Cum a fost la Balkanik 2013 - jurnal de calatorie printr-un balci romanesc ca pe vremuri

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Am fost la Balkanik 2013 ca intr-o calatorie spre copilarie, spre viata de la tara, spre muzica lautareasca si mancare gatita la cazan, de aceea vom numi acest articol "Jurnal de calatorie". Cei care au consultat programul, stiu deja de toate workshopurile, targurile si activitatile care au avut loc. Noi o sa va povestim varianta noastra, cu ceea ce ne-a placut, ne-a impresionat sau ne-a deranjat.

Ziua 1 - cea mai frumoasa zi a festivalulului

Am numit-o cea mai frumoasa zi a festivalului si pentru ca am simtit euforia unui nou spatiu, dominat de alte reguli decat la majoritatea festivalurilor din (si de pe langa) Bucuresti. La ce va ganditi cand auziti: balci, muzica lautareasca si tiganeasca, bodypainting, mancare la cazan, mici, frigarui, codite de ata impodobite cu pene si margele, cafea turceasca la ibric, nuci umplute, porumb fiert, must, vin fiert?

Cam asa am putea descrie, pe scurt, atmosfera si ingredientele festivalului Balkanik.

Cat despre organizare, totul a decurs normal, fara incidente, cu vesnica interminabila coada la jetoane (1 jeton = 3 lei) din prima zi, cu vesnica interminabila coada la mici, cartofi prajiti si gratar. Dar asta s-a intamplat doar in prima zi cand, intr-adevar, au venit foarte multi oameni.

Majoritatea erau acolo pentru Fanfara Ciocarlia. Am fost placut surprinsi de Kal, cei care au cantat inainte. Ei si-au autodeclarat muzica Rock'n'Roma. Au fost naturali, dezinhibati si foarte simpatici pe scena.

Apoi a sosit momentul mult asteptat. Fanfara Ciocarlia a intrat pe scena in costumatia clasica: pantaloni negri si camasi rosii. Ce au facut cu noi, e greu de descris in cuvinte. Am dansat, am sarit, am chiuiut, alaturi de copii, hipsteri, batrani, corporatisti, artisti si cine stie cate alte categorii neremarcate de noi or mai fi fost in public. Un melanj atipic, unit de ritmul muzicii de pe scena .

Atata naturalete, voie buna si PLACERE de a canta, nu am mai vazut demult. Pur si simplu, ne transmiteau energie si fericire. Si, pe masura ce isi continuau playlistul, publicul devenea tot mai alert: aplauda mai tare, striga mai tare, canta mai tare.

Am trecut, alaturi de Fanfara Ciocarlia, prin melodia din Pisica alba, pisica neagra, Ma dusei sa trec la Olt. A venit apoi "Maestrul Radulescu" si ne-a cantat Lume, lume, soro lume. Pe tema din Pantera Roz, baietii au facut sincron: 2 pasi la stanga, 2 pasi la dreapta. Ii simteam ca si cand am fi fost o familie, nu am simtit vreo distanta legata de faptul ca ei se aflau pe scena, iar noi eram mai jos, pe pamant.

La "Hai, sa va fie de bine!", oamenii au izbucnit, din nou, in ras si in aplauze.

Fanfara Ciocarlia a continuat cu Summertime (Ella Fitzgerald) si au incheiat, alaturi de public cu Born to be wild, care a ramas hitul serii.

Cel mai emotionant moment din intreg festivalul a fost cand ne-am asezat, cu totii, pe jos. Dupa sincronul lor cu 2 pasi stanga, 2 pasi dreapta, lautarii ne-au facut semn sa ne lasam pe vine, ca la mersul piticului. Vazand ca toata lumea executa comanda, ne-am asezat si noi. Cand toata lumea statea ghemuita, s-au asezat si ei. Am stat asa, pret de cateva secunde. Apoi ritmul s-a accelerat si a culminat cu noi toti ridicandu-ne simultan cu mainile sus.

Greu de zis in cuvinte. De tinut minte. Si de purtat in suflet.

PS: Cei de la Fanfara Ciocarlia nu au facut nicio pauza. Au cantat dintr-un foc, tot playlistul.

Ziua 2 - proiectii frumoase si vocea Mariei Tanase

Dupa ce am dat o tura pe la cercei, bratari si alte obiecte din lemn, am achizitionat o frumoasa pereche de cercei cu Maria Tanase (2 jetoane).

Pentru ca pana la Taraful Haiducilor din Clejani mai trebuia sa asteptam vreo ora, am dat o tura si pe la mancare, sa vedem ce oferte avem. Am gasit mancare la cazan: gulas, mancare de fasole, tocanita de legume (3 jetoane), frigarui, gratar (3 jetoane), mici (1 jeton), cartofi prajiti (2 jetoane). Am vazut si deserturi: placinte cu visine, mac sau nuci (2 jetoane), clatite si tot feluri de mixuri de seminte si fructe uscate.

Mancare multa, bautura...putina. Nu cantitativ ci in ceea ce priveste diversitatea. Un singur brand de bere, apa, tarie si niste sucuri.

Pe partea cealalta am mai gasit must si vin fiert. Ne-am pus pofta-n cui de bere nefiltrata si am baut o apa plata.

Am incercat si gulasul care ne-a placut mult, desi semana mai mult cu o tocanita de cartofi cu vita, decat cu o specialitate ungureasca. Am gustat putin si din varza calita cu costita afumata, foarte gustoasa.

Cu burtile pline, ne-am intors la scena sa ii vedem pe cei de la Taraful Haiducilor din Clejani. Adevarul e ca dupa ce traiesti un live cu Fanfara Ciocarlia, greu mai gasesti un spectacol care sa te entuziasmeze la fel de tare.

Concertul a fost ok, nici prea-prea, nici foarte foarte. L-am zarit si pe violonistul talentat care i-a dat lectii actritei Melanie Laurent pentru filmul Le Concert.

Au fost cateva probleme tehnice, care s-au remediat pe parcurs.

Ne-am miscat, am aplaudat si ne-am pus zgribuliti pe o banca in asteptarea cvartetului, caci deja incepea sa se faca frig.
 
La Alexander Balanescu Quartet a inceput sa bata un vant naprasnic. Oamenii isi acopereau capul cu esarfe, paturi, hanorace. Nici cei de pe scena nu au scapat de capriciile vremii, foile cu partiturile artistilor fiind periodic date pe jos. S-au luptat eroic si ii apreciem mai mult acum, avand in vedere ca nu s-au oprit din cantat, in ciuda acestor probleme.
 
Violonista a fost chiar haioasa, la un moment dat se uita deznadajduita la foile pe care cum le asezau, cadeau din nou pe jos.
A fost un show anuntat in memoria Mariei Tanase, care a continut proiectii (care se tot resetau), fragmente cu vocea inconfundabila a cantaretei si piese originale compuse de Balanescu.
 
 
Spectacolul a fost frumos si, daca ne este permisa o mica sugestie, am spune ca live-ul lor e mai placut fara interventiile din microfon ale domnului Balanescu. Muzica e divina, dar replici precum "Va vom canta o melodie despre...o piesa inspirata dintr-un cantec in care Maria Tanase vorbeste despre niste... despre niste chestii care i-au luat iubirea si i-au dus-o departe." te cam scot din filmul acela muzical suav.
 
Sa nu ziceti ca suntem rautaciosi - ne-au placut proiectiile cu oaia care se multiplica. Am avut parte si de un interludiu, iar publicul a inceput sa danseze cu pofta la Trenule masina mica, pe fundalul careia se proiectau fete in minijup de pe vremuri. (si astea ne-au placut!)
 
 
Bun ii vinul ghiurghiuliu a avut mare succes, la fel si Lume lume, soro lume. Oamenii au fost putini nemultumiti de ordinea trupelor, nu intelegeau de ce la final de program a fost programat un act atat de "linistit", ca de Ateneu. Ce-i drept, nici noi nu am inteles asta, insa, din punct de vedere muzical, ne-a placut ce am auzit.
 
Seara s-a incheiat cu noi dardaind de frig, dar multumiti de prestatia celor de la Alexander Balanescu Quartet.
 

Ziua 3 - mai putina lume, mai putina energie

In cea de-a treia zi, oamenii venisera deja pregatiti cu haine groase, dupa frigul pe care il indurasera in noaptea anterioara. Desi vremea a fost mai buna, am vazut mai putine persoane. Pe la ora 19, nu era nimeni in fata scenei, am vazut doar cateva mese ocupate si putini clienti la tarabele insirate sau la impletit codite. Cativa copii se stransesera in dreptul standului cu baloane uriase de sapun. Altii isi cumparau limonada de la Iulian.

Partea buna a fost ca nu mai era coada la jetoane, toaleta sau mancare. Am gustat din tocana de legume, care era cam fada asa ca am amestecat-o cu niste ardei iute (tot de la domnul care gatea la ceaun), de ne-au luat buzele foc. Si ne-am satisfacut pofta de cartofi prajiti cu mujdei de usturoi si lipie taraneasca. (pana atunci prinsesem mereu coada foarte mare)

I-am prins pe cei de la Shukar  vs. Iagalo si ne-am amuzat gandindu-ne ca arata ca o scena din Pisicile Aristocrate, cu tambal, acordeon si contrabas.

Apoi, dupa indelungi probe de sunet care au continuat si pe durata concertului, am dansat cu cei de la Steaua de Mare. Oamenii au reactionat foarte bine la combinatia de psihedelic-gipsy-manele cu influente orientale. Ne-au activat cu piese precum Cinchi Minchu (noi asa am inteles de la solist) sau Pescarusii. Solistul, Andrei Dinescu, a tinut sa precizeze, inca de la inceput, ca desi se afla pe scena, trupa este alaturi de protestatarii din Piata Universitatii.

Protestele sunt, probabil, motivul pentru care ultima zi de festival a avut parte de mai putini vizitatori.

Seara s-a incheiat pentru noi cu un spectacol de foc, pentru ca am fugit repede sa prindem si concertul Bonobo, de la Arenele Romane. (citeste cronica)

Per total, a fost un balci romanesc ca pe vremuri, cu tot felul de ateliere mestesugaresti, ritm balcanic, copii care alergau si mancare la cazan. Ne-am simtit ca in povestile parintilor si bunicilor din copilarie. Suntem siguri ca nu am reusit sa acoperim totul prin jurnalul nostru de "calatorie", asa ca va invitam sa ne impartasiti momentele voastre preferate de la festival.

Foto: Adi Bulboaca, de pe pagina oficiala de facebook a festivalului.




Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje