Baddies @ Mojo

Hypestreet went live aseara in Mojo cu The Mono Jacks si Baddies, doua concerte care ne-au deschis apetitul pentru muzica indie pe acest an. Pana sa ajungem in Mojo, pe Gabroveni, nu ne-am simtit deloc ca pe un hypestreet, ci mai degraba ca pe un patinoar extrem. Hype-ul incepea abia dupa usa de la intrarea in Mojo, acolo unde se termina si patinoarul, iar hipsterii facusera deja coada pentru a cobori scarile in spirala unde The Mono Jacks erau pe scena la primele piese.     

Subsolul s-a umplut repede, iar in fata scenei se formase o masa destul de compacta din fanii The Mono Jacks si cei care vibrau la prestatia lor live. Ca intotdeauna, The Mono Jacks au avut un concert bine inchegat si energic, impecabil, cu un Doru in forma. O alta constanta in gig-ul lor a fost prezenta camasilor negre pe toti membrii trupei.

Piese precum Superstitions, Evil, Come Back Girl, Maria sau Push the Pedal ne-au facut si pe noi sa ne infiltram in grupul din fata scenei si in acelasi timp ne-au reamintit ca avem motive sa spunem ca indie rock-ul este bine reprezentat si la noi. O surpriza placuta a fost si piesa No Kind Words, cover dupa piesa celor de la Maccabees.     

Chiar daca n-au avut parte de un public numeros, au avut de-a face cu unul entuziast, care le-a cantat melodiile, i-a aplaudat si i-a aclamat de fiecare data. Se punea de o petrecere dansanta serioasa, iar oamenii abia asteptau sa fie loviti cu beat-uri alerte.


^{Playlist The Mono Jacks:
When I Was Gone
Superstitions
Evil
People Are Afraid
What Do You Know
Maria
We'll Need a Rescue
Come Back Girl
No Kind Words (Maccabees cover)
Must Be Getting Older
Pressure of Your Phone Call
Never Been a Liar
Push the Pedal}

Dupa 13 piese cei de la The Mono Jacks, au parasit scena in aplauzele tuturor celor din Mojo, cerandu-li-se chiar si un bis, pe care nu l-au onorat, cel mai probabil din cauza ca cei de la Baddies se pregateau sa le ia locul. Astfel s-a facut trecerea de la camasile negre la camasile albastre, britanicii fiind imbracati si ei toti la fel.  




Baddies cu doi "d" in titlu si cu doi gemeni identici in componenta - Jim in spate la tobe si Mike in fata la microfon si chitara (da, pentru toti cei care se intrebau aseara astia sunt gemeni?, aflati ca sunt, nu doar semanau foarte mult) - au facut un show foarte frumos si atat de energic ca ne-au sarit sigurantele (din urechi sau din picioare, dupa caz). Spre deosebire de The Mono Jacks, Baddies au amestecat indie rockul cu post-punk-ul, iar rezultatul a fost ceva de genul Talking Heads (Good) + Queens of The Stone Age (different, but also good), asa cum isi descriu ei sound-ul, noi am mai adauga si un twist de Klaxons, Franz Ferdinand si Kaiser Chiefs.   

Woo-woo, woo-woo, woo! Baddies au fost in Mojo with a mission: to make you listen, care le-a iesit, si inca cum, inca mi se mai invarte prin cap acel Woo-woo, woo-woo, woo! foarte catchy de pe Battleships. Sau holiday-holiday-holiday! de pe Holler For My Holiday. Sau we-beat-our-chests-we-beat-our-chests-we-beat-our-chests! Toate cu semne de exclamare, pentru ca a fost un concert pus de la un capat la altul sub semnul exclamarii si pe care o sa-l ducem mult timp embedded in minte (sau in our chests). Nu degeaba s-au entuziasmat toti criticii din Marea Britanie si i-au stampilat cu revelatie, must see, must keep an eye on them.   

Spre sfarsitul gig-ului compus din 12 piese atmosfera se incinsese atat de tare incat se citea pana si pe chipurile celor din public, nu doar pe camasile si fetele transpirate ale baietilor de pe scena. Chiar si asa, n-au scapat fara un bis, dupa care s-au amestecat prin multime si ne-au indemnat sa venim sa stam cu ei daca avem chef.
 

^{Playlist Baddies:
Tiffany... I'm Sorry
Colin
Open One Eye
At the Party
Who Are You?
To the Lions
Bomb
I'm Not a Machine
Battleships
We Beat Our Chests
Holler For My Holiday
Paint the City}

Un inceput numai bun pentru o serie de evenimente Hype, intr-un februarie geros pentru care o seara de dans pe indie rock este remediul perfect.