Peninsula 2010 - 29 august
Din pacate, toate lucrurile au un sfarsit. Sfarsitul Peninsulei 2010 a fost un mix de muzica, frig si ploaie, dar si de pareri de rau ca trebuie sa plecam acasa. Mai ca ne venea sa cantam "La revedere, tabara draga", pentru ca, timp de cateva zile, am fost rupti de cotidian si tare bine a fost! Mai putin frigul care ne-a cam luat pe nepregatite, dar macar ne-a facut sa dansam mai mult la concertele de seara.
Va vine sa credeti sau nu, seara a inceput cu Puya. Amuzant Puya in felul lui, cu aerele de baietas venit din cartier si cu gesturile smecheresti, Puya a prins si nu prea in fata unui public nu foarte numeros, care ba dansa, ba se uita curios la ce se intampla pe scena. Muzica si atmosfera din fata de amintea cumva de Costinestiul de acum cativa ani, asa ca, nefiind nici pe departe fani Puya, am luat-o usurel spre alte zone.
Pe scena Ciuc era Taxi. Dan Teodorescu si trupa, simpatici ca de obicei, erau "putin" enervati de comportamentul autoritatilor fata de artisti pe tema declaratiilor de drepturi de autor. Asa ca le-au dedicat o piesa cantata live in premiera, numita Treci la coada. Taxi "ii trimite" la coada pe Cartarescu sau Rebengiuc, in cazul in care aveau pretentii intelectuale si culturale. Am mai prins Jumatatea mea si Citez din Tupac, pana sa ajungem la Subscribe.
Pe Subscribe i-am ascultat de data asta mai de departe (ii mai vazuseram de vreo doua ori, o data la Bucuresti, alta data la Sibiu), dar recunoastem ca ne-au trezit bine de tot cu hardcore-ul lor unguresc.
Dupa ei ne-am apropiat urgent de Scena principala pentru o portie zdravana de hardcore moldovenesc, atunci cand au inceput Zdob si Zdub, pe care ne place sa-i vedem oricand si credem ca au unul dintre cele mai tari show-uri ale unei trupe romanesti. (Ma rog, de limba romana, nu fiti pricinosi).
Zdubii au urcat pe scena intr-o alta componenta decat cea cu care eram obisnuiti pana mai an. Nu sunt totusi membri in intregime noi, sunt fosti membri, re-cooptati in trupa: Andrei Cibotari (baterie) si Sveatoslav Starus (chitara), care au mai cantat cu Zdubii aproximativ intre anii '98-2004.
Au cantat printre altele Bunica bate toba, Nunta extremala, Ciobanas (la care a explodat in pogo tot campul), Videli noch, Ciocarlia, DJ Vasile, Buna dimineata si Everybody in the Casa Mare, iar piesele s-au auzit atat de pe scena, cat si din public, pentru ca toata lumea racnea in gura mare versurile la orice refren.
N-am mai vazut vreodata la vreo trupa locala asemenea iures in fata scenei, se facea hora, se dansa conga, se facea pogo prietenos sau cate-o mosheala cam tembela, iar cativa curajosi faceau salturi in multime ca-n piscina (o sa vedeti in video-urile de mai jos niste picioare zburand pe deasupra multimii de maini).
.
Am vazut cu ocazia asta si ceva nou in materie de dans colectiv si behaviorism la concerte (nou pentru noi, cel putin, nu trageti in mesager): pe modelul "la un semn deschisa-i calea", la un moment dat (la Ciocarlia, mai precis) toti oamenii s-au lasat jos, la pamant, ca si cum in mijlocul lor ar fi apasat un deget mare urias, au stat cateva secunde acolo, in triluri de ocarina, iar cand au inceput iar in forta basul si toba, au sarit toti in sus, ca unul. Cum am mai vazut momentul repetat si la KoRn, banuim ca nu e ceva chiar atat de nou decat pentru noi (*5 minute la coltul rusinii).
A fost deci unul dintre cele mai tari concerte si dintr-ale Zdubilor, si de la Peninsula. Atat de tari, incat as baga mana-n foc ca Zdubii ar fi dat orice sa fie in public la propriul lor concert. De altfel Roman, care tragea cu ochiul printre topaituri la vartejul iscat in hora din fata scenei, a promis ca dupa spectacol "beau si ei un paharel si vin printre noi sa facem un jump la KoRn". Si chiar asa a fost, cand ieseam de la foto KoRn am dat nas in nas cu Roman si cu paharelul lui. Inca nu faceau jump, dar seara era tanara.
Pana la KoRn insa am mai vazut doua concerte ale unor trupe unguresti. Primii au fost Magashegyi Underground, o trupa atat de faina incat va ecomandam sa o ascultati acum! Cu un stil greu descriptibil, dar bazat pe destul de mult post- (punk, rock) si caracterizabil la modul general prin "alternativ" sau chiar experimental, M.U. au o solista (Bocskor Biborka) extrem de haioasa, teatrala si simpatica, frumoasa si foarte in largul sau pe scena. Mai au o fata in grup, la clape, voce si tamburine (si tot soiul de alte instrumente de zdranganit), mai au si un basist si un chitarist dementi tare, mai ales cand incep ritmurile mai punk, si un tobar dinamic si simpatic. Ne-au placut teribil, uitati-va si voi:
Dupa ei am mers (mai mult din respect) la Tankcsapda, o trupa ungureasca de heavy metal, care exista de vreo 20 de ani. Ca si in cazul Omega din ziua precedenta, s-a vazut imediat cat de populari sunt Tankcsapda dupa reactiile publicului, de toate felurile si varstele, cantand la unison si dansand pe toate cantecele (care, fiind si in ungureste, noua nu ne spuneau din pacate absolut nimic). Desigur, ne spuneau ca ne uitam la o trupa de heavy metal cu usoare influente Motorhead (vizibile de altfel si in atitudinea si chiar tricoul solistului László Lukács), trupa care a reusit in doar trei oameni (voce/bass, chitara si baterie) sa ajunga una dintre cele mai populare si apreciate trupe rock din Ungaria. (Cunoscuta, evident, si de ardeleni).
Nu metal? Ba da! Korn au adus pe scena toata energia din atatia ani de existenta in fata unui public innebunit, care nu mai stia cum sa cante din toti rarunchii refrenele atat de cunoscute si cum sa sara cat mai sus. Jonathan Davis a fost intr-o mare forma, imbracat in trening (hm…) doar nu degeaba e considerat unul dintre cei mai buni vocalisti ai metal-ului.
Au inceput in forta cu Right now, trezindu-ne din amorteala si frig. Nici ca se putea mai bine, Jonathan insusi caracterizand piesa ca "That's a song about waking up and wanting to kill everybody." Si ne-au ucis cu muzica si dinamismul lor.
Au continuat tot in forta, cu un Here to stay dinamic, ce a aruncat publicul in aer. Ca tot vorbim de public, a fost un moment de care noi n-am mai avut parte la un concert din Romania (mai putin Zdubii de mai devreme) - fara nici un semn din partea formatiei, tot publicul s-a asezat pe jos pentru ca apoi sa explodeze brusc si sara in sus cand a inceput Blind. Efectul a fost maxim si trupa a percutat foarte bine la el.
S-a cantat in cor la Freak on a Leash sau la Shoots and Ladders (combinat cu One-ul de la Metallica). Korn a prins la toti - si la tineri care ii ascultau probabil de prin anii 90 si au crescut cu muzica lor (cum zicea delicios si Roman de la Zdubi despre "formatia Korn"), dar si la pustani pentru care agresivitatea si revolta trupei merge numai bine.
Setlist: Right now, Here to Stay, Did my Time, Oildale, Falling Away From Me, Let the Guilt Go, Somebody Someone, Throw Me Away, Helmet in the Bush, Freak on a Leash, Blind, Shoots and Ladders, Clown, Got the Life.
Inca sub efectul Korn, am ajuns la Dub Fx, pe care ne-a parut rau ca l-am pierdut in mijlocul Targu Mures-ului, unde a facut un mic show, asa cum ii sta bine, pe strada. Chiar a spus in concert ca locul muzicii e pe strada si menirea ei e sa fie pentru toata lumea. A fost insotit, ca de obicei, de Flower Fairy, cu o prezenta scenica tare faina si cu interventii muzicale misto, si la un moment dat a aparut pe scena Mr. Woodnote, cu al sau saxofon (pana atunci dansase si el pe acolo, ca multi din echipa Dub FX).
Nu-ti venea sa crezi ca Benjamin, pe numele sau real, scotea toate acele sunete doar din voce si pedale. Beaturi, hip hop, dubstep, reggae sau dnb, toate le combina Dub Fx, dand impresia ca vine direct de pe strada (exact asa si e, tinand cont ca e un perfomer al strazii, care calatoreste in toata lumea). Si publicul a raspuns pe masura, dansand si tipand.
vezi cum a fost in ziua de vineri la Peninsula 2010
vezi cum a fost in ziua de sambata la Peninsula 2010
Vezi (mult) mai multe fotografii in galeria Peninsula 2010
La acest articol au colaborat Cristina Foarfa si Cristina Petrescu
Va vine sa credeti sau nu, seara a inceput cu Puya. Amuzant Puya in felul lui, cu aerele de baietas venit din cartier si cu gesturile smecheresti, Puya a prins si nu prea in fata unui public nu foarte numeros, care ba dansa, ba se uita curios la ce se intampla pe scena. Muzica si atmosfera din fata de amintea cumva de Costinestiul de acum cativa ani, asa ca, nefiind nici pe departe fani Puya, am luat-o usurel spre alte zone.
Pe scena Ciuc era Taxi. Dan Teodorescu si trupa, simpatici ca de obicei, erau "putin" enervati de comportamentul autoritatilor fata de artisti pe tema declaratiilor de drepturi de autor. Asa ca le-au dedicat o piesa cantata live in premiera, numita Treci la coada. Taxi "ii trimite" la coada pe Cartarescu sau Rebengiuc, in cazul in care aveau pretentii intelectuale si culturale. Am mai prins Jumatatea mea si Citez din Tupac, pana sa ajungem la Subscribe.
Pe Subscribe i-am ascultat de data asta mai de departe (ii mai vazuseram de vreo doua ori, o data la Bucuresti, alta data la Sibiu), dar recunoastem ca ne-au trezit bine de tot cu hardcore-ul lor unguresc.
Dupa ei ne-am apropiat urgent de Scena principala pentru o portie zdravana de hardcore moldovenesc, atunci cand au inceput Zdob si Zdub, pe care ne place sa-i vedem oricand si credem ca au unul dintre cele mai tari show-uri ale unei trupe romanesti. (Ma rog, de limba romana, nu fiti pricinosi).
Zdubii au urcat pe scena intr-o alta componenta decat cea cu care eram obisnuiti pana mai an. Nu sunt totusi membri in intregime noi, sunt fosti membri, re-cooptati in trupa: Andrei Cibotari (baterie) si Sveatoslav Starus (chitara), care au mai cantat cu Zdubii aproximativ intre anii '98-2004.
Au cantat printre altele Bunica bate toba, Nunta extremala, Ciobanas (la care a explodat in pogo tot campul), Videli noch, Ciocarlia, DJ Vasile, Buna dimineata si Everybody in the Casa Mare, iar piesele s-au auzit atat de pe scena, cat si din public, pentru ca toata lumea racnea in gura mare versurile la orice refren.
N-am mai vazut vreodata la vreo trupa locala asemenea iures in fata scenei, se facea hora, se dansa conga, se facea pogo prietenos sau cate-o mosheala cam tembela, iar cativa curajosi faceau salturi in multime ca-n piscina (o sa vedeti in video-urile de mai jos niste picioare zburand pe deasupra multimii de maini).
.
Am vazut cu ocazia asta si ceva nou in materie de dans colectiv si behaviorism la concerte (nou pentru noi, cel putin, nu trageti in mesager): pe modelul "la un semn deschisa-i calea", la un moment dat (la Ciocarlia, mai precis) toti oamenii s-au lasat jos, la pamant, ca si cum in mijlocul lor ar fi apasat un deget mare urias, au stat cateva secunde acolo, in triluri de ocarina, iar cand au inceput iar in forta basul si toba, au sarit toti in sus, ca unul. Cum am mai vazut momentul repetat si la KoRn, banuim ca nu e ceva chiar atat de nou decat pentru noi (*5 minute la coltul rusinii).
A fost deci unul dintre cele mai tari concerte si dintr-ale Zdubilor, si de la Peninsula. Atat de tari, incat as baga mana-n foc ca Zdubii ar fi dat orice sa fie in public la propriul lor concert. De altfel Roman, care tragea cu ochiul printre topaituri la vartejul iscat in hora din fata scenei, a promis ca dupa spectacol "beau si ei un paharel si vin printre noi sa facem un jump la KoRn". Si chiar asa a fost, cand ieseam de la foto KoRn am dat nas in nas cu Roman si cu paharelul lui. Inca nu faceau jump, dar seara era tanara.
Pana la KoRn insa am mai vazut doua concerte ale unor trupe unguresti. Primii au fost Magashegyi Underground, o trupa atat de faina incat va ecomandam sa o ascultati acum! Cu un stil greu descriptibil, dar bazat pe destul de mult post- (punk, rock) si caracterizabil la modul general prin "alternativ" sau chiar experimental, M.U. au o solista (Bocskor Biborka) extrem de haioasa, teatrala si simpatica, frumoasa si foarte in largul sau pe scena. Mai au o fata in grup, la clape, voce si tamburine (si tot soiul de alte instrumente de zdranganit), mai au si un basist si un chitarist dementi tare, mai ales cand incep ritmurile mai punk, si un tobar dinamic si simpatic. Ne-au placut teribil, uitati-va si voi:
Dupa ei am mers (mai mult din respect) la Tankcsapda, o trupa ungureasca de heavy metal, care exista de vreo 20 de ani. Ca si in cazul Omega din ziua precedenta, s-a vazut imediat cat de populari sunt Tankcsapda dupa reactiile publicului, de toate felurile si varstele, cantand la unison si dansand pe toate cantecele (care, fiind si in ungureste, noua nu ne spuneau din pacate absolut nimic). Desigur, ne spuneau ca ne uitam la o trupa de heavy metal cu usoare influente Motorhead (vizibile de altfel si in atitudinea si chiar tricoul solistului László Lukács), trupa care a reusit in doar trei oameni (voce/bass, chitara si baterie) sa ajunga una dintre cele mai populare si apreciate trupe rock din Ungaria. (Cunoscuta, evident, si de ardeleni).
Nu metal? Ba da! Korn au adus pe scena toata energia din atatia ani de existenta in fata unui public innebunit, care nu mai stia cum sa cante din toti rarunchii refrenele atat de cunoscute si cum sa sara cat mai sus. Jonathan Davis a fost intr-o mare forma, imbracat in trening (hm…) doar nu degeaba e considerat unul dintre cei mai buni vocalisti ai metal-ului.
Au inceput in forta cu Right now, trezindu-ne din amorteala si frig. Nici ca se putea mai bine, Jonathan insusi caracterizand piesa ca "That's a song about waking up and wanting to kill everybody." Si ne-au ucis cu muzica si dinamismul lor.
Au continuat tot in forta, cu un Here to stay dinamic, ce a aruncat publicul in aer. Ca tot vorbim de public, a fost un moment de care noi n-am mai avut parte la un concert din Romania (mai putin Zdubii de mai devreme) - fara nici un semn din partea formatiei, tot publicul s-a asezat pe jos pentru ca apoi sa explodeze brusc si sara in sus cand a inceput Blind. Efectul a fost maxim si trupa a percutat foarte bine la el.
S-a cantat in cor la Freak on a Leash sau la Shoots and Ladders (combinat cu One-ul de la Metallica). Korn a prins la toti - si la tineri care ii ascultau probabil de prin anii 90 si au crescut cu muzica lor (cum zicea delicios si Roman de la Zdubi despre "formatia Korn"), dar si la pustani pentru care agresivitatea si revolta trupei merge numai bine.
Setlist: Right now, Here to Stay, Did my Time, Oildale, Falling Away From Me, Let the Guilt Go, Somebody Someone, Throw Me Away, Helmet in the Bush, Freak on a Leash, Blind, Shoots and Ladders, Clown, Got the Life.
Inca sub efectul Korn, am ajuns la Dub Fx, pe care ne-a parut rau ca l-am pierdut in mijlocul Targu Mures-ului, unde a facut un mic show, asa cum ii sta bine, pe strada. Chiar a spus in concert ca locul muzicii e pe strada si menirea ei e sa fie pentru toata lumea. A fost insotit, ca de obicei, de Flower Fairy, cu o prezenta scenica tare faina si cu interventii muzicale misto, si la un moment dat a aparut pe scena Mr. Woodnote, cu al sau saxofon (pana atunci dansase si el pe acolo, ca multi din echipa Dub FX).
Nu-ti venea sa crezi ca Benjamin, pe numele sau real, scotea toate acele sunete doar din voce si pedale. Beaturi, hip hop, dubstep, reggae sau dnb, toate le combina Dub Fx, dand impresia ca vine direct de pe strada (exact asa si e, tinand cont ca e un perfomer al strazii, care calatoreste in toata lumea). Si publicul a raspuns pe masura, dansand si tipand.
vezi cum a fost in ziua de vineri la Peninsula 2010
vezi cum a fost in ziua de sambata la Peninsula 2010
Vezi (mult) mai multe fotografii in galeria Peninsula 2010
La acest articol au colaborat Cristina Foarfa si Cristina Petrescu
observatie
faza cu lasatul in jos si apoi saritura a fost prima data facuta anul trecut la prodigy :D
eu atunci am vazut prima data "schema" :d