Casiokids @ Control

Sambata seara, in clubul Control au coborat doua trupe care ne plac mult. Una de pe meleagurile noastre si cu un hit care ni s-a tot invartit prin cap zile bune, este vorba de "paraciosii" de la Toulouse Lautrec, care ne-au tot amenintat ca "ne spun". Cea de-a doua, venita de departe rau de tot, tocmai din Norvegia, incarcata cu piese alea caror versuri nu le intelegem deloc, dar ale caror ritmuri ne-au umplut de energii pozitive si ne-au facut talpile sa vibreze. Despre Casiokids este vorba.

Pana ca scena sa se aglomereze de instrumente si cu cei sase norvegieni, inainte ca nebunia sa se dezlantuie, cei trei de la Toulouse Lautrec ne-au trecut printr-un playlist de 11 piese, incepand cu Apartman, lasand cireasa de pe tort, piesa Te Spun, penultima pe lista si incheiand cu Disco Dance. Cap-coada, ne-a placut mult concertul lor. Fiind prima data cand asistam la un concert de-al lor, aveam niste asteptari care nu ni s-au implinit, dar care nu s-au transformat in dezamagiri foarte mari. Dupa ce ne-am "supradozat" cu Te Spun, ne asteptam la mai multe piese in limba romana, insa toate celelalte au fost in engleza, dar bune (cu mentiunea ca am vrea totusi sa mai apara si trupe care sa se aventureze sa faca mai multe piese care sa sune bine si in limba romana). O alta asteptare neimplinita a fost interactiunea cu publicul, ne gandeam ca la un concert live cei doi barbosi "vor spune" mai multe publicului. Nu s-a intamplat.




Apropo de public, acesta a fost destul de "rarefiat" la concertul Toulouse Lautrec, destul de retinut si apatic. Singurul moment cand totul a devenit mai interesant a fost cand au inceput sa se auda primele acorduri de la piesa Te Spun. Publicul a ciulit urechile si au fost chiar momente in care au existat tentative timide de singalong. S-a mai cantat Hold On, Yesman, Someone Took Life As It Came, 123, Steward, Barman, Red&Blue si Drive.

Dupa ultima piesa Toulouse Lautrec, spatiul din fata scenei a inceput sa devina din ce in ce mai aglomerat, pana cand era practic imposibil sa te mai misti si, de la un moment dat incolo, imposibil sa mai respiri, doar sa transpiri, pana la epuizare - un lucru care nu ne-a placut deloc si care ne-a facut de multe ori sa ne dorim sa iesim la o gura de aer, chiar daca concertul norvegienilor ne-a placut foarte mult.

Si cand nu mai era loc sa faci un pas in nicio directie, a inceput sa se auda electro-pop-ul cool si synth funk-ul vintage presarat cu versurile de neinteles ale norvegienilor de la Casiokids. Mult entuziasm si de-o pare si de alta a scenei. Publicul, chiar daca inghesuit, a reactionat cum nu se poate de bine la tot mash-up-ul de sunete jucause care venea din boxe.  




Tot in public a aparut la un moment dat si un steag al Norvegiei, care a acoperit o buna bucata din fata scenei. Membrii trupei au schimbat intre ei instrumentele, au dansat, au multumit in limba romana si au coborat de pe scena si de pe boxe in mijlocul publicului, dar au si invitat pe scena publicul pentru a dansa si canta alaturi de ei.



Concertul lor a fost unul dintre cele mai reusite pe care le-am vazut in clubul Control, s-a dansat mult, mai ales pe cea mai cunoscuta piesa a lor: Fot I Hose, si ne-au lasat cu impresia ca am asistat la o combinatie live intre Sigur Ros, Vampire Weekend si The Whitest Boy Alive. Ne-au demonstrat ca isi merita toate laudele aduse de revistele/site-urile de prestigiu, precum NME, Rolling Stone, Pitchfork ("sweet and crazy party vibe"), Wired, Consequence of Sound etc.

Singurele lucruri care nu ne-au placut a fost intarzierea mare cu care a inceput totul (un prost obicei care a devenit deja regula, din pacate) si aglomeratia care a cam taiat un pic din tot good vibe-ul intregii seri. In rest, numai de bine si mai vrem :)