Europavox 2010 - Ziua 1: Gaetan Roussel, Rachid Taha, Hocus Pocus, The Model etc.

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Anul acesta, in perioada 20 - 23 mai, a avut loc cea de-a cincea editie a festivalului Europavox, din Clermont-Ferrand, Franta. Si de aceasta data, aici si-au dat intalnire organizatori de concerte/festivaluri, reprezentanti ai caselor de discuri si jurnalisti din toata Europa, pentru a descoperi, din timp, trupe noi si cu potential, dar care n-au intepat inca mainstream-ul.

De asemenea, amatorii de muzica rock, folk, pop, indie, electro, hip-hop si toate combinatiile intre acestea, au avut de unde alege:  3 scene (La Cooperative de Mai, Magic Mirrors si Le Foyer) pe care au urcat peste 40 de trupe si artisti, plus concertele spontane unplugged de la diferite standuri din cadrul festivalului sau cele organizate de cei de la Sex Rooom Sessions.

Pentru noi, prima zi de festival a inceput vineri, 21 mai, cu concertul celor de la The Black Box Revelation, un duo belgian ce canta un garage/blues rock cu accente psihedelice. Gig-ul lor a fost doza perfecta de energie pentru a dat startul festivalului asa cum trebuie, cu un show live foarte dinamic si un aer cool si je m'en fish-ist. Cei doi au demonstrat ca doua maini dibace pentru pe o chitara si doua la tobe sunt de-ajuns pentru ca o trupa sa se descurce si fara bass. Piesa care ne-a placut cel mai mult de la The Black Box Revelation a fost Sleep While Moving.

The Black Box Revelation The Black Box Revelation The Black Box Revelation The Black Box Revelation
The Black Box Revelation (BE) - mai multe poze pe 100eyes

Dupa ce belgienii si-au luat portia binemeritata de aplauze, am fugit spre sala Magic Mirrors, unde o alta trupa belgiana, Pitcho, isi canta deja piesele hip-hop melancolice si lipsite de orice fel de agresivitate. Concertul celor de la Pitcho nu a fost unul care sa te tina prea mult in fata scenei, fiind lipsit de acel je ne sais quoi si destul de plictisitor. Cum publicul migra deja inspre sala mare (La Cooperative de Mai), pentru a o vedea pe Nive Nielsen, ne-am lasat si noi purtati de val.      

Pitcho Pitcho Pitcho Pitcho
Pitcho (BE) - mai multe poze pe 100eyes

Aici ne-am scufundat in atmosfera chill a indie-folkului cantat de frumusetea arctica, Nive Nielsen, pe numele ei, si de trupa The Deer Children. Desi abia si-a lansat primul sau album, Nive Sings!, Nive este o cantareata foarte apreciata si a cantat alaturi de artisti precum John Parish sau Mr. Patrick C (de la The Black Keys). A melancholic voice diffusing a romantic warmth - scria pe un afis, sub numele ei, cuvinte care surprind foarte bine show-ul sau.

De mentionat aici, ar fi si faptul ca toate concertele s-au bucurat de o sonorizare exceptionala, crystal clear, si de un spectacol de lumini pe masura, cum rar am vazut in Romania.

Nive Nielsen and The Deer Children Nive Nielsen and The Deer Children Nive Nielsen and The Deer Children Nive Nielsen and The Deer Children
Nive Nielsen and The Deer Children (GL) - mai multe poze pe 100eyes

Era timpul sa trecem si pe la The Foyer, scena pe care DJ-ul roman, The Model, incepuse deja sa-si faca numarul de dark and baroque techno. Publicul n-a fost foarte numeros si era putin dezorientat. Asta in ciuda faptului ca The Model i-a bombardat cu beaturi energice si mixuri inventive. Sigurul lucru care a miscat publicul francez a fost auzul catorva acorduri din Daft Punk. Ghinionul lui The Model a fost faptul ca a urcat pe scena la o ora la care inca mai era lumina afara, iar oamenii inca nu intrasera cu adevarat in atmosfera de festival (nici nu consumasera inca prea multe beri).

The Model The Model The Model The Model
The Model (RO) - mai multe poze pe 100eyes

Unul dintre numerele care a entuziasmat cel mai tare publicul francez a fost cuplul Rachid Taha si Mick Jones (de la the Clash), care aproape ca a reusit sa umple sala mare. Combinatia de ra├» (muzica traditionala din Oran, Algeria) si rock, n-a fost tocmai pe gustul nostru, senzatia fiind aceea a doua posturi de radio, unul pe rock, altul pe muzica arabeasca, care interfereaza. Insa publicul francez parea in extaz. 

Rachid Taha Rachid Taha Rachid Taha Rachid Taha
Rachid Taha (FR) feat. Mick Jones (UK) - mai multe poze pe 100eyes

Am parasit sala mare, pentru a-i prinde pe ursuletii panda care fac electro-pop si care vorbesc si canta in sapte limbi, Instrumenti. O adevarata ciudatenie - in sensul bun al cuvantului. Lumea s-a inghesuit in micutul Le Foyer ca sa-i vada. Majoritatea pieselor au avut un mesaj pozitiv si optimist, pentru pace si prietenie, iar versurile au fost cantate intr-un mix de suedeza, engleza, franceza, italiana, lituaniana etc.

Primele lor piese au fost pline de energie si au facut podeaua sa se zguduie sub noi, insa cea de-a doua jumatate a concertului a fost compusa doar din piese chill, care ne-au facut sa ne dezumflam un pic, sa ne loveasca nostalgia si sa ne amintim de stilourile cu capete de ursuleti panda din copilarie.   

Instrumenti Instrumenti Instrumenti Instrumenti
Instrumenti (LT) - mai multe poze pe 100eyes

Am plecat repede pentru a vedea ce se mai intampla si pe scena hip-hop, unde se formase o coada mare la intrare, deoarece urma sa cante Hocus Pocus - un sextet compus din bass-chitara-tobe-pian-saxofon si condus de rapperul 20Syl. Baietii au facut un show incendiar, live au sunat incredibil, cantand o combinatie de jazz si hip-hop foarte catchy, iar publicul a stat mai tot timpul cu mainile in aer. Piesa preferata - A mi-chemin

Hocus Pocus Hocus Pocus Hocus Pocus Hocus Pocus
Hocus Pocus (FR) - mai multe poze pe 100eyes

In acest timp, pe scena mare, se pregatea Gaetan Roussel, artistul care a strans cel mai numeros public si care a oferit si unul dintre cele mai bune concerte din intregul festival - cu numeroase instrumente in spatele sau, cu un joc de lumini superb si o voce foarte buna. Un nume total necunoscut pentru majoritatea romanilor, dar foarte apreciat in Franta, nu doar ca muzician, dar si pentru ca este un compozitor renumit (a compus pentru Vanessa Paradis, Rachid Taha, Bashung).

Prima impresie a fost ca suna ca si cand i-ai pune pe cei de la Noir Desir pe scena impreuna cu Talking Heads (ultima piesa fiind chiar un cover dupa Psycho Killer al celor de la Talking Heads) - impresie care a ramas cu noi pana la sfarsit si care, odata intorsi acasa, ne-a facut sa-i cautam albumele pentru a le lua in casti si prin Bucuresti. Piesa preferata - Help Myself.

Gaetan Roussel Gaetan Roussel Gaetan Roussel Gaetan Roussel
Gaetan Roussel Gaetan Roussel
Gaetan Roussel (FR) - mai multe poze pe 100eyes

Ultima oprire din prima zi a festivalului a fost la Le Foyer, pentru a vedea ce pot spaniolii de la The Requesters - revelatia anului in materie de muzica de club din Spania, cu un sound pe care si-l descriu ca fiind facut to prevent people to stand still. Adevarul e ca nimeni nu statea nemiscat in Le Foyer, era destul de greu cand cei doi spanioli aruncau in tine cu mixuri impanate cu beaturi grele, dar oarecum previzibile si fara a da dovada de foarte mult spirit creativ. Entertaining, dar nu deosebiti.   

The Requesters The Requesters The Requesters The Requesters
The Requesters (SP) - mai multe poze pe 100eyes

Dupa ce am iesit din Le Foyer, fara prea multe resurse de energie ramase si cu bateriile consumate, atat cele de la aparatul foto, cat si cele cu care e "dotata" orice fiinta omeneasca, am parasit festivalul, ratandu-l astfel pe Boogers, un artist francez experimental, un one man show, care canta de unul singur la chitara, sintetizatoare si voce si care, din cate am auzit si ni s-au povestit, ne-ar fi placut foarte mult. Dar e si maine o zi pentru alte descoperiri, cel putin la fel de interesante.

Vezi toate pozele din Ziua 1 pe 100eyes



Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje