Pink Martini @ Ciuc Summer Fest

Fermecatoarea orchestra din Portland, Oregon, ne-a revizitat ieri seara in cadrul Ciuc Summer Fest. Pink Martini ofera o experienta unica, pe care trebuie sa o traiesti la scena deschisa, oricat de bine ar suna muzica lor acasa sau intr-o cafenea.

Ca o adevarata orchestra ce se respecta, toti membrii sunt imbracati elegant si au locul lor pe scena, mai putin percutionistul, care aseara parea mare fan al turelor pe scena. Thomas Lauderdale este probabil cel mai adorabil si cel mai placut cantaret-prezentator din cati am avut ocazia sa intalnim, iar China Forbes are o voce care ar imblanzi si un leu.

Pe la 21.20 toti cei 12 membri au urcat pe scena si Thomas a rostit un mic discurs in romana, citit de pe o foaie. A pocit cuvintele, a ras si a smuls ropote de aplauze. Pe parcursul concertului a avut mai multe astfel de interventii, in cadrul uneia dintre ele povestindu-ne de regina ultimului Festival al Trandafirilor din Portland, de nationalitate romana.



Desi au mai fost pe la noi si nu au dus lipsa de public, China a prezentat aproape fiecare piesa si a facut referire la albume, inclusiv la al treilea album, cel rosu, Hey Eugene!, lucruri care aduceau zambetele pe chipurile multora din public, care oricum recunosteau piesele de la primele acorduri.

Au inceput cu doua piese de pe cel de-al doilea album, Hang on Little Tomato, Let's not stop falling in love si Anna (El negro zumbon), cantata in duet cu Timothy Nishimoto. A urmat prima piesa pe care Thomas si China au scris-o impreuna, Sympathique. Inainte de a canta, China a rostit refrenul si Thomas s-a ocupat de traducerea in romana spre deliciul tuturor prezenti, care ardeau de nerabdare sa cante je ne veux pas travailler, je ne veux pas dejeuner, je veux seulment l'oublier et puis je fume.



Au continuat cu piese mai vechi precum Hey Eugene!, Lilly, Bukra Wba'do, Amado Mio, dar si piese de pe ultimul album Splendor in the grass, Over the Valley, Ninna nanna, Tuca Tuca si Spendor in the grass.

Inainte de a canta Tuca Tuca, China a anuntat ca Thomas ne va arata cateva miscari de dans, el fiind un dansator "excelent". Momentul a completat imaginea de showman desavarsit a lui Lauderdale, care nu s-a sfiit sa danseze, sa topaie si sa se arunce pe jos, la picioarele Chinei.

Am avut ocazia sa ne bucuram de talentul orchestrei pe piesa instrumentala Flying Squirrel, cand Thomas si China s-au retras pentru ca restul orchestrei sa-si faca de cap. Moment in care i-am descoperit pe Robert Taylor la trombon, Gavin Bondy la trompeta si pe Dan Faehnle la chitara.



Pink Martini sunt adevarati colectionari de muzica, cantecele lor sunt imbinari subtile si excelente de stiluri muzicale, iar aseara am avut parte de cantece in portugheza, araba, turca, napolitana si croata. Si, in ciuda faptul ca ar parea un melanj tipator, piesele au curs frumos, una dupa alta, China cucerindu-ne cu vocea si sarmul ei.

La sfarsit s-au intors pe scena pentru un bis cu piesa Brasil si au anuntat ca asteapta doritorii la o sesiune de semnat albume, insistand sa vina in numar cat mai mare si sa-i cunoasca personal. Acum, desi sunt muzicieni excelenti si piesele lor sunt ireprosabile, setlistul de aseara parca nu a avut sare si piper, a fost prea domol pentru o seara in care caldura oricum molesise publicul si care ar fi avut nevoie de cateva piese mai alerte.