunoscute problemele legate de tribute-ul Dio al celor de la Magic Circle, si toate celelalte mici sau mari neplaceri. N-o sa mai insist, la fel cum n-a facut-o, din fericire, nici Joey. A anuntat doar ca n-au fost lasati sa-si vanda cd-urile cu "Magic - A Tribute to Ronnie James Dio" si prin urmare le-a dat gratis. A aruncat o mana de discuri in public, a anuntat ca se gasesc de vanzare pe site-ul lor ;), si apoi si-a exprimat regretul pentru pierderea pe care intreaga lume a metalului a suferit-o recent.

Totul cu, trebuie sa recunosc, mai mult bun gust si mai putin patetism decat ma asteptam. Dupa care au interpretat si live melodia Heaven and Hell (cea cu care participa si ei la compilatia-tribut despre care vorbeam. A sunat excelent, in public s-a cantat, s-a dansat, s-a varsat bere in memoriam (putina, ca berea e totusi scumpa si in pahare prea mici si prea putin umplute pentru gustul roacherului), a fost bine, a fost cum trebuia.

Manowar Manowar

In rest, au mai cantat House of Death, Thunder in the Sky, totul nice and loud, cu doza copioasa de "showmanship" cu care ne-au obisnuit, ne-au bucurat si ochii si urechile. Atmosfera a fost la mare inaltime. S-a cantat aproape non-stop in rand cu Eric, s-a zburdat incontinuu, pogo-ul a fost la el acasa, hands were clapping, heads were banging, ce sa mai, exact la ce te astepti de la un concert al Manowarriorilor (incercati sa spuneti asta repede de 3 ori).

Joey a vorbit iarasi aproape romaneste un timp, Eric le-a furat instrumentele lui Joey si Karl (dar i-a lasat sa cante la ele dupa un timp, fara sa le lase din mana), a fost cam cum ne asteptam, cu o singura exceptie. A fost scurt. Au cantat o ora, au incheiat cu Black Wind Fire and Steel si dusi au fost. Fara bis, fara nimic.

Manowar Manowar Manowar Manowar

In pauza consistenta care a urmat (aproximativ 45min), metalistii s-au imprastiat grabiti care incotro, sa manance un ultim mic, un ultim carnat, o ultima pastrama, si sa bea o ultima bere. Sau niste ultime beri. Stilul cu care ne-am obisnuit in utlimul timp, cu cupoane de la Raiffeisen, impreuna cu numarul mare de puncte de vanzare a berii, de gratare si (nu atat de mare) de toalete, si poate si criza, au facut ca totul sa inghesuiala sa fie mai mult decat rezonabila. Din punctul asta de vedere, incepem sa ne apropiem si noi de ce se-ntampla prin strainatatile la care ne raportam atat de des.

vezi mai multe foto in galerie sau in slideshow-ul de mai jos


Accept


Insa pauza-i pauza, si nimeni n-a venit acolo pentru asta. A trecut si ea, si-au venit headlinerii. Accept au venit cu temele bine facute. Sunetul excelent, spectacolul de lumini, prestatia formatiei, totul a fost facut nemteste, adica bine si riguros, fara greseala. Treaba profesionista, bine exersata, bine pusa in aplicare. Ne-a placut.

Accept Accept

N-a fost Udo Dirskschneider, dar n-a fost nici departe. Mark Tornillo a fost o alegere foarte buna, incadrandu-se foarte bine in stilul Accept, vocea sa aducand usor aminte de Udo dar si de influentele AC/DC pe care formatia le-a evidentiat de-a lungul timpului, insa pastrand destula individualitate incat sa nu para un copycat.

Am fost multumit sa-i vad, sa-i aud, sa asist la un concert de good old fashioned metal, plecand de la prezenta scenica, cu atitudine, dar fara exagerari, cu imagini clasice pe care le ai in minte cand te gandesti la metalul anilor trecuti (toti stransi intr-un loc, trei chitari miscandu-se inainte si inapoi la unison), apoi spectacolul de lumini foarte bine realizat si terminand cu un setlist excelent, plin de piese memorabile.

