Concert: The Legendary Pink Dots @ Alt.Ctrl Fest 2010
Penultima seara de Alt.Ctrl Fest ni i-a adus pentru a doua oara pe scena Controlului pe The Legendary Pink Dots, in deschiderea lor fiind programat Shelby Cinca (ex-Frodus, ex-Decahedron, inca The Cassettes).
Cu un pic de intarziere, pe la 10 trecute fix a aparut pe scena Shelby, insotit de Rajput si Sedath (?), pe care i-a scos din buzunar si i-a pus pe scaun, le-a apasat niste butoane (sintetizatoare fiind) si i-a lasat sa tina beat-ul, cu sample-uri orientale de sitar si tabla, in timp ce Shelby s-a acompaniat la chitara. A cantat vreo 4-5 piese, care nu ne-au displacut deloc, desi sample-ul tinut de "Rajput" devenise cam repetitiv dupa a treia piesa.
In ton cu atmosfera indiana produsa de acompaniamentul electronic, a cantat si un cantec in urdu, dar, desi este nascut in Romania (emigrat cu familia cand nici nu implinise un an, dupa cum ne-a spus chiar el), nu a gasit de cuviinta sa ne adreseze nici un cuvant in romaneste. A fost primit cu destul entuziasm de public, dar la sfarsit i s-a multumit pentru prezenta scurt si cu nerabdare - toata lumea venise, in fond, pentru The Legendary Pink Dots.
.
LPD au aparut in alta formatie decat cea in care i-am ascultat acum un an, mai precis fara Niels van Hoorn si fara saxofon. O prietena de-a metropotamului, care statuse putin de vorba cu trupa inainte de concert, ne-a povestit ca cei doi (Edward si Phil), desi regreta ca nu il mai au pe Niels, se bucura totusi ca acum pot fi si ei putin in centrul atentiei pe scena. Gluma cu un sambure de adevar, deoarece, daca ne aducem aminte de concertul de anul trecut, show-ul extravagantului Niels "fura" intr-adevar atentia, dar in cel mai bun sens posibil.
Impreuna cu ei pe scena a mai aparut si Erik Drost, la chitara, asezat pe un scaun la mijloc, intre cei doi piloni ai trupei, inconjurat de mixere, pedale si butoane. Al patrulea Pink Dot, Raymond Steeg, nu era pe scena, ci in spatele pupitrului de sunet.
Ca si data trecuta, am vazut mai mult decat un concert, am vazut un spectacol fascinant, un ritual, un experiment de alchimie muzicala. Cei doi actori principali ai spectacolului, Ka-Spel si Silverman, sunt ca yin-ul si yang-ul, cand incepe unul se termina altul, completandu-se armonios in stilurile si aparitiile lor atat de diferite.
Phil Knight pare un cercetator preocupat de perfectiunea elixirului sonor pe care il picura din toate clapele si butoanele, imbracat "de oras", cu parul strans intr-o coada neglijenta si cu ochelarii alunecati strengareste pe varful nasului, ne-trandand emotii decat in cate-un zambet rar si discret.
Ka-Spel in schimb este exact imaginea savantului nebun, in picioarele goale, in niste pantaloni jerpeliti mult mai lungi decat el si o tunica neagra pana in pamant, peste care atarna neglijent o esarfa. Se apleca deasupra sintetizatoarelor ca un vrajitor in transa, la fel se si ridica, falfaind manecile lungi ca o pasare psihopompa si incantand versurile cu miscari dramatice, ca pe niste prevestiri ale unui oracol antic.
Am ascultat, printre altele, The Unlikely Event, The Third Secret, Hauptbahnof, New Tomorrow, White Coats and Haloes, Rainbows Too, Cubic Caesar, Soft Toy, Birdie, dar, in ciuda celor 2 bisuri la care au fost adusi de aplauzele unui public foarte entuziast, ni s-a parut ca au stat totusi prea putin pe scena.
Greu de transpus in cuvinte toate impresiile pe care ti lasa un concert cu Legendary Pink Dots, asa ca va lasam cu cateva inregistrari din concert:
.
.
Mai multe imagini de la concert gasesti in galerie.
Alt.Ctrl Fest 2010 continua diseara in Control cu Joe Lally.
Vezi cum a fost si la concertul Blurt
Cu un pic de intarziere, pe la 10 trecute fix a aparut pe scena Shelby, insotit de Rajput si Sedath (?), pe care i-a scos din buzunar si i-a pus pe scaun, le-a apasat niste butoane (sintetizatoare fiind) si i-a lasat sa tina beat-ul, cu sample-uri orientale de sitar si tabla, in timp ce Shelby s-a acompaniat la chitara. A cantat vreo 4-5 piese, care nu ne-au displacut deloc, desi sample-ul tinut de "Rajput" devenise cam repetitiv dupa a treia piesa.
In ton cu atmosfera indiana produsa de acompaniamentul electronic, a cantat si un cantec in urdu, dar, desi este nascut in Romania (emigrat cu familia cand nici nu implinise un an, dupa cum ne-a spus chiar el), nu a gasit de cuviinta sa ne adreseze nici un cuvant in romaneste. A fost primit cu destul entuziasm de public, dar la sfarsit i s-a multumit pentru prezenta scurt si cu nerabdare - toata lumea venise, in fond, pentru The Legendary Pink Dots.
LPD au aparut in alta formatie decat cea in care i-am ascultat acum un an, mai precis fara Niels van Hoorn si fara saxofon. O prietena de-a metropotamului, care statuse putin de vorba cu trupa inainte de concert, ne-a povestit ca cei doi (Edward si Phil), desi regreta ca nu il mai au pe Niels, se bucura totusi ca acum pot fi si ei putin in centrul atentiei pe scena. Gluma cu un sambure de adevar, deoarece, daca ne aducem aminte de concertul de anul trecut, show-ul extravagantului Niels "fura" intr-adevar atentia, dar in cel mai bun sens posibil.
Impreuna cu ei pe scena a mai aparut si Erik Drost, la chitara, asezat pe un scaun la mijloc, intre cei doi piloni ai trupei, inconjurat de mixere, pedale si butoane. Al patrulea Pink Dot, Raymond Steeg, nu era pe scena, ci in spatele pupitrului de sunet.
Ca si data trecuta, am vazut mai mult decat un concert, am vazut un spectacol fascinant, un ritual, un experiment de alchimie muzicala. Cei doi actori principali ai spectacolului, Ka-Spel si Silverman, sunt ca yin-ul si yang-ul, cand incepe unul se termina altul, completandu-se armonios in stilurile si aparitiile lor atat de diferite.
Phil Knight pare un cercetator preocupat de perfectiunea elixirului sonor pe care il picura din toate clapele si butoanele, imbracat "de oras", cu parul strans intr-o coada neglijenta si cu ochelarii alunecati strengareste pe varful nasului, ne-trandand emotii decat in cate-un zambet rar si discret.
Ka-Spel in schimb este exact imaginea savantului nebun, in picioarele goale, in niste pantaloni jerpeliti mult mai lungi decat el si o tunica neagra pana in pamant, peste care atarna neglijent o esarfa. Se apleca deasupra sintetizatoarelor ca un vrajitor in transa, la fel se si ridica, falfaind manecile lungi ca o pasare psihopompa si incantand versurile cu miscari dramatice, ca pe niste prevestiri ale unui oracol antic.
Am ascultat, printre altele, The Unlikely Event, The Third Secret, Hauptbahnof, New Tomorrow, White Coats and Haloes, Rainbows Too, Cubic Caesar, Soft Toy, Birdie, dar, in ciuda celor 2 bisuri la care au fost adusi de aplauzele unui public foarte entuziast, ni s-a parut ca au stat totusi prea putin pe scena.
Greu de transpus in cuvinte toate impresiile pe care ti lasa un concert cu Legendary Pink Dots, asa ca va lasam cu cateva inregistrari din concert:
.
.
Mai multe imagini de la concert gasesti in galerie.
Alt.Ctrl Fest 2010 continua diseara in Control cu Joe Lally.
Vezi cum a fost si la concertul Blurt
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
The Legendary Pink Dots la Alt.Ctrl Fest 2010
Metropotamul s-a facut pink de fericire auzind acum ceva vreme ca revin la Bucuresti The Legendary Pink Dots , o trupa cu adevarat legendara in istoria muzicii, in ciuda atitudinii...
The Legendary Pink Dots in Control, impreuna si separat
Pe 21 mai vin in Control Legendarele Buline Roz, o trupa care in aproape 30 de ani de existenta a reusit sa influenteze, cu cele peste 40 de albume (LPs,...
Concert: The Legendary Pink Dots extraordinaire
Ultimele doua seri in Control a avut loc un dublu eveniment, cum nu vezi prea des prin cluburile bucurestene: The Legendary Pink Dots au sustinut doua concerte, in prima seara...
Top 10 melodii cu titluri lungi
Desi poate parea usor, sa gasesti un titlu de unu, doua, trei cuvinte, in fine, un titlu concis pentru o piesa, e uneori innebunitor de dificil. Cum sa insumezi tot...
Un an de Control cu Those Dancing Days
Pe 2 octombrie se implinesc 365 de zile de dans, party-uri si concerte in clubul Control . De-a lungul unui singur an in Control au avut loc o multime de...
Fuel the city
Tu ce parere ai?