Concert: Bobby McFerrin la Sala Palatului
Un concert nazdravan, asa as rezuma in doua cuvinte spectacolul de aseara de la Sala Palatului. Un atelier de muzica, un exercitiu interactiv de inventivitate, o joaca de copii. Ladies and gents, Bobby McFerrin a dirijat aseara o orchestra -o "voicestra"- de vreo 3000 de oameni.
A fost un spectacol cat se poate de non-conformist pentru felul in care suntem noi obisnuiti - platim bilete la concert ca sa il ascultam pe omul de pe scena, nu ca sa fim noi pusi sa facem vocalize. Din fericire sala s-a adaptat extrem de repede si a intrat in joc, lalaind fericita sub bagheta lui Bobby McFerrin.
Ce s-a intamplat, mai exact? A cantat singur doua-trei piese (Drive, Black Bird) in stilul sau a capella care combina versurile si improvizatia a la beatboxing, apoi a inceput sa ceara acompaniament vocal din sala, ne-a impartit pe diverse sunete, ne-a mixat, ne-a facut sa radem. Ne-am codit, ne-a fost putin rusine, apoi am intrat toti in joc din anonimatul intunericului. Asa fac oamenii mari cand sunt pusi sa se joace.
Mai apoi am facut game la pian. Noi eram clapele, si sunam cand sarea Bobby pe scena din ton in ton. Dupa ce ne-a incalzit bine, a inceput exercitiile mai restranse: a cerut oameni pe scena care sa danseze pe muzica lui si a primit un numar impresionant de amatori de dans modern care s-au descurcat foarte onorabil improvizand si ei in miscare ceea ce McFerrin facea vocal. Nu au lipsit de pe scena nici copiii. Toata lumea voia sa se joace cu Bobby.
Un alt moment care a implicat spectatorii a fost cand a cerut acompaniament vocal din partea voluntarilor din sala. S-au perindat pe la microfon tot soiul de voci, s-a facut show, Bobby s-a pastrat in umbra lasand spotul de lumina noilor sai "colaboratori" de moment, printre care au fost si doi improvizatori in stilul lui, cateva soprane si chiar un tip cu un saxofon. Oamenii venisera pregatiti pentru un spectacol McFerrin.
A urmat momentul "improvizatie cu artisti locali". Suntem curiosi cu cine v-ati fi gandit ca va face exercitii Bobby McFerrin, dar suntem convinsi ca nu ati fi crezut ca va fi cu doi muzicieni de taraf: Ionica Minune la acordeon si Cristinel Turturica la tambal (plus un contrabasist care tinea hangul de bass). S-au provocat si s-au acompaniat reciproc in cateva piese -mai degraba fragmente pot-pourri-, si la sfarsit i-au facut si o dedicatie: i-au cantat Don't Worry Be Happy. La tambal. O idee foarte ingenioasa de a potoli nevoia publicului sa auda macar o bucatica din ultra-cunoscuta piesa -pe care i-au si cerut-o la bis, dar Bobby ne-a explicat ca a cantat ultima oara in concert piesa respectiva acum vreo 20 de ani si ca nu intentioneaza sa o mai faca.
Dupa inca un moment "cu publicul", pentru care a cerut pe scena 16 oameni care sa cante -si imediat a primit vreo 30-, a urmat un bis mai neobisnuit, in timpul caruia nu a cantat, ci s-a sezat pe marginea scenei si a deschis o discutie prietenoasa si relaxata cu sala. Intrebati-ma. Orice. A fost intrebat daca ii canta mama cand era mic, a fost rugat sa ne spuna ceva despre cateii lui, a fost intrebat chiar si daca obisnuieste sa cante la dus. Nu. Niciodata. A terminat totusi cu o scurta piesa (pentru ca din doua intrebari una era "nu ne mai canti ceva?"), apropo de intrebarea legata de cantecele mamei din copilarie si ne-a cantat... I'm a little teapot.
Chiar daca nu a fost un concert per se si Bobby nu ne-a dezvaluit decat o mica parte din potentialul sau vocal (racise cu doua zile inainte si chiar si-a anulat conferinta de presa de ieri ca sa isi menajeze vocea), a fost o seara extraordinara, ne-am jucat, am cantat si ne-a placut. Am plecat de acolo ca niste copii fericiti, gandindu-ne cum ar fi fost daca orele noastre de muzica din copilarie erau atat de vesele, pline de imaginatie si interactive ca spectacolul lui McFerrin.
A fost un spectacol cat se poate de non-conformist pentru felul in care suntem noi obisnuiti - platim bilete la concert ca sa il ascultam pe omul de pe scena, nu ca sa fim noi pusi sa facem vocalize. Din fericire sala s-a adaptat extrem de repede si a intrat in joc, lalaind fericita sub bagheta lui Bobby McFerrin.
Ce s-a intamplat, mai exact? A cantat singur doua-trei piese (Drive, Black Bird) in stilul sau a capella care combina versurile si improvizatia a la beatboxing, apoi a inceput sa ceara acompaniament vocal din sala, ne-a impartit pe diverse sunete, ne-a mixat, ne-a facut sa radem. Ne-am codit, ne-a fost putin rusine, apoi am intrat toti in joc din anonimatul intunericului. Asa fac oamenii mari cand sunt pusi sa se joace.
Mai apoi am facut game la pian. Noi eram clapele, si sunam cand sarea Bobby pe scena din ton in ton. Dupa ce ne-a incalzit bine, a inceput exercitiile mai restranse: a cerut oameni pe scena care sa danseze pe muzica lui si a primit un numar impresionant de amatori de dans modern care s-au descurcat foarte onorabil improvizand si ei in miscare ceea ce McFerrin facea vocal. Nu au lipsit de pe scena nici copiii. Toata lumea voia sa se joace cu Bobby.
Un alt moment care a implicat spectatorii a fost cand a cerut acompaniament vocal din partea voluntarilor din sala. S-au perindat pe la microfon tot soiul de voci, s-a facut show, Bobby s-a pastrat in umbra lasand spotul de lumina noilor sai "colaboratori" de moment, printre care au fost si doi improvizatori in stilul lui, cateva soprane si chiar un tip cu un saxofon. Oamenii venisera pregatiti pentru un spectacol McFerrin.
A urmat momentul "improvizatie cu artisti locali". Suntem curiosi cu cine v-ati fi gandit ca va face exercitii Bobby McFerrin, dar suntem convinsi ca nu ati fi crezut ca va fi cu doi muzicieni de taraf: Ionica Minune la acordeon si Cristinel Turturica la tambal (plus un contrabasist care tinea hangul de bass). S-au provocat si s-au acompaniat reciproc in cateva piese -mai degraba fragmente pot-pourri-, si la sfarsit i-au facut si o dedicatie: i-au cantat Don't Worry Be Happy. La tambal. O idee foarte ingenioasa de a potoli nevoia publicului sa auda macar o bucatica din ultra-cunoscuta piesa -pe care i-au si cerut-o la bis, dar Bobby ne-a explicat ca a cantat ultima oara in concert piesa respectiva acum vreo 20 de ani si ca nu intentioneaza sa o mai faca.
Dupa inca un moment "cu publicul", pentru care a cerut pe scena 16 oameni care sa cante -si imediat a primit vreo 30-, a urmat un bis mai neobisnuit, in timpul caruia nu a cantat, ci s-a sezat pe marginea scenei si a deschis o discutie prietenoasa si relaxata cu sala. Intrebati-ma. Orice. A fost intrebat daca ii canta mama cand era mic, a fost rugat sa ne spuna ceva despre cateii lui, a fost intrebat chiar si daca obisnuieste sa cante la dus. Nu. Niciodata. A terminat totusi cu o scurta piesa (pentru ca din doua intrebari una era "nu ne mai canti ceva?"), apropo de intrebarea legata de cantecele mamei din copilarie si ne-a cantat... I'm a little teapot.
Chiar daca nu a fost un concert per se si Bobby nu ne-a dezvaluit decat o mica parte din potentialul sau vocal (racise cu doua zile inainte si chiar si-a anulat conferinta de presa de ieri ca sa isi menajeze vocea), a fost o seara extraordinara, ne-am jucat, am cantat si ne-a placut. Am plecat de acolo ca niste copii fericiti, gandindu-ne cum ar fi fost daca orele noastre de muzica din copilarie erau atat de vesele, pline de imaginatie si interactive ca spectacolul lui McFerrin.
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Citeste si:
Bobby McFerrin vs. acordeon si tambal
Bobby McFerrin , in vizita la Bucuresti pe 30 ianuarie , pentru un concert la Sala Palatului, promite sa ii faca pe romani sa uite de ger. Cum? Destul de...
Bobby McFerrin la Bucuresti pe 30 ianuarie 2010
In varsta de aproape 60 de ani, cantaretul si compozitorul Bobby McFerrin si-a inceput cariera prin anii '80, cand a lansat un album neobisnuit, The Voice (1984), in care nu...
Concert: Bobby McFerrin la Sala Palatului
Un concert nazdravan, asa as rezuma in doua cuvinte spectacolul de aseara de la Sala Palatului. Un atelier de muzica, un exercitiu interactiv de inventivitate, o joaca de copii. Ladies...
Masters of Jazz Festival 2009, in curand la Bucuresti
Prima parte a editiei din 2009 a festivalului Masters of Jazz are loc peste doua saptamani la Sala Palatului. Intre 23 si 25 octombrie ii vom asculta pe Richard Bona,...
Jason Webley in Underworld, un concert pe care nu ar fi trebuit sa il ratati
Weekendul trecut am fost in Underworld sa-l ascultam pe Jason Webley si ne pare rau ca nu ne-ati ascultat sfatul sa veniti sa-l vedeti si voi. Nu ca ati fi...
Fuel the city
#1. awesome!
beton spectacolul.
#2. Nici chiar asa...
Concertul a fost o improvizatie de la un capat la celalalt. Nu m-a impresionat atat de mult. Cred ca exista artisti in Romania care pot face un spectacol mult mai bun decat Bobby McFerrin.