Accept Accept

Au inceput deci cu Metal Heart. S-a auzit intro-ul inspirat de Marsul Slavon al lui Ceaikovski de pe scena, apoi urletele din fata scenei, care incet s-au linistit, lasand loc melodiei, pentru ca apoi publicul sa prinda iar viata la pasajul Fur Elise. Inima de metal incepea sa bata, si a continuat sa bata in sute de piepturi timp de peste doua ore. Au bifat in cotinuare Midnight Mover, Living for Tonight, Son of a Bitch, London Leatherboys, Run If You Can, Breaker, Neon Nights si multe altele. Intregul concert a fost un fel de compilatie extinsa de clasice Accept.

Accept Accept

Ceva mai potoliti decat Manowar, insa nu mult, au reusit sa pastreze nivelul ridicat pe parcursul intregii reprezentatii, si publicul a simtit asta, si a participat corespunzator. Am fost ascultatori, am aplaudat cand trebuia, am apreciat la justa valoare o trupa care a facut istorie si care pare hotarata sa continue sa faca. Daca ar fi sa reprosez ceva, ar fi solo-ul de chitara al lui Bruce Willis, Mr. Proper, Wolf Hoffmann, care a fost cel putin ciudat, in ceea ce ma priveste. Dar poate nu-nteleg eu. Pentru ca e clar ca de priceput se pricepe. A sunat mult mai bine in melodii ca Bullet Proof sau Neon Nights decat in scurtul intermezzo la chitara pe care l-a avut de unul singur.

Accept Accept Accept

Ca pentru a-si cere scuze, insa, a urmat la scurt timp un medley de piese de muzica clasica, interpretate de efectivul complet, in care insa chitara lui Wolf a fost vioara intai. Au inceput cu Bolero-ul lui Ravel, Ciocarlia (care ne-a crescut un pic mandria patriotica) si apoi In the Hall of the Mountain King a lui Grieg, care a fost probabil felul lor de a inclina capul in directia celui pe care o sa-l mai pomenim si in zilele ce vin - Ronnie James Dio.

Accept Accept Accept Accept

Au cantat, cum spuneam, mult, si bine (nu mult si bine), ne-au spus (si ei) c-au auzit cum c-am fi galagiosi, le-am demonstrat-o (si lor), a urmat apoi inevitabilul ritual cu iesitul de pe scena, scandari disperate, revenitul pe scena, si un bis excelent, cu inevitabilele Princess of the Dawn, I'm A Rebel, si incheind, in forta, cu Balls to the Wall. They rocked. We rocked, the whole place rocked, si asteptam cu entuziasm sa mai rockuim si azi. Peace out.

Toate cronicile de concert la Sonisphere le gasesti aici: muzica.metropotam.ro/Sonisphere

vezi mai multe foto in galerie sau in slideshow-ul de mai jos




Foto: Cristina Petrescu, Copyright ©Metropotam 2010


Foto cu publicul in galerie sau in slideshow-ul de mai jos:



8 comentarii

Sonisphere Ziua 1: Manowar si Accept
Lavi
#1 -

Manowar

Cu ce drept iti permiti sa faci glume gen "Other band play, Manowar gay"? Ai crezut cumva ca este o gluma foarte buna care va fi gustata din plin de fani? Te anunt eu, ca NU! Cu exceptia cocalarilor, nu cred ca ai incantat pe nimeni. Apoi, da, au imbatranit si au riduri, dar ce importanta are cand reusesc sa performeze exceptional? Imi pasa mie de ridurile lui Adams si Mayo cand iau parte la un concert exceptional? NU!

Sonisphere Ziua 1: Manowar si Accept
krossfire
#2 -

Comentariu nou

Lavi : Cu dreptul cu care au facut-o Nanowar. Era o referinta ceva mai distanta decat o arata gluma in sine (vezi albumul ''Nanowar'' omonim). Oricum, face referinta cu dreptul cu care oricine poate spune ca-i place sau nu o trupa sau poate sa-si ia peste picior idolii. Daca autorul canta intr-o trupa rivala, mai ziceam.

Au fost destui oameni care n-au venit acolo doar pentru Manowar (desi Manowar s-au achitat foarte bine de indatorire). Mai calm deci cu idolatria, ca nu poti limita un gen la patru trupe.

Sonisphere Ziua 1: Manowar si Accept
krossfire
#3 -

Comentariu nou

Altfel, inca astept sa ne explici cine-i ''Mayo''.

Sonisphere Ziua 1: Manowar si Accept
Valkyrie
#4 -

Comentariu nou

Krossfire, tie chiar iti place contrazisu', bag seama. Da, gluma e destul de proasta. Nu, nu ma astept sa intelegi.
NU e vorba de idolatrie aici, doar de simplul fapt ca nu e o gluma buna/ gustata, si nimeni n-a limitat niciun gen la nimic, daca te uiti mai atent.

@Lavi- ai dreptate, ce conteaza ca au mai imbatranit putin, Eric inca rupe la microfon, a facut de ras un public intreg care n-a putut urla cat el :))

Si cu toate "ridurile", Eric arata la 57 de ani mult mai bine ca barbati cu 10 ani mai tineri ca el:)

Sonisphere Ziua 1: Manowar si Accept
krossfire
#5 -

Comentariu nou

Nu, ''manowariorii'' nu prea gusta gluma, proasta sau nu. Chestia e ca imaginea Manowar este atat de ridicola si de egomaniaca, incat a devenit un simbol, e greu de atacat efectiv. Totusi, atunci cand iti aperi acerb trupa si vorbesti despre ''Mayo'', nu prea mai suna atat de ''true''.

Sonisphere Ziua 1: Manowar si Accept
Lavi
#6 -

Manowar

Ce pot sa spun? Greseala mea. M-am enervat si ca sa vezi am scris "Mayo" in loc de Maio, sau ca sa fii tu complet satisfacut Joey DeMaio. Cat despre idolatrism, aici chiar m-am amuzat teribil. Imi plac Manowar, la fel cum imi plac Metallica, Led Zeppelin, Guns N' Roses, Dimmu Borgir and so on. Insa aici nu este vorba de gusturi muzicale, ci de faptul ca am considerat anumite parti ale acestui articol de foarte prost gust. Poate am exagerat eu? Posibil, dar asistasem la concertul lor cu o seara inainte si nu am gasit amuzante, la obiect and so on respectivele lucruri.

Sonisphere Ziua 1: Manowar si Accept
krossfire
#7 -

Comentariu nou

Si eu am asistat si a meritat dar pana la urma vorbim de o opinie si de modul fiecaruia de a privi o trupa. Mi s-a parut ca reactia a fost disproportionata pentru o glumita de genul asta :

http://www.sonoradio.it/ARTISTI/nanowar/otherbands.jpg

Sonisphere Ziua 1: Manowar si Accept
ZEROpotam
#8 -

O cronica de nivelul unui scriitor de etichete de preturi intr-o alimentara ceausista

Folosirea unui ton ironic ("acesti Chuck Norrisi ai metalului") poate influenta perceperea evenimentului ca fiind unul negativ si slab calitativ, functionand astfel ca o metoda de discreditare, in ciuda faptului ca una din obligatiile jurnalistului este cea de a respecta demnitatea persoanelor, si de a fi neutru si echidistant in relatarea faptelor.
Corectitudinea si impartialitatea sunt trasaturi elementare ale oricarui jurnalist,ori in afirmatia "Other bands play, Manowar gay" autorul inlocuieste aceste 2 valori fundamentale cu un aer impertinent si de cartier, ieftin si mucalit, de o ignoranta crasa, folosindu-se de o glumita adolescentina, vulgara si perimata,nici macar originala, dand astfel dovada de o incompetenta si lipsa de profesionalism uriase, precum si de o imaturitate ce pune semne de intrebare in privinta calitatii muncii sale.
Daca acea afirmatie se face cu acelasi drept cu care au facut-o si cei de la Nanowar, asa cum spune krossfire, atunci este tragic faptul ca un jurnalist care trebuie sa prezinte faptele asa cum s-au intamplat isi permite sa se compare si sa imprumute aceleasi drepturi si mai ales atitudini ca o trupa de parodie (ceea ce este,in cazul de fata,Nanowar). Acest aspect face sa creasca doza de neprofesionalism afisata, aratand ca autorul materialului fie habar nu are nici macar de statutul ori de codul deontologic al jurnalistului, fie are habar, dar nu-i pasa de nici una dintre ele. Nu stiu care dintre cele 2 cazuri e mai tragic si mai revoltator, dar oricum ar fi, aceasta reduce calitatea articolului la una cel mult demna de un amator.
Cu alte cuvinte, o cronica de o proverbiala calitate romaneasca, in 2 peri, presarata cu glumite infantile, kitchoase si de prost gust ale unui surogat de jurnalist, subiectivista, si cu o reflectare total unilaterala si incorecta a faptelor. Un neprofesionalism scabros,venit din partea cuiva ce pare sa-si asume rolul de jurnalist pe un site de interes public.

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje