Peninsula 2010 - 27 august
Peninsula e o lume in sine, poate singura de acest fel dintre festivalurile mari romanesti. Am spus romanesti? Poate din Romania, geografic vorbind. Peninsula e bilingv, poate chiar tri, quatro lingv.Intrebi ceva in romana, ti se raspunde elegant in ungureste, te intreaba cineva ceva in engleza, tu-i raspunzi in franceza.
Primul lucru care te izbeste cand vii la Peninsula sunt oamenii. Fain public, domnule! Tineri frumosi, colorati, relaxati, civilizati, haiosi. Pentru cateva zile, te izolezi in lumea Peninsula, cu muzica, filme, arta, distractie, gulas si, bineinteles, bere.
La Peninsula e si pacat sa stai intr-un loc! N-ai stare, ai chef sa te misti non-stop, sa prinzi o bucatica aici si alta dincolo, sa asculti doua piese, apoi sa sari cu coarda sau cu "scaunul zburator", apoi sa mai asculti trei piese, apoi sa despletesti un Kurtos.
Asa am facut si noi. :) N-am avut stare, ne-am invartit dintr-o parte in alta, constienti fiind ca e imposibil sa fim peste tot in acelasi timp. Poate asa e mai bine, in mintea noastra Peninsula se compune ca un puzzle din sunete, imagini si senzatii.
Primii pe care i-am vazut, deoarece am reusit sa ajungem la Targu Mures abia vineri seara, au fost Parov Stelar si a sa formatie, care au rupt ringul cu show-ul lor si cu muzica pe care era imposibil sa nu dansezi. Electro, jazz, funk, swing, charleston, un mix dement care a extaziat publicul. Parov Stelar band imbraca muzica anilor 20, 30 in haine noi, electrizante, schimba neasteptat ritmul, totul condimentat de aparitiile senzuale ale solistei cu aer de diva venita direct din New York-ul interbelic.
Am ascultat, printre altele, Matilda, Charleston Butterfly, Homesick, The Phantom sau The Mojo Radio Gang. Cu un Parov care statea la butoane, un Max the Sax intr-o forma de zile mari si cu solista de culoare (stie cineva cum o cheama?) ce stia foarte bine cum sa ridice pulsul publicul, Parov Stelar Band a fost unul dintre cele mai tari concerte ale zilei de ieri.
Am prins si un pic de Pokolgep, rock de moda veche, curat si melodios, dar care nu ne-a prins mai mult de doua piese. Nici Dan Helciug si Spitalul de Urgenta nu ne-au tinut acolo prea mult, desi recunoastem ca energia lor se potrivea perfect in peisajul agitat al Peninsulei.
Si... s-a facut intuneric si din el au iesit The Rasmus. Hm, oare i-am putea numi emo? Nu de alta, dar ne cam venea sa ne taiem venele (pe lung) cand il vedeam pe Lauri Ylönen, cu parul tapat si parand ca vine direct din Twilight, cum sufera pe scena. Un comentator anonim de pe acolo se temea ca poate vine noaptea la corturi sa ne suga sangele. :)
Lansand gluma la o parte, The Rasmus n-au sunat rau (doar trist), cu o muzica ce face apel la emotii. Am ascultat, printre altele, Not like the other girls, No Fear, Immortal, Justify sau Funeral Song. Putem sa presupunem ca au cantat si In The Shadows, dar noi nu prea eram in mood-ul depresiv asa ca am plecat mai departe.
Si, cumva, am ajuns la Compact. Ce intoarcere in timp! Am fredonat in amintirea vremurilor bune Un alt inceput si Sa te gandesti la mine, intr-un public foarte empatic cu ceea ce se intampla pe scena, ce canta la unison. Am prins si un pic de Kicsillag, o trupa ungureasca de rock cu influente rock and roll sau rhytm and blues, ne-au placut, dar nu ne-au impresionat.
Ne-am mai invartit noi pe acolo, am prins un show cu flacari in zona artistica ce ne-a placut tare, am dat o raita si pe la magazinasele cu tricouri, bijuterii, carti, am mancat o varza cu ciolan, niste frigarui imense si un langos enorm cu usturoi si cascaval, ne-am mai uitat putin la scaunul zburator facandu-ne curaj pentru maine (adica azi? damn!) si s-a facut timpul sa mergem la Gorillaz. Ah, da, intre timp mai treceam si pe la cortul cu DJ, Freedom Music Arena pe numele lui, unde se baga tare house pe un fundal alb, cu lumini puternice.
Incepea Clint Eastwood cand am ajuns noi la Gorillaz Sound System. Nu intram iarasi in vesnica discutie daca e sau nu Gorillaz, a fost un DJ set excelent, combinat cu mici fragmente live, care a combinat melodii ale virtualilor de la Gorillaz cu melodii mai mult sau mai putin cunsocute (de exemplu Florence and the Machine - You've got the love, Bon Jovi - You Give Love a Bad Name sau Duck Sauce - Anyway).
GSS a sunat tare bine si s-a vazut la fel de bine. Proiectiile impresionante pe un ecran in spatele caruia se distingeau doar siluetele DJ-ilor creau o lume fictionala, condusa de 2D, Noodle, Murdoc si Russel, unde ne Feel Good pe o Plastic Beach, in timp ce in apa era un Superfast jellyfish.
Sunetul cu greu il puteai defini, un mix nebun si experimental de hip hop, alternativ, electro, dance sau rock. Am mai ascultat Some Kind of Nature, Stylo sau Correct on melancholy.
Ne-am oprit la Fedde le Grand. Incredibil ce face omul cu mainile pe butoane, aproape ca nu le vezi. Pe ritmuri de acid house, Fedde le Grand transformase Freedom Music Arena intr-un organism care vibra (la propriu) pe ritmurile lui.
Intre timp, la Terasa Kiss un DJ anima multimea care se strangea din ce in ce mai multa (pe masura ce se terminau alte concerte). La inceput ne-a placut, era mai "pe chill" si melodios, apoi cand a inceput cu beat-urile house am cam plecat sprecasele corturile noastre. Va urma.
Mai multe imagini in galeria Peninsula 2010
citeste cum a fost si in ziua de sambata la Peninsula 2010
citeste cum a fost in ultima zi de Peninsula 2010
Primul lucru care te izbeste cand vii la Peninsula sunt oamenii. Fain public, domnule! Tineri frumosi, colorati, relaxati, civilizati, haiosi. Pentru cateva zile, te izolezi in lumea Peninsula, cu muzica, filme, arta, distractie, gulas si, bineinteles, bere.
La Peninsula e si pacat sa stai intr-un loc! N-ai stare, ai chef sa te misti non-stop, sa prinzi o bucatica aici si alta dincolo, sa asculti doua piese, apoi sa sari cu coarda sau cu "scaunul zburator", apoi sa mai asculti trei piese, apoi sa despletesti un Kurtos.
Asa am facut si noi. :) N-am avut stare, ne-am invartit dintr-o parte in alta, constienti fiind ca e imposibil sa fim peste tot in acelasi timp. Poate asa e mai bine, in mintea noastra Peninsula se compune ca un puzzle din sunete, imagini si senzatii.
Primii pe care i-am vazut, deoarece am reusit sa ajungem la Targu Mures abia vineri seara, au fost Parov Stelar si a sa formatie, care au rupt ringul cu show-ul lor si cu muzica pe care era imposibil sa nu dansezi. Electro, jazz, funk, swing, charleston, un mix dement care a extaziat publicul. Parov Stelar band imbraca muzica anilor 20, 30 in haine noi, electrizante, schimba neasteptat ritmul, totul condimentat de aparitiile senzuale ale solistei cu aer de diva venita direct din New York-ul interbelic.
Am ascultat, printre altele, Matilda, Charleston Butterfly, Homesick, The Phantom sau The Mojo Radio Gang. Cu un Parov care statea la butoane, un Max the Sax intr-o forma de zile mari si cu solista de culoare (stie cineva cum o cheama?) ce stia foarte bine cum sa ridice pulsul publicul, Parov Stelar Band a fost unul dintre cele mai tari concerte ale zilei de ieri.
Am prins si un pic de Pokolgep, rock de moda veche, curat si melodios, dar care nu ne-a prins mai mult de doua piese. Nici Dan Helciug si Spitalul de Urgenta nu ne-au tinut acolo prea mult, desi recunoastem ca energia lor se potrivea perfect in peisajul agitat al Peninsulei.
Si... s-a facut intuneric si din el au iesit The Rasmus. Hm, oare i-am putea numi emo? Nu de alta, dar ne cam venea sa ne taiem venele (pe lung) cand il vedeam pe Lauri Ylönen, cu parul tapat si parand ca vine direct din Twilight, cum sufera pe scena. Un comentator anonim de pe acolo se temea ca poate vine noaptea la corturi sa ne suga sangele. :)
Lansand gluma la o parte, The Rasmus n-au sunat rau (doar trist), cu o muzica ce face apel la emotii. Am ascultat, printre altele, Not like the other girls, No Fear, Immortal, Justify sau Funeral Song. Putem sa presupunem ca au cantat si In The Shadows, dar noi nu prea eram in mood-ul depresiv asa ca am plecat mai departe.
Si, cumva, am ajuns la Compact. Ce intoarcere in timp! Am fredonat in amintirea vremurilor bune Un alt inceput si Sa te gandesti la mine, intr-un public foarte empatic cu ceea ce se intampla pe scena, ce canta la unison. Am prins si un pic de Kicsillag, o trupa ungureasca de rock cu influente rock and roll sau rhytm and blues, ne-au placut, dar nu ne-au impresionat.
Ne-am mai invartit noi pe acolo, am prins un show cu flacari in zona artistica ce ne-a placut tare, am dat o raita si pe la magazinasele cu tricouri, bijuterii, carti, am mancat o varza cu ciolan, niste frigarui imense si un langos enorm cu usturoi si cascaval, ne-am mai uitat putin la scaunul zburator facandu-ne curaj pentru maine (adica azi? damn!) si s-a facut timpul sa mergem la Gorillaz. Ah, da, intre timp mai treceam si pe la cortul cu DJ, Freedom Music Arena pe numele lui, unde se baga tare house pe un fundal alb, cu lumini puternice.
Incepea Clint Eastwood cand am ajuns noi la Gorillaz Sound System. Nu intram iarasi in vesnica discutie daca e sau nu Gorillaz, a fost un DJ set excelent, combinat cu mici fragmente live, care a combinat melodii ale virtualilor de la Gorillaz cu melodii mai mult sau mai putin cunsocute (de exemplu Florence and the Machine - You've got the love, Bon Jovi - You Give Love a Bad Name sau Duck Sauce - Anyway).
GSS a sunat tare bine si s-a vazut la fel de bine. Proiectiile impresionante pe un ecran in spatele caruia se distingeau doar siluetele DJ-ilor creau o lume fictionala, condusa de 2D, Noodle, Murdoc si Russel, unde ne Feel Good pe o Plastic Beach, in timp ce in apa era un Superfast jellyfish.
Sunetul cu greu il puteai defini, un mix nebun si experimental de hip hop, alternativ, electro, dance sau rock. Am mai ascultat Some Kind of Nature, Stylo sau Correct on melancholy.
Ne-am oprit la Fedde le Grand. Incredibil ce face omul cu mainile pe butoane, aproape ca nu le vezi. Pe ritmuri de acid house, Fedde le Grand transformase Freedom Music Arena intr-un organism care vibra (la propriu) pe ritmurile lui.
Intre timp, la Terasa Kiss un DJ anima multimea care se strangea din ce in ce mai multa (pe masura ce se terminau alte concerte). La inceput ne-a placut, era mai "pe chill" si melodios, apoi cand a inceput cu beat-urile house am cam plecat spre
Mai multe imagini in galeria Peninsula 2010
citeste cum a fost si in ziua de sambata la Peninsula 2010
citeste cum a fost in ultima zi de Peninsula 2010
hai cu Tricky!
e tare fain, dar totusi, sa pui Korn duminica...
multi vom fi deja pe la casele noastre la acel moment:\
rasmus
nu trebuia sa va fie frica de Lauri ca plecau dupa concert *rollseyes* si in plus ar fi bine sa nu comentati aiurea concertul: NU AU CANTAT Justify!!!
You're supposed to be an official something, deci de ce scrieti subiectiv despre trupe habar nam? Where is the pro in you?