Dark Bombastic Evening 2 - seara a doua

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
In cronica zilei precedente mentionam numarul redus de spectatori, dand vina pe pretul biletelor sau pe line-up. Am putut constata cu placere in a doua zi un public ceva mai numeros, ceea ce ma duce cu gandul ca multi si-au luat bilet doar pentru a doua zi, si anume pentru Arcana si Sol Invictus, numele cele mai cunoscute din acest festival, dupa parerea mea. Si imi imaginez dezamagirea lor la aflarea vestii ca Sol Invictus nu mai poate veni.

La fel ca si in prima zi, muzica nu s-a lasat mult asteptata: intrarea era anuntata pentru ora 19, iar la 19:30 prima trupa deja isi facea aparitia pe scena: Seventh Harmonic, o trupa feminina de neoclassical din Marea Britanie, in care vocea trebuia sa fie asigurata de Ann-Mari de la Arcana. Din pacate, Ann-Mari isi pierduse vocea, ca atare Seventh Harmonic au trebuit sa cante doar instrumental. Au sunat corect, muzica avea potential, dar din pacate fara voce a sunat cam la fel de la cap la coada. Pacat, pentru ca in format complet ar fi sunat chiar interesant.

Seventh Harmonic Seventh Harmonic
Seventh Harmonic Seventh Harmonic Seventh Harmonic

Suprinzator, dupa Seventh Harmonic au urmat Arcana. Eu as fi considerat sincer Arcana ca fiind trupa care trebuie sa incheie seara, pentru ca erau numele cel mai mare din line-up, dupa Sol Invictus. Si in mod sigur multi venisera doar pentru Arcana, pentru ca odata ce au terminat de cantat, a urmat un exod al spectatorilor spre iesire. Mi se pare o mare greseala organizatorica faptul ca au fost pusi sa cante asa de devreme. Sarind peste asta, Arcana a sunat bine, desi si ei au fost afectati de problema vocei lui Ann-Mari. Dar cum Arcana au mai multe voci, lipsa ei n-a fost asa de dureroasa ca la Seventh Harmonic. Multe costume albe pe scena, printre care s-a amestecat si Johan de la Desiderii Marginis, neoclassical de calitate si aplauze furtunoase ale publicului.

Arcana Arcana
Arcana Arcana Arcana Arcana Arcana Arcana

Apoi, surpriza: pe un ecran, un film proiectat cu Sol Invictus, in care isi cerea scuze ca nu mai poate veni, si o melodie preview, special pentru noi. Un gest frumos, in definitiv, dar in timp ce ma uitam la imagini aveam senzatia ca ne vorbeste un om din Cosmos: that's one small step for man... one giant leap for mankind... Nu stiu daca gestul lui i-a imbunat pe cei ce poate si-au luat bilet in seara aia DOAR pentru Sol Invictus.

Au urmat Ataraxia: la fel cum am considerat ca seara precedenta merita vazuta in mod special pentru Dirty Granny Tales, consider ca seara a doua merita vazuta pentru Ataraxia. Sonorizare ireprosabila, performanta live fara cusur, iar vocea solistei a umplut toata sala prin forta (si poate si multe suflete, prin timbrul ei aparte).

Ataraxia Ataraxia
Ataraxia Ataraxia

Au impartit concertul in doua parti, o parte in care au cantat in stil Ethereal Folk, si o a doua parte, dupa o scurta pauza, in care au abordat stilul Dark Cabaret. Ambele le-au iesit de minune, si nu cred ca am mai vazut live o formatie sa abordeze doua stiluri atat de diferite cu rezultate atat de bune. In partea a doua au schimbat costumatia, si pe scena si-a mai facut aparitia si un clovn cu o prezenta scenica fenomenala. Au cantat superb si au cantat mult, dupa socotelile mele cam o ora si jumatate - o ora 45 de minute. Pacat ca publicul se mai rarefiase dupa Arcana. Dar la final aplauzele au fost furtunoase si a fost practic singura trupa din tot festivalul care a fost fortata de aplauze sa revina pe scena pentru a mai saluta inca odata publicul.

Ataraxia Ataraxia
Ataraxia Ataraxia Ataraxia Ataraxia
Ataraxia Ataraxia

Si la fel ca in prima seara, a urmat un om cu chitara sa si o mare dezamagire: in prima seara a fost Simone H. Salvatori, iar in a doua seara Lloyd James, si mai exact ce a mai ramas din Naevus. A fost destul de fastacit pe scena si s-a exprimat intr-un mod destul de stangaci la inceput "this is all that's left of Naevus", sintagma ce a fost prilej de glume morbide.

naevus naevus

Din pacate, a inceput sa si cante, iar urechile mele au fost torturate cam la fel de salbatic ca de Simone cu o seara inainte. Chitara a sunat urat, ritmul tinut la chitara a fost monoton si simplu, vocea a sunat ciudat, o dezamagire totala. Nu inteleg de ce omul asta a fost pus sa cante in inchidere. Sa se asigure organizatorii ca se goleste sala? Show absolut penibil. Dar, din nou ca la Simone, omul a cantat putin: nu tin neaparat sa dau cu pietre in el, senzatia mea e ca a venit doar ca sa onoreze contractul, Naevus s-a desfiintat dupa ce au fost anuntati pentru Dark Bombastic Evening. Scuza care nu se aplica totusi pentru Simone.

Acestea fiind zise, daca ar fi sa tragem niste concluzii, concertul a avut partile lui bune si partile lui rele. Parti bune ca am putut vedea doua formatii absolut fabuloase live, Dirty Granny Tales si Ataraxia, si doua formatii foarte bune, Irfan si Arcana. Din pacate, partile lui rele sunt multe:
- un amestec prea mare de genuri, nu a existat o logica in selectarea formatiilor

- Dark Bombastic Evening nu e nume care sa se potriveasca editiei 2010. Nu a fost nimic bombastic muzical in tot ce am vazut. Daca organizatorii vor sa pastreze aceleasi criterii de selectie pentru trupele din 2011, ar fi mai nimerit sa redenumeasca festivalul in "Dark Evening". Si sa revina la Bombastic cand o sa vedem in line-up Von Thronstahl, Der Blutharsch, Derniere Volonte, Arditi sau Karjalan Sissit.

- ordine nefireasca a formatiilor: de ce Arcana a fost a doua formatie din 4, de ce Naevus a fost pus in inchidere?

- nerespectarea ordinii formatiilor de pe afis: o logica de bun simt spune ca atunci cand sunt mai multe formatii, ordinea in care se canta este de jos in sus. Cei care nu vor sa-i vada pe toti, sau n-au timp, isi pot face o socoteala cam cand sa vina pentru formatia lor preferata. Logica asta nu s-a respectat nici in prima zi, nici in a doua, s-a cantat intr-un dulce random romanesc.

- ciocnirea civilizatiilor: in ambele zile, doua publicuri total diferite au dat nas in nas: cel venit la Dark Bombastic Evening care pleaca, cu printese gotice si oameni cu bocanci si piercings si toate cele, si cel care se infiinteaza la ora 1 noaptea sambata in club, care vine mai conventional. Ne-am uitat unii la altii ca la niste freaks, in timp ce ne intersectam. Poate o pauza de o ora intre ar fi fost mai buna. Nu de alta, dar macar pentru evitat imbulzeala penibila de la garderoba.

Daca editia 2009 m-a lasat cu un zambet larg pe fata, cea din 2010 m-a lasat cu un zambet pe fata si un gust amar discret. Sper ca pentru 2011 organizatorii sa traga concluziile necesare, nu poti trai doar din gloria unui concert, si sper sa nu cada in cealalta extrema, sa invite aceleasi trupe din 2009 pentru 2011: mai exista si alte trupe care inca n-au venit in Romania. Si care ar putea fi selectate mai cu grija, sa fie din acelasi film muzical.


present_9
Acest articol a fost scris de Mugurel Tudor, colaborator invitat al metropotamului la acest eveniment

Alte texte de acelasi autor:
Dark Bombastic Evening, prima seara

Ordo Rosarius Equilibrio in Kulturhaus


Mai multe imagini in galerie





Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje