Concert: Old-school death metal cu Asphyx

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Cum o portie de death-metal nu strica, m-am indreptat catre Silver Church unde urmau sa cante olandezii de la Asphyx, aflati, daca nu ma inseala memoria, pentru prima oara in fata fanilor romani. Si nu a fost deloc o alegere rea, atat trupele cat si publicul participand la una dintre cele mai frumoase seri la care am avut sansa sa asist.

Am ajuns cand tocmai isi reglau sculele suedezii de la Daemonicus. Formati prin 2006 si cu un singur album la activ, au fost exact ce trebuie pentru a incalzi putin sala. Destul de precisi, cu o sectie ritmica despre care cred ca poate oferi mai mult si cu o voce bunicica, Daemonicus a dus publicul spre linia de la care trebuia sa faca un pas mai departe. Nu am fost neaparat incantat, dar am spus, au folosit la incalzire si, din ce am putut observa, au facut-o bine.

Daemonicus Daemonicus

La rand au urmat Christ Agony, din Polonia. Despre polonezi ai putea crede ca sunt niste oameni linistiti, gata sa stea cu tine la un pahar de vorba. Ei bine, gresit. Christ Agnoy s-au dovedit extrem de agresivi, iar cei trei componenti ai trupei au aruncat spre public o combinatie de death-metal si energie scenica numai buna sa trezeasca si cele mai adormite spirite.

Ceea ce s-a si intamplat, pentru ca si-au facut aparitia cateva mici partide de dat branci, parca prevestitoare pentru ceea ce avea sa urmeze. Au terminat in forta, dupa ce au revenit pe scena pentru un bis si, tinand cont de ceea ce avea sa vina, as spune ca au fost alegerea perfecta pentru a prefata prestatia celor de la Asphyx.

 Christ Agony Christ Agony
Christ Agony Christ Agony
 

Apar Asphyx. Primul lucru cu care am intrat in contact au fost probleme aproape nesfarsite de sunet. Ba nu se auzea chitara, ba nu se auzea vocea, ba basul le acoperea pe toate. Intr-un final, dupa un inceput de piesa care a folosit la soundcheck, au fost gata de cantare.

Infiintata in 1987, Asphyx pare mai tanara ca niciodata. Anii au trecut peste ei parca fara sa lase nici o urma peste muzica si show. Rar mi-a fost dat sa vad o formatie care sa dispuna de cheful si forta olandezilor, pastrate aproape intacte peste ani. Cumva, cand vorbesti de Asphyx, nu mai vorbesti de o trupa de death-metal, vorbesti de un fel de institutie pentru gen.

Asphyx Asphyx

Si Asphyx au predat, pe scena de la Silver Church, o lectie despre cum se canta agresiv, curat, tehnic si, in acelasi timp, aproape de public. Sectia ritmica parca ar fi fost formata in iad si plantata la Asphyx. Alwin Zuur si Bob Bagchus formeaza una dintre cele mai naucitoare combinatii posibile, iar chitaristul Paul Baayens nu se lasa nici el mai prejos, dorind sa-si dovedeasca utilitatea si agresivitatea cu care pare a fi uns.

Cat despre Martin Van Drunen, experienta pe care o are este covarsitoare si la fel este si prezenta sa pe scena. N-a permis nici macar o clipa de liniste, a intrat in joc alaturi de public si pentru asta a fost rasplatit cu doua bisuri. Pacat ca trebuia sa se termine, pentru ca sunt sigur ca ar mai fi cantat, chiar daca spunea ca vine o vreme cand chiar si el oboseste. E greu de crezut ca Asphyx pot obosi...

Asphyx Asphyx
Asphyx Asphyx

Cat despre public, pe parcursul show-ului nu a stat nici macar o singura clipa pe loc. Reprizele de pogo sau crowd-surfing au fost de neoprit si au curs in valuri, semn ca ceea ce se intampla pe scena e bine si place. Nu au existat incidente, as spune ca spectatorii si-au dat branci cu simt de responsabilitate si ca aceeasi responsabilitate a aparut si cand au incercat sa nu-i scape in cap pe aia care se aruncau de pe scena.

Si ca veni vorba de asta, Martin i-a permis unui fan sa stea alaturi de el pentru cateva secunde cand acesta s-a urcat pe scena pentru a se arunca de-acolo in neantul de maini din sala. Probabil ca a fost seara vietii lui, si asta s-a vazut dupa zambetul imens pe care-l avea pe buze cand s-a aruncat spre public.

Asphyx Asphyx

O seara care s-a terminat tarziu in noapte, si de care m-am despartit cu greu. Am venit cu mici retineri, m-am gandit ca anii nu au cum sa nu-si spuna cuvantul, dar am plecat vazand ca pentru unele trupe timpul pur si simplu nu conteaza. Iar cand esti considerat "old-school" si predai lectii de energie si agresivitate celor mai tineri, inseamna ca ai castigat partida. Ceea ce Asphyx a facut din plin.

Sa ne auzim cu bine de la urmatoarea cantare.

Foto: Cristina Petrescu

Mult mai multe imagini in galerie

Asphyx Asphyx Asphyx
Asphyx Asphyx Asphyx Asphyx




2 comentarii

Concert: Old-school death metal cu Asphyx
brontozaurel
#1 -

uf...

Acum imi pare foarte rau ca i-am ratat. Sper doar sa mai vina, pentru ca atunci o sa fiu acolo! :)

Concert: Old-school death metal cu Asphyx
BogDan
#2 -

@brontozaurel

Iar eu te asigur că mă întorc :) Merită din plin. Au "rupt", fără probleme. Sunt de ceva vreme puţin mai retras între sonorităţi mult mai calme, pentru că aşa au evoluat lucrurile. Însă Asphyx mi-au arătat că există vreme sau timp pentru orice şi că, dacă eşti prins când trebuie, atunci nimic nu este mai bun decât o porţie de agresivitate old-school :)

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje