S.C.U.M in Control

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Pe S.C.U.M ii precede reputatia. Pretentiosi, comparati pe nedrept cu The Horrors (sau, in cazul vocalului Thomas Cohen, pe buna dreptate, cu Brian Molko la voce si Nick Cave la aspect fizic), cu un album de debut semi-ignorat de majoritate, etc etc etc. Dar S.C.U.M nu au de ce sa stea in umbra nimanui. In locuri in care pe album sunt deliciosi, live depasesc orice asteptare. Acolo unde ai crede ca poate nu o sa le iasa live ce au inregistrat in studio, pe scena surprind starea perfecta si stiu sa modeleze piesele pentru a le iesi ceva complet din alta lume.

S.C.U.M nu vorbesc mult. Un “Thank you”, un “you are too kind”, un “this song is called”. Si asta nu pentru ca ar crede ca publicul nu merita sau pentru ca sunt in vreun fel cu nasul pe sus (face-to-face, inainte si dupa concert, sunt cei mai draguti si comunicativi oameni). Iti dai seama ca nu sunt plictisiti sau neinteresati cand, cu fiecare ocazie, in momentele in care nu sunt prea concentrati isi fac treaba, isi zambesc unul altuia. Aparenta lipsa de dialog (conventional) se datoreaza probabil unei credinte ca orice interventie ‘non-muzicala’ ar dauna atmosferei create de acordurile chitarelor care se contorisioneaza si a clapelor care se ingramadesc unele peste altele pentru a forma straturi care te invaluie.

S.C.U.M. @ Control S.C.U.M. @ Control S.C.U.M. @ Control S.C.U.M. @ Control S.C.U.M. @ Control

Mai importante sunt riffurile hipnotice, clapele fantomatice, crescendourile zgomotoase, vocea lui Cohen care, desi pe album se aude clar, in concert este pierduta sub greutatea muzicii care se scurge din instrumente. Pentru ca, de fapt, sunetele sunt felul in care ei comunica cu publicul. Iar publicul le raspunde cu o ploaie de aplauze dupa fiecare piesa, cu bratele ridicate in aer si primind fiecare noua piesa cu mult entuziasm, chiar de la primele note care se aud din clapele lui Bradley Baker.

Cohen este comparat, in descrierea oficiala a trupei, cu un saman care se contorsioneaza pe scena si care pare a binecuvanta publicul cu apa sfintita. Ai zice ca e doar o dovada a pretentiozitatii lor, dar cand ii vezi live, iti dai seama ca altfel nu pot sa il descrie pe londonezul de nici 22 de ani cu ale sale manierisme si aerul de profet nebun a la Nick Cave. Descult, vine pe marginea scenei indemnandu-te sa iti ridici privirea inspre el, isi intinde bratele si strapunge atmosfera densa cu degete sale lungi, in timp ce restul trupei sta cuminte la locul ei.

S.C.U.M. @ Control S.C.U.M. @ Control

Singurul care rivalizeaza cu Cohen in a-ti cere atentia totala e Sam Kilcoyne care isi abuzeaza instrumentele, fie chitara, fie clapele, si pare a sterge pe jos cu ideea ca S.C.U.M e o trupa art-house (sau in vreun fel pretentioasa). Ceilalti isi ridica ochii din instrumente doar pentru a zambi, in semn de multumire, dupa fiecare ropot de aplauze.

Cu un setlist facut de noua melodii din cele zece de pe albumul Again Into Eyes (a zecea, Water, are 50 de secunde si e mai mult un interludiu), S.C.U.M tin totul scurt, dar incredibil de intens. Sunt de parere ca nu are sens sa te lungesti pe scena, ci sa lovesti publicul direct in plexul solar. Incheie cu Whitechapel, opus-ul albumului, valurile melodiei se revarsa peste tine si simti cum te patrunde o caldura nemaisimtita si o dorinta de a abandona totul. Publicul canta fiecare cuvant si, cu fiecare secunda, melodia capata un fel de stralucire, devine un fel de lumina in intunericul caracteristic celorlalte piese. Te lasa nedumerit la sfasitul concertului, nestiind daca ce ai experimentat e adevarat sau nu. E genul de concert dupa care iti vine doar sa spui “WOW” (in ciuda faptului ca au existat unele probleme de sonorizare si nu a fost “perfect”) si sa te gandesti cum sa te faci sa pui si tu mana pe un instrument. Nu o sa fii la fel de bun ca ei, dar ce conteaza.

Setlist

Days Untrue
Faith Unfolds
Cast Into Seasons
Requiem
Amber Hands
Summon the Sound
Sentinal Bloom
Paris
Whitechapel




5 comentarii

S.C.U.M in Control
CristinaMehe
#1 -

Comentariu nou

Pentru cineva care nu-i ascultase inainte de concert au fost o surpriza foarte placuta. Nici nu mi-am dat seama cand s-a terminat concertul, totul a durat prea putin si m-au lasat wanting for more...Sunt niste dulci! :)

S.C.U.M in Control
Bobo
#2 -

mda

nu seamana deloc tipul cu Brian Molko, ati citit si voi NME si tradus cateva puncte din alte articole

S.C.U.M in Control
Coloured
#3 -

S.C.U.M. - Awesome!

Au fost senzationali, o mentiune si pentru baterista Melissa Rigby, care canta asa cum arata: superb! Cohen a fost superok, cand am dat mana cu el si i-am spus ca su fost uluitori, mi-a multumit dar s-a vazut ca nu o spunea de complezenta. Bravo S.C.U.M.!

S.C.U.M in Control
Leilana
#4 -

...

Bobo, ştiu că ai vrut să laşi un comentariu isteţ, însă, din păcate pentru tine, a picat fix ca nuca în perete, deoarece persoana care a scris recenzia ascultă S.C.U.M din 2008. Nu-i nimic, mai încearcă. :)

Frumos review, Nance. :D

S.C.U.M in Control
Leilana
#5 -

...

Prin "ascultă S.C.U.M din 2008" vreau să zic că sigur nu are nevoie să copieze recenzii de pe NME când vine vorba de trupa asta. Am simţit nevoia să adaug această explicaţie în caz că se trezea vreun deştept să mă întrebe ce relevanţă are.

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje