Mozart Rocks rocks!
Wolfang Amadeus Mozart, cand si-a scris memorabilele simfonii, nu credem ca si-a imaginat vreodata ca in peisajul concertelor de pian si vioara o sa-si faca loc, tiptil, tiptil si tipetele unei chitare electrice. Initiatorul proiectului Mozart Rocks a vazut si a auzit chiar inainte de lansarea proiectului geamatul unei chitare electrice pe muzica clasica.
Foto: Constantin Barbu
Astfel, din 2006, cand a avut loc primul Mozart Rocks, in Braila, chitaristi din Romania impart scena cu orchestre simfonice si insotesc sound-ul delicat al filarmonicii.
In 2008, Mozart Rocks a poposit si in Bucuresti si, imediat, Filarmonicii George Enescu i s-au alaturat chitaristi dintre cei mai hardcore, acei artisti care puteau sa tina pasul notelor din simfoniile compozitorilor care ar fi putut, foarte bine, sa dea si ei din pleata (a se citi peruca) pe inventia care suna foarte bine: muzica clasica insotita de chitara electrica.
Foto: Constantin Barbu
Ieri seara, dupa dubiile superficiale de genul "ne imbracam elegant ca pentru un concert simfonic sau o lasam la liber, ca pentru un concert rock", am ajuns intr-un final la Sala Palatului unde repeta armata simfonica si unde, in spate, chitaristii isi ascuteau armele muzicale. Ne-am bucurat sa vedem un public atipic, format din doamne cochete si din pletosi in geci de blugi.
Foto: Constantin Barbu
Discrepanta dintre spectatori s-a mentinut pe parcursul spectacolului: rockerii cereau sa se dea chitara mai tare, clasicii ar fi vrut sa se auda orchestra simfonica mai tare. Ca sa fie pe placul tuturor, Mozart a intervenit si a oferit publicului momente in care chitara era protagonista, dar si clipe in care abia ii descifrai muzica pe langa sound-ul viorilor.
Foto: Constantin Barbu
Indiferent de volumul chitarelor, muzica ne-a ajuns usor la suflet. Chiar daca spectacolul a avut si momente mai slabe in care muzica clasica ar fi trebuit sa fie lasata in pace si acordurile electrice nu prea aveau ce cauta pe partitura, in mare parte, trebuie sa recunoastem ca cele doua stiluri muzicale fac casa buna.
Foto: Constantin Barbu
Scena, impartita in cele 2 tabere- una pentru orchestra si una mai black pentru chitaristi, avea un punct comun, o punte in care semnalele electrice trimise de chitaristi intalneau sunetele delicate ale vioarei, harpei, violoncelului si ale tuturor celorlalte instrumente manuite de clasici si dirijate de Tiberiu Soare.
Defilarea chitaristilor avea si ea un dirijor, pe organizatorul Constantin Teodorescu care, inainte de orice aparitie noua, prezenta artistul, dar nu inainte sa amuze publicul cu o gluma spontana. Tot el a fost cel care ne-a dat o veste care ne-a intrigat si ne-a zbuciumat parerea despre publicul muzicii clasice; dupa pauza, MC-ul Teodorescu a venit pe scena si ne-a spus ca cineva din orchestra simfonica a primit un mesaj in care i se spunea ca "este sub demnitatea lor sa apara alaturi de niste barbosi".
Foto: Constantin Barbu
Inainte sa apese SEND, acel om a auzit ce s-a intamplat pe scena Salii Palatului? Daca n-a fost cutremurat de "barbosul" Cezar Popescu pe Fortuna Imperatrix Mundi sau de creatiile proprii ale lui Calin Grigoriu, atunci putem doar sa presupunem ca trebuie sa facem un teledon pentru un aparat auditiv. Si acum am mentionat doar doua piese care ne-au bagat in scaun.
Au mai fost si altele: reinterpretarea High Hopes a lui Pink Floyd cu Dan Helciug la voce si Calin Grigoriu la chitara, a mai fost Horea Crisovan cu "Nunta lui Figaro", a mai fost Adrian Ciuplea (basistul de la Vita de Vie) pe "Allegro Appassionato", a mai fost Remus Carteleanu (chitaristul regretatei Laura Stoica) pe Simfonia a V-a a lui Beethoven.
Foto: Constantin Barbu
Nu au lipsit invitatii speciali: Elena Vasile si a ei bucata Nightwish, magnifica Nadine Tromin pe care am vrea s-o mai vedem, mai des, mai mult, Ioan Gyuri Pascu care ne-a cantat despre babele care se piaptana, Dan Helciug pe frumoasa bucata Pink Floyd si un chitarist din Norvegia, Trond Holter care a cantat pe Simfonia 40 a lui Mozart.
Foto: Constantin Barbu
Ne-au zdruncinat cam toate pasajele muzicale de ieri seara, de aceea e de neconceput ca unii inca resping ideea unei armonii muzicale la un nivel asa inalt si atat de frumos precum este Mozart Rocks. Dar, asa cum a spus si Constantin Teodorescu intr-o mini pilda: "Nici Dumnezeu nu poate multumi pe toata lumea"; cert e ca noi am plecat de acolo, dupa trei ore de muzica extraordinara, extaziati si satisfacuti auditiv. Mozart ne-a convins ca da bine si pe rock.
Ca sa te convingi ca ce s-a intamplat aseara la Sala Palatului a fost o capodopera in mii de acorduri, te lasam cu niste filmulete care speram sa-ti dea fiori in ambele directii: cea clasica si cea rock.
Vezi lista tuturor artistilor de la Mozart Rock aici, pe site-ul oficial al evenimentului.
Poti sa vezi intreaga galerie aici sau in slideshow-ul de mai jos (Fotograf: Constantin Barbu).
Foto: Constantin Barbu
Astfel, din 2006, cand a avut loc primul Mozart Rocks, in Braila, chitaristi din Romania impart scena cu orchestre simfonice si insotesc sound-ul delicat al filarmonicii.
In 2008, Mozart Rocks a poposit si in Bucuresti si, imediat, Filarmonicii George Enescu i s-au alaturat chitaristi dintre cei mai hardcore, acei artisti care puteau sa tina pasul notelor din simfoniile compozitorilor care ar fi putut, foarte bine, sa dea si ei din pleata (a se citi peruca) pe inventia care suna foarte bine: muzica clasica insotita de chitara electrica.
Foto: Constantin Barbu
Ieri seara, dupa dubiile superficiale de genul "ne imbracam elegant ca pentru un concert simfonic sau o lasam la liber, ca pentru un concert rock", am ajuns intr-un final la Sala Palatului unde repeta armata simfonica si unde, in spate, chitaristii isi ascuteau armele muzicale. Ne-am bucurat sa vedem un public atipic, format din doamne cochete si din pletosi in geci de blugi.
Foto: Constantin Barbu
Discrepanta dintre spectatori s-a mentinut pe parcursul spectacolului: rockerii cereau sa se dea chitara mai tare, clasicii ar fi vrut sa se auda orchestra simfonica mai tare. Ca sa fie pe placul tuturor, Mozart a intervenit si a oferit publicului momente in care chitara era protagonista, dar si clipe in care abia ii descifrai muzica pe langa sound-ul viorilor.
Foto: Constantin Barbu
Indiferent de volumul chitarelor, muzica ne-a ajuns usor la suflet. Chiar daca spectacolul a avut si momente mai slabe in care muzica clasica ar fi trebuit sa fie lasata in pace si acordurile electrice nu prea aveau ce cauta pe partitura, in mare parte, trebuie sa recunoastem ca cele doua stiluri muzicale fac casa buna.
Foto: Constantin Barbu
Scena, impartita in cele 2 tabere- una pentru orchestra si una mai black pentru chitaristi, avea un punct comun, o punte in care semnalele electrice trimise de chitaristi intalneau sunetele delicate ale vioarei, harpei, violoncelului si ale tuturor celorlalte instrumente manuite de clasici si dirijate de Tiberiu Soare.
Defilarea chitaristilor avea si ea un dirijor, pe organizatorul Constantin Teodorescu care, inainte de orice aparitie noua, prezenta artistul, dar nu inainte sa amuze publicul cu o gluma spontana. Tot el a fost cel care ne-a dat o veste care ne-a intrigat si ne-a zbuciumat parerea despre publicul muzicii clasice; dupa pauza, MC-ul Teodorescu a venit pe scena si ne-a spus ca cineva din orchestra simfonica a primit un mesaj in care i se spunea ca "este sub demnitatea lor sa apara alaturi de niste barbosi".
Foto: Constantin Barbu
Inainte sa apese SEND, acel om a auzit ce s-a intamplat pe scena Salii Palatului? Daca n-a fost cutremurat de "barbosul" Cezar Popescu pe Fortuna Imperatrix Mundi sau de creatiile proprii ale lui Calin Grigoriu, atunci putem doar sa presupunem ca trebuie sa facem un teledon pentru un aparat auditiv. Si acum am mentionat doar doua piese care ne-au bagat in scaun.
Au mai fost si altele: reinterpretarea High Hopes a lui Pink Floyd cu Dan Helciug la voce si Calin Grigoriu la chitara, a mai fost Horea Crisovan cu "Nunta lui Figaro", a mai fost Adrian Ciuplea (basistul de la Vita de Vie) pe "Allegro Appassionato", a mai fost Remus Carteleanu (chitaristul regretatei Laura Stoica) pe Simfonia a V-a a lui Beethoven.
Foto: Constantin Barbu
Nu au lipsit invitatii speciali: Elena Vasile si a ei bucata Nightwish, magnifica Nadine Tromin pe care am vrea s-o mai vedem, mai des, mai mult, Ioan Gyuri Pascu care ne-a cantat despre babele care se piaptana, Dan Helciug pe frumoasa bucata Pink Floyd si un chitarist din Norvegia, Trond Holter care a cantat pe Simfonia 40 a lui Mozart.
Foto: Constantin Barbu
Ne-au zdruncinat cam toate pasajele muzicale de ieri seara, de aceea e de neconceput ca unii inca resping ideea unei armonii muzicale la un nivel asa inalt si atat de frumos precum este Mozart Rocks. Dar, asa cum a spus si Constantin Teodorescu intr-o mini pilda: "Nici Dumnezeu nu poate multumi pe toata lumea"; cert e ca noi am plecat de acolo, dupa trei ore de muzica extraordinara, extaziati si satisfacuti auditiv. Mozart ne-a convins ca da bine si pe rock.
Ca sa te convingi ca ce s-a intamplat aseara la Sala Palatului a fost o capodopera in mii de acorduri, te lasam cu niste filmulete care speram sa-ti dea fiori in ambele directii: cea clasica si cea rock.
Vezi lista tuturor artistilor de la Mozart Rock aici, pe site-ul oficial al evenimentului.
Poti sa vezi intreaga galerie aici sau in slideshow-ul de mai jos (Fotograf: Constantin Barbu).
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Mozart Rocks si in 2010 la Sala Palatului
Pe 12 aprilie se anunta la Sala Palatului inca o editie de Mozart Rocks , un proiect inceput in 2006 si care a crescut an cu an. Muzica simfonica clasica...
Mozart rocks! Chitari electrice si Orchestra Nationala Radio la Sala Palatului
Cum ar fi compus Mozart in blugi si cu plete, fara clavecin si doar cu o chitara? S-au mai intrebat si altii acelasi lucru, astfel incat pe 25 iunie la...
Mozart rocks!
Va mai amintiti concertul Therion Goes Classic ? A fost o experienta interesanta si o adevarata mandrie sa avem la Bucuresti un asemenea eveniment. Cine ar crede ca un om...
O vizita regala: Kings on Ice
Vineri iti spuneam ca abia asteptam sa vedem un spectacol de patinaj artistic oferit de gratiosii cu sange albastru , campionii de la Kings on Ice care au poposit in...
Retro: Ion Barbu si dragostea pentru caini
Primavara belalie Cu nopti reci de echinox, Vii si treci Si-nvii, stafie, Pe rapusul caine Fox! Fox frumos Cu dinti otele Si pret mare La catele, Fox nebun...
Fuel the city
#1. mozart has rocked again
este cel mai bun concert la care am asistat si cred ca nu exagerez daca spun ca este si printre cele mai bune din tara(macar). le multumesc organizatorilor si participantilor pentru inca o seara minunata si sper ca si in 2011 sa ne revedem(chiar daca ar fi pentru a 3a oara), cu toate ca ideal ar fi ca acest concert sa fie tinut mai des(macar de doua ori pe an :) )...superb...superb....superb...s.a.m.d.
#2. Indeed Mozart Rocks
Spectacolul a fost extraordinar, iar combinaţia mi se pare potrivită. Unele melodii, cum ar fi O, Fortuna Imperatrix, parcă cer chitara electrică, dar sunt şi alte piese cărora le-ar sta mai bine fără. Nu de alta, dar se aglomerează sunetele şi strică frumuseţe de melodie.
Mi-ar plăcea dacă s-ar ţine mai des, dar parcă e mai frumos aşa. Oricum merită din plin să mergi la un asemenea spectacol. Am convins-o chiar şi pe mama...si ea nu ascultă rock :))