Europavox 2010 - Ziua 2: Hindi Zahra, Richard Hawley, Band of Skulls, JJ etc.

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
A doua zi de Europavox a inceput in forta, cu Hindi Zahra pe scena mare, artista ce a reusit sa stranga, inca de la prima ora a festivalului, un numar impresionant de oameni (mai mult de jumatate din sala era plina). Din nou, nu stiu cat de multi romani au auzit de Hindi Zahra (eu unul, nu mai auzisem de ea pana acum), insa vocea ei senzuala si calda, piesele ei melancolice si captivante i-ar cuceri pe foarte multi si ar complexa cu usurinta multe vedete care traiesc cu impresia ca au talent si statut de diva.  

Concertul ei a fost "imbatator" - oricum ar suna, acesta este cuvantul care surprinde cel mai bine blues-ul cu accente orientale al artistei pe jumatate frantuzoaica, pe jumatate marocana. Hindi Zahra ne-a cantat despre iubiri pierdute, dureroase, pasionale, iar una dintre cele mai frumoase piese pe care le-am auzit la intregul festival a fost: Beautiful Tango.

Hindi Zahra Hindi Zahra Hindi Zahra Hindi Zahra
Hindi Zahra (FR) - mai multe poze pe 100eyes

Am plecat de la Hindi Zahra pentru a-i prinde pe polonezii de la Oszibarack, care deja isi imprastiasera jucariile electrice (printre care si un teremin) pe scena din sala Magic Mirrors. Ne-au placut foarte mult si ne-au cucerit de la prima melodie cu un sound-ul foarte catchy si plin de energie - un electro-turbo-pop excelent. Dotati cu un arsenal impresionant de instrumente de toate felurile si cu o solista cu o voce limpede si calma, care contrasta placut cu instrumentalul alert, cei de la Oszibarack s-au jucat cu urechile noastre si ne-au epuizat picioarele si mainile. Piesa preferata - Surfin Safari. Show-ul lor ne-a lasat cu dorinta de a-i revedea, pe o scena bucuresteana daca s-ar putea.  

Oszibarack Oszibarack Oszibarack Oszibarack
Oszibarack (PL) - mai multe poze pe 100eyes

In Le Foyer, a doua zi de Europavox a adus numai trupe indie rock care au semanat destul de mult intre ele. Prima care a ocupat scena a fost Amber Smith, formata din patru baieti din Ungaria. Nu au uimit la nici un capitol, dar au reusit sa stranga destul de multa lume cu piese care aduceau uneori a Depeche Mode, alteori a Radiohead si, de cele mai multe ori, a Placebo. Demonstrand ca originalitatea nu este tocmai punctul lor forte. Piesa preferata - Hello Sun.

Amber Smith Amber Smith Amber Smith Amber Smith
Amber Smith (HU) - mai multe poze pe 100eyes

Au urmat The Nits, o trupa foarte apreciata in Olanda, cu 30 de ani de activitate in spate si numeroase albume. Au cantat un pop caldut, minimalist, elegant, cu influente The Beatles si un pic cam batranesc pentru gusturile noastre. Francezilor, insa, le-a placut foarte mult si sala nu a ramas goala, dimpotriva.

The Nits The Nits The Nits The Nits
The Nits (NL) - mai multe poze pe 100eyes

Cum The Nits nu au reusit sa ne surprinda in niciun fel, am fugit sa prindem show-ul britanicilor de la Band of Skulls, care deja isi dezlantuisera british blues-rock-ul energic si agresiv in sala Magic Mirrors - porniti parca sa nu lase nicio oglinda nesparta. Trupa formata din Matthew Hayward (tobe), Russell Marsden (chitara si voce) si Emma Richardson (bass si voce) a avut un show foarte reusit. Felul in care Russell si Emma se completau si chimia dintre cei doi, dar si sound-ul, ne-au adus aminte de The White Stripes. Au lasat o impresie placuta, iar la sfarsitul serii se regaseau pe multe dintre listele de trupe preferate de la festival pe care oamenii le discutau la un pahar de bere.
Piesa preferata - I Know What I Am.

Band of Skulls Band of Skulls Band of Skulls Band of Skulls
Band of Skulls (UK) - mai multe poze pe 100eyes

Asa cum spuneam mai devreme, in Le Foyer a fost seara indie rockului, iar dupa Amber Smith, pe scena au urcat pustanii de la Music Is Not Fun. Nu foarte fun, cu un franco-british pop numa' bun de MTV sau de coloana sonora pentru filmele cu adolescenti. Am plecat dupa primele trei piese.  

Music Is Not Fun Music Is Not Fun Music Is Not Fun Music Is Not Fun
Music Is Not Fun (FR) - mai multe poze pe 100eyes

Intre timp, in fata scenei din sala Magic Mirrors, se stransese un numar impresionant de oameni ca sa-l vada pe Peter Hook (Joy Division & New Order) cu al sau Unknown Pleasures - un tribut pentru trupa cult Joy Division. Daca in perioada in care facea parte din Joy Division, Peter Hook n-a fost tocmai multumit de cum a iesit albumul Unknown Pleasures (1979), pentru ca i se parea ca are un "sound indolent" si ca nu reflecta deloc sound-ul agresiv pe care-l aveau in show-urile live, acum a avut ocazia sa corecteze acest lucru. Ne-a cantat Unknown Pleasures de la un capat la altul, cu o voce puternica si dura, iar show-ul a iesit mai mult rock, decat post-punk.

Unknown Pleasures Unknown Pleasures Unknown Pleasures Unknown Pleasures
Peter Hook "Unknown Pleasures" (UK) - mai multe poze pe 100eyes

La una dintre cele mai fierbinti ore ale festivalului, 22:45, pe scena mare (La Cooperative de Mai) a urcat Richard Hawley, un artist britanic, care pare o combinatie intre Elvis si Frank Sinatra si care poarta in spate o adevarata orchestra. De fapt, pasiunea sa pentru Elvis a facut ca intr-o perioada acesta sa nu treaca de auditia pentru noua trupa live a lui Morrissey, pentru ca a indraznit sa cante piesa One Night. Daca totusi numele sau va suna cunoscut (desi, ma indoiesc), dar nu stiti exact de unde, e posibil sa va fi ramas in minte din perioada in care a facut parte din trupa Pulp

Concertul oferit de Hawley a fost uimitor. Pe langa sonorizarea incredibila si jocul spectaculos de lumini, piesele melancolice si sentimentale ale lui Hawley, cantate cu o voce calda, romantica si puternica - a la Frank Sinatra - au fost un adevarat "balsam" pentru urechile noastre.
Piesa preferata - The Ocean.

Richard Hawley Richard Hawley Richard Hawley Richard Hawley
Richard Hawley (UK) - mai multe poze pe 100eyes

Le Foyer s-a inchis cu The Mad Thirst, o trupa olandeza foarte noua, care se afla la primele sale concerte, dar care promite destul de mult. A fost cea mai ok dintre toate trupele de indie rock de la Le Foyer, mult mai ritmata si high tempo decat restul. Cu toate acestea, nici in cazul lor n-am rezistat mai mult de trei piese.

The Mad Thirst The Mad Thirst The Mad Thirst The Mad Thirst
The Mad Thirst (NL) - mai multe poze pe 100eyes

La cateva minute dupa miezul noptii, pe scena mica de la La Cooperative de Mai, a urcat una dintre cele mai interesante trupe ale serii: jj. Cei doi suedezi, Joakim si Elin, au in jurul lor o adevarata aura de mister. Prea multe nu se stiu despre ei, iar, in afara de cateva clipuri pe YouTube si cateva date seci, internetul ramane mut in legatura cu o biografie a celor doi. 

Elin a fost prima care a urcat pe scena si ne-a canta doua piese la chitara, intr-o semi-bezna. Dupa ce a terminat, cateva spoturi s-au aprins si a aparut si Joakim cu un prosop pe cap, si-a deschis laptopul, iar pe ecranul din spatele scenei au inceput sa fie proiectate tot felul de imagini in slow motion, cu peisaje din Africa, cu cei doi, cu jucatorul de fotbal Zlatan Ibrahimovic etc., iar din boxe a inceput sa pluteasca, spre urechile noastre, un electro dream-pop care, amestecat cu vocea lui Elin, se transforma in ceva aproape suprarealist.

JJ JJ JJ JJ
JJ JJ
 jj (SE) - mai multe poze pe 100eyes
Concertul lor a fost un adevarat trip - hipnotic, romantic, enigmatic, pe alocuri trist, cu piese lente si chill precum My Life, care, de fapt, este un cover aproape de nerecunoscut dupa piesa lui The Game, sau Ecstasy, o piesa ambientala, tot cover dupa Lollipop-ul lui Lil Wayne.

Piese preferata - Let Go, Things Will Never Be The Same + concertul lor ne-a convins sa cumparam si CD-ul la iesirea din sala.

Mr. No Mr. No Mr. No Mr. No
Mr. No (FR) - mai multe poze pe 100eyes

Ziua a doua de festival s-a incehiat cu Hacienda Party, la Magic Mirrors, unde DJ-ii Mr. No, DJ Freak & DVP si JD the DJ au incercat sa reconstituie atmosfera din legendarul club din Manchester, The Hacienda - locul de nastere al acid house-ului si responsabil, intr-o buna masura, pentru modelarea culturii de club din Marea Britanie.

Astfel s-a pus punct si celei de-a doua zi de festival Europavox, iar concertul lui Peter Doherty, punctul culminant al intregului festival, era cum nu se poate mai aproape.  

Vezi toate pozele din Ziua 2 pe 100eyes
Vezi cum a fost in Ziua 1 de Europavox




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje