Lydia Lunch @ Control
Aseara in Control a fost Lydia Lunch cu al ei Big Sexy Noise. A fost sexy, a fost noise, dar a fost mai ales big, iar asta o poate spune oricine a fost la concertul de aseara. Clubul a fost atat de plin incat n-aveai unde s-arunci un chistoc. Lumea s-a inghesuit, la propriu, atat la intrare, cat si in fata scenei, ca sa vada o legenda - "una dintre cele mai influente figuri ale underground-ului muzical si artistic al ultimelor decenii".
Alaturi de Lydia Lunch, pe scena mai trebuia sa urce Ian White (tobe, Gallon Drunk), James Johnston (chitara, component al Nick Cave and The Bad Seeds intre 2003 si 2008) si Terry Edwards (saxofon, a colaborat cu Madness, Tom Waits, Faust, PJ Harvey, Nick Cave, Tindersticks, Julian Cope, Siouxie Sioux, Billy Brag etc. etc.). Din pacate formatia nu a fost completa, Ian White lipsind de pe scena din motive de sanatate, daca am inteles bine. Din fericire, Terry Edwards le are destul de bine si cu tobele, asa ca de-a lungul concertului acesta a lovit cand in tobe, cand in clape si a culminat cu un saxofon suberb care ne-a intins toate tendoanele.
Pentru a se recompensa pentru absenta lui White, Lydia ne-a asigurat ca vor face un show special pentru oamenii veniti in Control, iar doua dintre piesele din concert au fost in prima auditie - ce-ti poti dori mai mult.
Concertul a inceput cu un cover dupa Kill Your Sons a lui Lou Reed (acest cover fiind si penultima piesa de pe albumul Big Sexy Noise), iar Controlul a inceput sa vibreze la versurile "Don't you know they're gonna kill your sons/ don't you know gonna kill, kill your sons/ They're gonna kill, kill your sons/ until they run, run, run, run, run, run, run, run away".
Apoi Lydia Lunch le-a vorbit fetelor din sala despre self defense in stilul ei caracteristic, amestecand no wave, jazz poetry si spoken word. Au urmat alte piese de pe Big Sexy Noise: The Gospel Singer, Baby-Faced Killer (care a sunat un pic a la Iggy), Bad For Bobby (care ni l-a adus in minte pe Tom Waitts). Pentru ca apoi sa se lanseze intr-o critica la adresa rockstarurilor junkies de tip tabloid (Amy Winehouse, Pete Doherty, Courtney Love etc.), asta desi ea insasi a fost un junkie la randul ei, dupa cum a recunoscut si ea la sfarsitul piesei. Dar uneori trebuie sa stii si cand a venit momentul sa fii sober.
Piesele care au urmat au fost cele in prima auditie (new shit, asa cum le-a numit si ea), care, desi au parut improvizate, pentru ca Lydia a zis ca e posibil ca nici Terry Edwards sa nu le stie prea bine, nu au sunat deloc a improvizatii, ci s-au legat foarte bine in intregul spectacol.
Piesa care a pus punct a fost excelenta Your Love Don't Pay My Rent cu un James Johnston genial la chitara. Dar era greu de crezut ca Lydia avea sa paraseasca Controlul fara un bis, pe care publicul l-a cerut zgomotos si cu foarte multe aplauze. Asa ca a venit si bisul pentru a incheia concertul de o ora si un pic al Lydiei Lunch in Control.
Probabil multi dintre fani nici nu visau ca vor prinde vreodata un concert Lydia Lunch, mai ales intr-un club bucurestean si mai ales cand aceasta a trecut de varsta de 50 de ani. Cu toate aceastea, Big Sexy Noise s-a intamplat, iar cei care au facut acest lucru posibil merita cel mai sincer Kudos!
Playlist partial: Kill Your Sons, Self Defense, The Gospel Singer, Baby-Faced Killer, Bad For Bobby, Your Love Don't Pay My Rent.
Mai multe poze pe 100eyes
Alaturi de Lydia Lunch, pe scena mai trebuia sa urce Ian White (tobe, Gallon Drunk), James Johnston (chitara, component al Nick Cave and The Bad Seeds intre 2003 si 2008) si Terry Edwards (saxofon, a colaborat cu Madness, Tom Waits, Faust, PJ Harvey, Nick Cave, Tindersticks, Julian Cope, Siouxie Sioux, Billy Brag etc. etc.). Din pacate formatia nu a fost completa, Ian White lipsind de pe scena din motive de sanatate, daca am inteles bine. Din fericire, Terry Edwards le are destul de bine si cu tobele, asa ca de-a lungul concertului acesta a lovit cand in tobe, cand in clape si a culminat cu un saxofon suberb care ne-a intins toate tendoanele.
Pentru a se recompensa pentru absenta lui White, Lydia ne-a asigurat ca vor face un show special pentru oamenii veniti in Control, iar doua dintre piesele din concert au fost in prima auditie - ce-ti poti dori mai mult.
Concertul a inceput cu un cover dupa Kill Your Sons a lui Lou Reed (acest cover fiind si penultima piesa de pe albumul Big Sexy Noise), iar Controlul a inceput sa vibreze la versurile "Don't you know they're gonna kill your sons/ don't you know gonna kill, kill your sons/ They're gonna kill, kill your sons/ until they run, run, run, run, run, run, run, run away".
Apoi Lydia Lunch le-a vorbit fetelor din sala despre self defense in stilul ei caracteristic, amestecand no wave, jazz poetry si spoken word. Au urmat alte piese de pe Big Sexy Noise: The Gospel Singer, Baby-Faced Killer (care a sunat un pic a la Iggy), Bad For Bobby (care ni l-a adus in minte pe Tom Waitts). Pentru ca apoi sa se lanseze intr-o critica la adresa rockstarurilor junkies de tip tabloid (Amy Winehouse, Pete Doherty, Courtney Love etc.), asta desi ea insasi a fost un junkie la randul ei, dupa cum a recunoscut si ea la sfarsitul piesei. Dar uneori trebuie sa stii si cand a venit momentul sa fii sober.
Piesele care au urmat au fost cele in prima auditie (new shit, asa cum le-a numit si ea), care, desi au parut improvizate, pentru ca Lydia a zis ca e posibil ca nici Terry Edwards sa nu le stie prea bine, nu au sunat deloc a improvizatii, ci s-au legat foarte bine in intregul spectacol.
Piesa care a pus punct a fost excelenta Your Love Don't Pay My Rent cu un James Johnston genial la chitara. Dar era greu de crezut ca Lydia avea sa paraseasca Controlul fara un bis, pe care publicul l-a cerut zgomotos si cu foarte multe aplauze. Asa ca a venit si bisul pentru a incheia concertul de o ora si un pic al Lydiei Lunch in Control.
Probabil multi dintre fani nici nu visau ca vor prinde vreodata un concert Lydia Lunch, mai ales intr-un club bucurestean si mai ales cand aceasta a trecut de varsta de 50 de ani. Cu toate aceastea, Big Sexy Noise s-a intamplat, iar cei care au facut acest lucru posibil merita cel mai sincer Kudos!
Playlist partial: Kill Your Sons, Self Defense, The Gospel Singer, Baby-Faced Killer, Bad For Bobby, Your Love Don't Pay My Rent.
Mai multe poze pe 100eyes
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Lydia Lunch in Control pe 19 martie
Pe 19 martie lumea buna coboara in Control pentru o portie de Big Sexy Noise . Adica pentru More Music. More Madness. More assault against the bloated state of over-produced...
Muzica, gen: Dark cabaret
Clovni bizari, Pierrot -i tristi, creaturi monstruoase, femei fatale nu prin frumusete, ci printr-un je ne sais quoi magnetic, Columbine dragalase cu voci profunde, artisti de circ, imagini tremurate ca...
Korn - Chaos Lives In Everything (video)
Korn au scos un videoclip pentru piesa Chaos Lives In Everything , care deschide cel mai nou album al lor: A Path Of Totality . Albumul este destul de...
Mancare la pachet de la Lunch Time
Nici nu stim cum sa-i spunem: cantina, restaurant take-away, fast food (nu in sensul ala , ci in sensul de... fast), cert este ca il cheama Lunch Time si ne...
Band to watch: Lunch
Nu stim ce e cu trupele astea cu nume imposibile, dar azi mai avem una care, de cum ii auzi numele, renunti sa o mai cauti pe Google. Nici daca...
Fuel the city
#1. proasta crinica
draga gruia, in primul rand nici nu ai inteles ce a spus Lydia despre droguri, anume ca desi ei ii plac drogurile (a cam incercat de toate, la timpul lor), niciodata nu a fost un Junkie, pe care de fapt ii si uraste. mai multa atentie data viitoare ...
ca parere personala despre concert per ansamblu: lipsa bateristului a facut ca acest concert sa se auda nasol, nu se compara cu ce stiam ca ar trebui sa fie piesele.
NB: eu am mai fost la concertele ei :)
#2. Comentariu nou
Concertul a fost superb. Si chiar daca s-a simtit lipsa tobarului, a fost ok. Poate singurul regret a fost de durata concertului. Un pic cam prea scurt. Cronica de mai sus, e cat se poate de buna si observ atentia la detali. Bravo autorului. Desigur cu cateva mici scapari, oarecum inerente. Mi-a placut, cred in mod special lipsa liniei de bass din compoziti(asa s-a dorit) si faptul ca chitara incerca sa acopere aceasta banda. Misto, chiar foarte misto. Un concert unic. M-am simtit ca pe vremuri. Am crescut cu Lydia Lunch si Joy Division, la casetofon.