Concert AC/DC la Bucuresti, 16 mai 2010

In ciuda tentatiei de a incepe cu niste clisee bombastice (un show dinamita, un spectacol exploziv), am sa citez doar un racnet simplu si cinstit, din tot sufletului roacărului care alerga pe la 2 dupa-amiaza tinand sus, cu amandoua mainile, biletul la concert si striga de zanganeau geamurile SRI-ului din piata Constitutiei: "AC/fuckin/DC!!!".

Metropotamul a mai vazut AC/DC acum un an, la Budapesta, dar spectacolul de aseara a fost dintr-o alta liga. Nu cred ca e doar diferenta intre un show in sala si unul in aer liber, ci cred ca unul dintre elementele cheie ale reusitei unui concert este calitatea publicului, care aseara, in Piata Constitutiei, a fost... TNT, fata de cel din Ungaria, care parea cam... Thunderstruck.


Nici nu ne-am fi asteptat altfel: in primul rand se afla trioul cu mustata si barba de la toate concertele de heavy metal (mai vezi-i si aici, si aici)

Cum v-am spus, lumea venise (ca si noi de altfel) de la 2 dupa-amiaza, unii ca sa imbratiseze dragastos gardul de la poarta de intrare ca sa poata ocupa loc in primul rand, altii pentru ca dormisera pe acolo, venind din provincie si ne-gasind de cuviinta sa mai ia cazare pentru o noapte. Portile s-au deschis pe la 3 si jumatate (lucru semnalizat printr-o gama acuta de chiote de fericire), dar primul concert a inceput abia la 6.

(foto de la Down si Iris n-avem, ca n-am prea avut voie)

Prima trupa, in deschidere, au fost Down (18:00), un fel de all star stoner sludge metal band, cu vocea lui Phil Anselmo de la Pantera, Pepper Keenan (chitara, Corrosion of Conformity), Jimmy Bower (tobe, din EyeHateGod), Rex Brown (bass, Pantera) si Kirk Windstein (chitara, Crowbar), grei, tatuati, suparati... si cam afumati. Au dedicat si o piesa "for all you weed smokers out there!" [pauza cam ipocrita in public, urmata de un croncanit de ras de pe scena] "what, you don't smoke weed?".

Noua nu ne-au placut prea mult, o chestie de preferinte personale, dar suntem convinsi ca nici n-am stat unde trebuia - abia intraseram si tatonam terenul de departe. Daca ne-am fi miscat fundurile de metropotam pana in fata scenei, in mijloc de pogo des - un pogo mai lent, sa zicem, mai... sludge :-), probabil am fi simtit mai bine trupa. Asa, am simtit doar cum ne tiuie urechile cand s-a facut o microfonie ascutita la inceput, apoi n-am mai simtit nimic, ca s-a auzit cam infundat, cu exceptia chitarei principale. Publicul din fata i-a apreciat insa si Down si-au indeplinit foarte decent rolul de a incalzi publicul si de a face introducerea...

...Cavalerilor rockului romanesc, Iris (19:30). (Epitetul nu ne apartine, ci e un citat din comunicatul de presa.) Adevarul e ca, oricat de indiferent te-ar lasa piesele Iris, nu poti ignora popularitatea si efectul pe care-l au asupra publicului (iar aseara a fost cea mai generoasa adunare din cariera lor de scena). Daca la Down lumea se comporta ca la cafe concert, sporovaind lejer cu muzica in spate, la Iris gurile s-au deschis numai ca sa cante. Minculescu a fost intampinat de valuri de ovatii si aplauze, iar lumea nu s-a oprit din cantat.

Desi noi am vazut doar jumatate de show, pentru ca la inceputul concertului Iris aterizasera la Bucuresti AC/DC si fuseseram chemati pentru cateva instructiuni de ultim moment pentru accesul foto la scena, am auzit din spate, printre randuri si frunze, Calatorul, Ingerii goi, Casino, Lady in Black (Uriah Heep cover), Strada ta, Somn bizar.



La 21:00, dupa o vreme ce parea interminabila, scena a inceput sa vibreze si pe ecranul din spatele ei s-a napustit o locomotiva (mai intai in forma animata, vezi aici video, apoi in marime mai mult decat naturala) si a inceput Rock'n Roll Train, piesa de deschidere a intregului turneu Black Ice.

Nu stiam ce sa fotografiez mai repede: energia de pe scena sau cea din public? Daca Angus si Brian sunt deja antologici prin aparitie (sepcuta proletara si cea de elev, vesta si pantalonii scurti) si prin show-ul pe care il fac pe scena, publicul de la Bucuresti a fost la randul lui extraordinar, iar atmosfera a fost atat de destinsa si fericita cum rar am mai vazut la un concert.

 


Apropo de destindere, am ramas usor dezamagita de cantitatea masiva de forte de ordine descarcata cu ocazia asta. N-o fi publicul roman cel mai civilizat, dar nici cel mai scandalagiu betivan fericit ca a venit eisi/fachin/disi nu justifica prezenta a sute de BGS-isti musculosi si zeci de jandarmi, pe jos, calare ori cu caini politisti. Pe principiul rock'n' roll ain't noise pollution, nici rockeru' nu e chiar un terorist. Si desi sunt de acord ca atunci cand ai atatea zeci de mii de oameni la un loc (peste 50k, aprecia o reporterita tv) exista posibilitatea ca dinamica maselor sa o ia putin pe aratura, zau daca am vazut vreo urma de agresivitate aseara in public.

  

Inapoi la concert, a fost fantastic (ne abtineam de mult epitetul) si toti cei din jurul nostru spuneau la fel, desi ii mai vazusera anul trecut in turneu in alte orase europene. Scena a fost uriasa (update: 66 de metri latime, 22 de metri adancime si 24 de metri inaltime), cu doua sepcalii rosii, luminoase, cu cornite gonflabile, care s-au balanganit poznas toata seara in vant, si cu un culoar lung, pana in mijlocul pietei, pe care s-au desfasurat Brian si Angus, ca pe cat walk, si care se termina cu o platforma cu care Angus s-a ridicat sus, deasupra multimii, in timpului unui solo incredibil (vezi video mai jos).

 

Scenografia a fost si ea grozava: dupa locomotiva care a parcat pe scena la prima piesa au mai aparut un clopot de sfoara caruia Brian s-a agatat cu toata fiinta, incepand sa bata apocaliptic Hell's Bells, iar mai tarziu calare pe locomotiva a aparut si gratioasa Rosie, a whole lotta woman gonflabila, cu banii in jartiera, cu niste sani imensi in sutienul rosu-aprins si batand in ritmul piesei (Whole Lotta Rosie, evident) din cizma rosie uriasa.



Pe langa decoruri, a mai fost si show-ul lui Angus, pe care-l banuim conectat la vreo sursa de curent alternativ: dupa mersul clasic a la Angus, cele mai memorabile momente a fost mai intai solo-ul de la Let There Be Rock, mentionat mai devreme, cantat pe platforma, in aer, cu o singura mana pe chitara, de o lungime incredibila si o intensitate ascendenta insuportabila, explodata si usurata intr-un nor de confetti. Al doilea moment, la fel de antologic, a fost striptease-ul de pe The Jack, in care Angus lasa chitara si incepe sa se joace cu publicul, scapand cu sagalnicie de flirteuza care tachineaza publicul de sapca, haina, cravata, camasa... se descheie la pantaloni... si ne dezvaluie in toata splendoarea lor... boxerii cu AC/DC pe fund.

 .

N-avem setlist-ul complet de data asta, dar am auzit aseara, printre altele: Rock'n Roll Train, Back In Black, Dirty Deeds Done Dirt Cheap, Thunderstruck, Black Ice, The Jack, Hells Bells, War Machine, TNT, Whole Lotta Rosie, Let There Be Rock si la bis Highway To Hell si For Those About To Rock. (Update - n-am omis prea multe, set list complet aici)




In ceea ce priveste organizarea, am auzit tot soiul de experiente de aseara. De la nemultumiri in privinta asezarii intrarilor, a gardurilor care blocau accesul logic si scurt, facandu-l greoi si lung, la cozile de la mancare si toalete (erau inevitabil cozi peste tot, dar acestea doua erau cele mai mari). Am remarcat standul cu materiale AC/DC, cel mai bine garnisit pe care l-am vazut vreodata, ca fanul nu trebuie hranit doar cu rock'n roll, ci si cu merchadise: tricouri de toate felurile (90 si 130 de lei), insigne, postere, bannere, placute, brelocuri (la preturi defel mici), plus omniprezentele cornite rosii, luminoase (care se vindeau si ele la niste preturi considerabile: 50 lei/horns, 30 lei/blinkies).

Multe am mai vrea sa spunem despre concertul de aseara, care ne-a placut teribil, dar poate aveti si voi ceva de zis?

Vezi mai multe fotografii in galerie sau in slideshow-ul de mai jos: