Concert Sting 2013 - un show simplu, intens, cu regie divina la final

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Concertul Sting de aseara a fost, intr-adevar, un show simplu, dar intens. Ne-am simtit ca si cand ne-am fi intalnit fata in fata cu melodiile copilariei si adolescentei noastre. Am vazut dansand copii de 2-3 ani, langa oameni de peste 60 de ani. Am trait un mix de energii care nu s-au dezlantuit, ca intr-o explozie ci, mai degraba, au fost interiorizate.

Ce a facut Sting, de fapt, a fost sa ne activeze amintirile traite pe melodiile lui, prin timbrul sau vocal inconfundabil si instrumentistii talentati. De aceea nu a avut nevoie de joc de lumini, miscare scenica, artificii si alte trucuri vizuale.

Sa o luam de la inceput. Am ajuns la Romexpo pe soare si racoare, ceea ce nu a putut decat sa ne bucure. Oamenii stateau relaxati pe iarba, a fost ca si cand am fi asistat la un picnic imens. Fara coada la vreunul din standuri, fara vreo problema de organizare. Doar ca nu ni s-a oferit acreditare de presa.

Asa ca o sa va povestim cum s-au vazut showurile din perspectiva spectatorului de la Normal Circle.

DSC00845.JPG

Jamie Walsh a cantat devreme, putin dupa ora 18, asa ca putini l-au prins, din pacate. Aglomeratia din trafic ne-a fentat pana si pe noi. Dar am prins apusul alaturi de Mike and The Mechanics, la care publicul a rezonat pe hiturile She pours herself another cup of coffee, I can't dance (Genesis), Looking back over my shoulder, All I need is a miracle.

Nu sunt multe de zis, nostalgicii au dansat, restul au asteptat, timid, pe iarba sa inceapa Sting. A fost simpatic solistul Mike Rutherford, cand ne-a zis "Buna siarrra!", cu accentul sau englezesc. Dar cam atat. Un show cumintel.

Cum a disparut soarele, a aparut Sting pe scena. La primele acorduri de chitara, toata lumea s-a ridicat de pe iarba si a inceput sa alerge catre scena.

Artistul a aparut, relaxat, intr-un tricou alb, alaturi de bassul sau, evident, ca doar showul se numeste Back To Bass. A inceput cu piesa If i ever loose my faith in you.

Cum ziceam la inceput, si-a facut intrarea fara joc de lumini sau efecte speciale. Simplu. Lumina albastra, el si bandul: chitara (Dominic Miller), tobe (Vinnie Collaiuta), vioara electrica (Peter Tickell), backing vocals (Jo Lawry) si clape (David Sancious).

Dincolo de afectiunea si entuziasmul publicului pentru piesele super cunoscute precum: Every little thing she does is magic, Englishman in New York, Message in a bottle, trebuie sa recunoastem ca au fost si momente de plictiseala.

Au fost si piese pe care publicul a stat inert si in care l-am simtit si pe Sting mai distant. Insa, si-a revenit de fiecare data si ne-a dus intr-o zona atat de frumoasa, incat toate acestea au trecut pe planul secund.

Dupa cea de-a treia piesa (Englishman in New York), Sting a spus: "Multumesc. Ce faceti?...Bine!", provocand hohote de ras.

Fraza serii, auzita in public, a fost: "Dumnezeule, cat de bine poate sa arate la varsta lui!"

Un element care ne-a placut, a fost ca fiecare instrumentist a avut momentul sau. Desi Sting este un actor remarcabil si ne-a aratat talentul sau pe scena, in interactiunea cu trupa el a pus reflectorul si pe colegii sai.

Asadar, tobosarul Vinnie a avut parte de un solo, iar Sting l-a prezentat publicului prin sintagma "Il Magnifico!".

La Driven to tears, violonistul Peter a innebunit publicului cu energia sa incredibila. La Shape of my heart reflectorul a ajuns inapoi pe Sting, iar noi, toti, am amutit. A fost intens!

Sting nu a dansat, nu s-a miscat, nu a ocupat toata scena, insa si-a jucat bine rolul, ca un actor adevarat. A glumit cu publicul, a tot repetat singurele cuvinte pe care le stia in romana: Bucuresti, Ce faci, Multumesc, Bine, bine. S-a jucat din priviri si cu membrii bandului, iar solista Jo Lawry l-a completat atat vocal, cat si antrenand publicul sa cante si sa aplaude.

Apropo de solista, la The Hounds of Winter, ea a atins apogeul prin liniile melodice complicate, notele ridicate. Jo a fost o prezenta eleganta, misterioasa, imbracata in negru, care a adus savoare concertului.

Si uite asa a trecut timpul si am ajuns la un interludiu magic instrumental, in care Sting a purtat cate un dialog ca o improvizatie cu fiecare instrument in sine, pentru ca la final ca se intalneasca toti intr-un ritm nebun si perfect sincronizat.

Cum deja v-ati dat seama, intensitatea a crescut exponential. La fel a fost si cu energia de pe scena. Setlistul s-a incheiat cu o versiune modificata a piesei Roxanne, care a avut si un pasaj raggae.

Ceea ce a urmat dupa, intra in randul lucrurilor mistice sau divine. Sting a iesit de 2 ori la bis si a incheiat concertul cu Fragile.

Chiar cand ne apropiam de poarta de la iesire a inceput sa ploua torential. Cei fara umbrele sau pelerine de ploaie (ca noi) au ajuns uzi-leoarca in statie (nici nu se punea problema de taxi in aglomeratia aceea). Toata lumea se minuna, cum de s-a intamplat asta imediat dupa incheierea concertului.

Am stat ca sardinele in 41 si ne-am simtit ca in excursie la scoala, toata lumea vorbea cu toata lumea si cu totii glumeam pe seama concertului.

De aceea am zis, chiar si in titlu, ca am trait un show simplu, intens, cu regie divina la final.

Photo credits: Irina Petrovici (Guerrilla Logout) cu zoom-ul lui Sony HX-50

Setlist

  1. If i ever lose my faith in you
  2. Every little thing she does is magic
  3. Englishman in New York
  4. All this time
  5. Seven Days
  6. Fields of Gold
  7. I hung my head
  8. Driven to tears
  9. Heavy cloud no rain
  10. Message in a bottle
  11. Shape of my heart
  12. The Hounds of winter
  13. Wrapped around my finger
  14. Dododo Dadada
  15. Interludiu instrumental
  16. Roxanne

Bis:

     17. Desert Rose
     18. King of Pain
     19. Every breath you take
     20. Fragile



Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

La ce festival de muzica mergi in vara lui 2017?
|Rezultate|Alte sondaje