Concert: Umbra et Imago @ Silver Church

Dupa vreo 2 ore de la deschiderea usilor (sau chiar 3, daca ar fi sa ne luam dupa ora de pe afis), adica dupa 2 opening acts cu Kratos si Sincarnate, la care recunoastem ca am chiulit, la 12 punct s-a facut si mai intuneric, s-a oprit muzica infundata de dark disco din fundal si a aparut pe scena un personaj semi steampunk, semi decadent, un pirat al apocalipsei, pe numele sau Mozart, insotit de un Lutz Demmler la bass, blond platinat si in piele de sus pana jos, chitaristul Sascha in penumbra cu joben... sau invers, un tobar pe care il vedeam doar cand se ridica in picioare si... centrul atentiei serii, mademoiselle Le Roy aka Nanne la backing vocals si bici.




Primul moment demonstrativ al Dominatrix-ei Madeleine, care se ocupa de showul bdsm la toate concertele Umbra et Imago, s-a terminat in tacere. In sensul ca fetele inca se mai agitau pe scena cand Mozart terminase piesa, fara sa-l bage nimeni in seama -toata lumea era concentrata pe cele doua femei dezbracate, nu pe tipul greoi de la microfon-, astfel incat s-a simtit obligat sa ne trezeasca la realitate cu un "buna dimineata" cam ironic.


 
Mozart a aratat... horrorshow, vorba lui Alex din Portocala mecanica. Mai intai a venit incotosmanat cu un fel de suman solzos, pe sub care se itea o camasa larga, cu o peruca lunga si neagra, cu niste suvite blonde, si cu un tricorn de pirat cu simbolurile pentru Marte si Venus si un "petic" de ochi pirateresc cu laser rosu. Dupa ce a daramat stativul cu lumanari si cu setlistul, a inceput sa se descotoroseasca de accesorii, scapand incet incet de toate. Daca la inceput arata de-a dreptul horror, dupa ce a scapat si de peruca arata ca dracu'. Nu in sens peiorativ, ci chiar ca dracul in persoana.



nota metropotamului, aparte: hehe, am inel ca al lui Mozart :)

Nici ca personalitate nu era prea departe, pentru ca ne-a tachinat cam ostentativ toata seara, gratulandu-ne si cu noile cuvinte invatate in romaneste - avea un accent perfect la multumesc, dar la beliti pula s-a incurcat putin. Din fericire sala a fost alaturi de el sa il invete, scandand chestia asta pana cand a prins expresia. Pe care ne-a servit-o apoi in randuri repetate. A incercat sa faca si o tura de crowd surfing prin sala, dar spiritele hranite cu intuneric din primele randuri n-au reusit sa il tina pe putin gratiosul Mozart prea mult pe sus si l-au scapat. De doua ori. Sau s-au razbunat pentru faza cu belitul si alte gratulari amabile.

 

Mamzel Le Roy a fost foarte discreta tot timpul show-ului, miscandu-se provocator si delicat in rochia incorsetata cand era la microfon (nimic spectaculos din punct de vedere al prestatiei vocalice, rolul ei e mai degraba estetic), si actionand cu precizie si profesionist cand era la mijloc vreun moment de chinuit pe cineva. Victimele au fost o domnisoara plina de vanatai si arsuri (probabil de la show-urile precedente), care a stat sa fie legata cu mainile la spate, atarnata, biciuita (moderat), arsa putin, asa, de spectacol, "incalusata", apoi dezlegata cu dragoste de stapan protector.



Al doilea "sclav" cred ca a fost ales din public, mi s-a parut ca il zarisem in timpul serii prin sala si nu arata atat de hardcore incat sa fi facut parte din trupeti. El a beneficiat de tratamentul cu ceara fierbinte si alte tehnici care pareau extrem de dureroase, ca de exemplu acul in sfarc.





Concertul, luat doar ca prestatie muzicala, n-a fost rau deloc. Desi Umbra nu canta altfel decat multe alte trupe germane de gothic metal, au sarmul lor... intr-un fel machiavelic, chiar daca o lasam deoparte pe Nanne si aportul ei gotic-erotic. Mozart e de nestavilit, in ciuda aparentei greoaie se agita, isi toarna sticle in cap, fumeaza, scuipa bere, face crowd surfing (sau macar incearca), se agata de cablul cu catuse de piele al lui Nanne si zboara pe desupra publicului ca un urs. Basistul Lutz ne-a mai placut, are o morga foarte... prietenoasa si o voce pe langa care urletele lui Mozart par ciripituri.

Am ascultat, printre altele, Lieber Gott, Stalker, Memento mori, Alles schwartz, Dunkle Energie, Ein letztes Mal, iar la bis am avut parte de Mea Culpa, Kleine Schwester si au incheiat cu Rock me, Amadeus (cover Falco), la care am avut parte si de un demo de cunnilingus.



Seara de fapt nu s-a incheiat aici, am mai avut si un mic spectacol pirotehnic si de acrobatie, nu iesit din comun, dar o incheiere mult mai placuta decat un simplu "la revedere, noapte buna".

Doua vorbe si despre public, care... nu prea era. Subtire prezenta aseara la concert (cam jumatate de Silver Church era plina... rasfirat), probabil din cauza pretului prohibitiv al biletelor: 99 de lei en avance, 120 la intrare. Cei care au venit insa nu pareau pe dinafaristi, ci chiar cunosteau trupa si cantecele lor. Am vazut si cateva costumatii frumusele, desi ne asteptam la o desfasurare de gothic fashion mult mai sustinuta. Ne-a amuzat teribil si travestitul cu cagula de piele, fusta si corset in care indesase niste silicoane, si care defila prin public cu picioarele cam cracanate in ciorapi plasa (a word from the wise, cand ai picioarele in paranteze, zau ca o fusta mini nu e cea mai buna alegere, e valabil pentru ambele sexe :-).




In concluzie, ne-a placut. Un show de gothic metal decent si am avut ocazia sa vedem si o punere in scena BDSM, ceea ce nu mai vazusem pana acum live.

Cine a mai fost si cum v-a placut?

UPDATE: au aparut si inregistrari video:

 .


Vezi mai jos toate fotografiile din concert (dupa play, patratelul gri face full screen):
Foto: Cristina Petrescu