Balkan Party 2: Al Jawala si Madame Hooligan in Kulturhaus - dansul ca unica sansa de supravietuire

Dupa ce saptamana trecuta ne-am facut de cap la primul party balcanic, eram convinsi ca nu putem sa-l ratam nici pe al doilea, cu Al Jawala in Kulturhaus. Nu ne-am gandit insa nicio secunda ca, dupa atatea concerte si festivaluri vazute - si stiti ca Metropotamul n-a fost la putine :) - o sa ne mai surprinda ceva. Ei bine, concertul Al Jawala a fost o adevarata experienta revelatoare.

Dar sa incepem cu inceputul. In deschidere am avut parte, la fel ca la Dubioza Kolektiv, de Madame Hooligan. Fara sonorizarea foarte buna din Silver Church, si farmecul lor parca s-a mai risipit. Asta nu inseamna ca baietii nu au fost foarte buni.

Inca o data, trebuie sa apreciem sangele american care clocoteste in venele chitaristului Benjamin David Erdreich. Pe fiecare nota muzicala iesita din instrumentul sau sta scris, cu litere de soare californian, Los Angeles. Carisma lui Radu Almasan n-a dat gres nici de data asta, dovada vie fiind fetele zglobii din primele randuri, care stiau piesele vers cu vers.

 


Insa nu dupa prea multe melodii, trupa romano-americana a lasat loc momentului mult-asteptat. Ca orice "lautari" care se respecta, cei de la Al Jawala au inceput concertul din public, cantand si avansand incet-incet catre fata salii. Dupa ce au apucat sa se cocoteze (caci nu gasim alt cuvant potrivit pentru scena inalta din Kulturhaus), s-a dezlantuit adevarata petrecere balcanica.

E imposibil sa stai pe loc cand saxofonistii de la Al Jawala sunt atat de vii pe scena. Canta un fusion atat de irezistibil intre rafinamentul specific nemtesc si autenticitatea sound-ului balcanic, incat oricine empatizeaza cu genul asta de muzica se transforma pe loc intr-un party animal ale carui picioare refuza sa ii mai dea ascultare si o iau razna. Adica, in cazul concertului nostru, cam tot Kulturhausul.




Caci toata lumea dansa si topaia, iar destrabalarea era maxima. Rockeri si hipsteri, intelectuali timizi si corporatisti veniti la concert direct de la munca, metalisti si fetite flower-power, rapperi si persoane trecute bine de prima tinerete - nici n-a mai contat, caci muzica celor de la Al Jawala era singura punte necesara intre suflete.

Ni s-a parut incredibila forta pulmonara prin care cei doi saxofonisti reuseau sa cante, sa se miste incontinuu pe scena si sa fie mai ghidusi cu fiecare gest sau semn catre public. Basistul afisa un umor fin si de-a dreptul cuceritor, direct proportional cu gradul de pricepere intr-ale ciupitului corzilor de chitara. Si chiar daca se aflau in "linia a doua" a scenei, percutionistul si claparul n-au coborat stacheta spiritului ludic care face din Al Jawala o formatie atat de dezarmanta.

S-au cantat multe melodii de pe Lost in Manele (Microbuzele si Step Into The Jungle au fost, ca intotdeauna, la inaltime), dar si de pe noul material discografic, intitulat The Ride. Dintre acestea, cea care ne-a ramas adanc intiparita in suflet este Sima Romni, care a adus publicul in pragul delirului: necunoscutii dansau frateste in hore, iar singura sansa de supravietuire intre zecile de oameni care se miscau peste tot era... sa dansezi si tu. Altfel, riscai mult sa fii impins si bruscat.


 

Au fost doar doua momente de respiro in toata dementa creata: primul, cand claparul a devenit personaj principal, cantand dumnezeieste la un didjeridu, iar al doilea cand ni s-a cerut sa ne lasam toti jos si sa sarim in momentul in care incepe melodia. In rest... dans. Ah, si am invatat un lucru misto de la Al Jawala: din palme nu se bate lalait, ci de mai multe ori pe secunda, flamenco style. ;)



poza stanga - momentul Al Jawala coboara in public sa se bucure de propriul lor concert
poza dreapta - momentul "toata lumea jos"

La sfarsitul concertului, Metropotamul de serviciu a iesit afara ud leoarca de la atata zbantuiala si... i-a inghetat, pur si simplu, parul - lucru pe care il interpretam ca cea mai buna dovada ca am asistat la un concert legendar. Daca i-ati ratat de data aceasta pe Al Jawala, nu va speriati. Dupa felul in care i-am auzit ca vorbesc despre Romania (o muza intotdeauna proaspata si darnica pentru muzica lor) - au zis pana si ca le e dor de Vama Veche! -, suntem siguri ca nu va trece mult pana la un nou concert nebun la noi in tara. Sunteti pregatiti? :)