Concert: Chris Rea la Sala Palatului

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Seara a inceput cu un scurt recital Paul Casey, cantautor irlandez, care il insoteste pe Chris Rea in tot turneul Still so far to go. A cantat Something to remember (ceea ce Chris Rea intr-adevar a fost), She could be si I do, de pe noul sau album (al patrulea), Scrapbook.

Noua nu ne-a placut prea mult, ni s-a parut cam timid, nu prea expresiv si fara o personalitate muzicala vizibila, un baiat cu chitara cantand cantece de dragoste singurel pe scena. Din fericire sala l-a apreciat insa mult mai mult, batand voios din palme in timpul pieselor (ce obicei iritant, serios) si petrecandu-l afara de pe scena cu ceva aplauze sincere. Il puteti asculta pe MySpace, unde cu orchestratie in spate suna ceva mai bine decat acustic.

Se apropia ora 9 cand in sfarsit s-a dezvelit decorul de fundal, trei chitare albastre luminoase in spatele carora au rulat tot timpul concertului picturile lui Chris Rea (banuim ca erau ale lui, erau toate in stilul celor de pe albumul Blue Guitars) s-a facut iar intuneric si pe scena a aparut Chris Rea, in blugi si tricou, cu o suita de 5 instrumentisti in spate (inca trei chitare, baterie si clape).

Omul ar fi putut tine tot concertul singur, atat e de bun (desi i-am lasa totusi pianul, ca tare bine a sunat), iar la un moment dat (pe la Josephine) mi s-a nazarit ca pana si vocea lui singura, fara chitara, ar fi fost suficienta ca sa te transpuna in blues, dar m-am razgandit la Easy Rider. Nu poti lua chitara din the blues. Iar daca la ea canta Chris Rea, mai bine stai si astepti inca un solo.



A cantat piese care se regasesc si pe ultimul sau album, Still so far to go, o compilatie best of scoasa in 2009, dintre care noua ne-au placut cel mai mult: Where the blues come from, de pe Blue Guitars / Beginnings, o piesa cu o tonalitate stranie, cu remiscente din bluesul negru african (When a griot sings his perfect song, I found the place where I belong), cu slide-uri cutremuratoare si cu un acompaniament de pian extraordinar; Stony road, cu un solo la chitara excelent; Still so far to go, piesa care a dat si titlul turneului, pentru ca la 58 de ani, cu peste 20 de albume si o activitate muzicala de 30 de ani, Chris Rea inca mai are mult de mers.



Banuiam ca o sa aud si Road to hell, insa nu prevedeam ca o sa ma lase cu gura cascata. Una dintre cele mai apreciate si cunoscute piese ale lui Chris Rea, Road to hell pe care il stii de 20 de ani, suna fantastic live. Cand scena s-a scufundat in intuneric, apoi s-au aprins doar reflectoarele rosii si s-au auzit primele acorduri familiare, sala a explodat. Cu un intro care iti ridica parul pe ceafa, un abur discret muzical tanguit in surdina, pe care se auzea distinct doar vocea lui Chris si apoi chitara lui, incep apoi in forta bateria si basul, intunecimea rosie e strapunsa de reflectoare albastre, ca niste faruri care sfasie fatalul drum catre iad, si ramai hipnotizat. Sau dansezi ca nebunul, in transa, cum de altfel facea toata sala. Ireal.

Apropo de sala, care era plina ochi, publicul a fost grozav. Spre sfarsit, mai ales la Let's Dance, toata sala era in picioare, dansand si aplaudand. L-au ovationat, l-au mai cerut o data pe scena, a venit, ne-a mai cantat trei piese, a plecat, au reinceput urletele, a ramas intuneric, am sperat... s-a terminat. Am plecat acasa cu convingerea ca intr-adevar Chris Rea stie de unde vine blues-ul, pentru ca a fost acolo.



Doua-trei vorbe la condica de reclamatii. Bisnita la intrare, in fata... si pe fata. Concertul a fost sold out, iar la intrare erau multi oameni care intrebau de bilete in plus. Unde e cerere, e si oferta. Sau mai degraba invers, cererea a venit pentru ca s-au cumparat bilete la metru. Speram sa traim vremea cand se va reusi eliminarea pietei negre de bilete.

Inauntru, in sala, o imbulzeala glorioasa de turma ametita. Parca nimeni nu mai fusese niciodata la Sala Palatului, atat de dezorientati erau toti. Mi-a luat 5 minute sa reusesc sa urc pana la locul meu din fundul salii si vreo 15 minute sa reusesc sa ies, dupa concert.

Sunetul... a fost ciudat. Nu rau, dar usor oscilant. In primul rand a fost foarte tare, a fost prima data in Sala Palatului cand am regretat ca n-am luat pastiluta de magneziu efervescent (ajuta la concerte) si nici n-am avut dopuri de urechi. Nu a fost deloc distorsionant, insa cativa prieteni care au stat in partea din fata a salii spuneau ca li se parea din cand in cand cam infundat si s-au plans ca nu au auzit vocea prea bine (iar unde eram eu a fost... invers). La voi cum s-a auzit?

Nota: ne pare rau ca nu avem sa va aratam si fotografii din concert, dar fotografii erau obligati sa parareasca sala dupa primele trei piese de inceput, asa ca am preferat sa lasam acasa echipamentul interzis si sa ne bucuram de una dintre cele mai senzationale reprezentatii live la care au asistat urechile noastre vreodata.

Update: si cateva imagini de la organizatori:

cr cr
foto: Alex Barbulescu

Setlist


1. I can't wait for love
2. Work gang
3. Where the blues come from
4. Josephine
5. Easy rider
6. Til the morning sun shines on my love and me
7. Looking for the summer
8. Julia
9. Stony road
10. Electric guitar
11. Come so far, but I still got so far to go
12. Somewhere between Highway 61 and 49
13. Stainsby girls

Bis

14. The road to hell
15. On  the beach
16. Let's dance






7 comentarii

Concert: Chris Rea la Sala Palatului
dragosh_r0ck
#1 -

ireal

un concert pe care nu cred ca o sa-l uit. mi-a depasit orice asteptare desi mai ascultasem inregistrari cu el live.

PS:

apropo de bisnitari, am asteptat vro 10 min pe cineva, inauntru la intrare, si am vazut ce se intampla pe acolo: unii bisnitari intrau bine mersi, se salutau si dadeau mana cu niste indivizi imbracati in costume gri cu statii in mana care aveau ecusoane "Sala Palatului" (FARA BILET pt ca individul in costum intreba razand "cum ai reusit sa intri bai <mitica>?!) - mi-e o scarba profunda...

Concert: Chris Rea la Sala Palatului
Robert
#2 -

sal

Da, poate multa lume a fost pentru prima oara la Sala Palatului. Nu inteleg ce e asa ciudat... Unde sunt 4000 de oameni, te astepti la imbulzeala. Si nu a fost catastrofal.

Vai, batai ritmice din palme, obicei iritant. Tu n-ai batut cand a cantat Chris Rea... Eventual trebuia sa-l fi huiduit pe Casey, nu? Eu cred ca lui nu i s-a parut atat de iritant...
Cred ca nu numai pentru mine conteaza mai mult parerea lui Chris Rea despre Casey, decat parerea ta. Omul a cantat bine ce a avut de cantat.

Mi-a placut foarte mult interpretarea piesei On the beach.

Concert: Chris Rea la Sala Palatului
Revo
#3 -

@Robert

N-am fost acolo dar ce a spus Cristina a fost pur si simplu opinia ei. De ce o reactie asa virulenta ? Ce pot deduce insa este ca oricine ar parea "un baiat cu chitara cantand cantece de dragoste singurel pe scena" pe langa Chris Rea.

Concert: Chris Rea la Sala Palatului
Cornel
#4 -

Comentariu nou

Minunat!A fost unul din acele momente din viata in care iti dai seamna pentru ce traiesti! pentru astfel de minuni...

Concert: Chris Rea la Sala Palatului
Cristina
#5 -

Comentariu nou
@ Robert - pentru ca subiectul aplauzelor vs batutul din palme este interesant, poate o sa gasesti explicatia aici, mi-am permis sa iti dau -indirect- un raspuns mai pe larg.
Concert: Chris Rea la Sala Palatului
dragosMC
#6 -

primul meu concert adevarat

primul meu concert adevarat. Sunetul a fost peste asteptari, mai ales ca auzisem multe plangeri pana acum la tv. in leg cu bisnita, eu am avut doua bilete dar am fost singur din anumite motive si am vandut un bilet la intrare. L-as fi dat gratis daca ar fi venit cineva la mine, asa l-am vandut unui bisnitar.

Concert: Chris Rea la Sala Palatului
constanta
#7 -

amazing

sunt mare fan/a a lui chris rea,sunt o mare devoratoare de concerte,in general,dar acesta m-a impresionat atat de atre ca nici acum nu mi-am revenit...profesionalism la maxim,vocea puternica si senzuala, sunetele scoase din chitara-parca venite din alta lume,iar varianta live la the road to hell a fost cu adevarat surpriza concertului...la I can't wait for love mi-au dat lacrimile cand am auzit primele acorduri din chitara...sunetul a fost excelent...un mare,mare artist... multumesc lui dzeu ca sunt contemporana cu chris rea si ca am putut fi sambata seara la concertul lui...

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje