ARTmania 2010 la Sibiu: Ziua 1

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Acest articol a fost scris de Militon, colaborator invitat al metropotamului, care ne insoteste la unele concerte de rock si metal, cu toate derivatiile de gen.


N-am inteles niciodata programul Artmania. In primul rand, 13-15 august e o gluma. Duminica pe seara trupa autohtona Grimus va sustine un concert acustic in Piata Mica, insa, fara a lua nimic din meritele formatiei, asta e departe de a se apropia de o zi de festival. Si daca tot ne-am pus de acord (sau m-am pus de acord) ca cele trei zile de Artmania erau doua, se naste intrebarea a doua - de ce vineri si sambata? De ce nu sambata si duminica? Roacheru' roman e un "weekend warrior, sometimes". Poate nu vrea sa-si ia vinerea libera, poate vrea sa doarma in tren. Poate si asta, poate si line-up-ul general al festivalului, poate si criza (cine stie?) au facut ca valurile de public sa nu se mai reverse, cum eram obisnuiti in anii anteriori, asupra Sibiului.

Noi am ajuns devreme si vinerea a inceput pentru noi cu o incercare (nereusita) de a ne caza la hostel (deh, nu era inca 12) si prin urmare cu o tentativa (de data asta reusita) de a profita de ideea excelenta de a acorda intrare aproape gratuita posesorilor de bratari de festival in multe din muzeele din Sibiu. Am fost deci la Brukenthal, printre altele, unde am vazut si o expozitie cu tema "Trairea gotica vs. Modelul Iluminist" (in coltul negru, cu chiloti negri, jambiere negre, bluza neagra, ten oarecum palid, goticul a fost castigatorul moral din punctul nostru de vedere).

Dupa ce ne-am culturalizat, am reusit intr-un final sa ne si cazam si am fugit spre Piata Mica, tocmai la timp ca sa prindem concertul oarecum acustic al formatiei Tiarra. Ne-a placut. Ascultasem albumul formatiei - Post scriptum - care ne placuse si el, si in concert au reusit sa ne convinga ca live se descurca excelent. Oracolul din mine prevede, cu o promovare corespunzatoare, la trecutul... inca mic, mare viitor.

In timp ce ne gandeam cum or suna si "plugged", ne-am dat seama ca ceva lipseste. Publicul, tovarasi, publicul lipsea. Sau, mai bine zis, berea, tovarasi, berea lipsea. Ce fel de roacher sanatos, sau doar roacher, sta pe caldura aia ingrozitoare cu buzita uscata? Prin urmare, faptul ca Raiffeisen inca nu scosese la vanzare token-urile a facut standul Tuborg din Piata Mica perfect inutil, si roacherii (putini cati erau) sa se imparta intre zona calda si uscata din fata scenei si variatele terase cu mese la umbra si mai ales cu bere de pe lateralele pietei.

ACT ACT ACT ACT

Asezati si noi la una din terase, i-am vazut pe Tiarra cum pleaca, pe Act cum vin, cum incep sa cante, si, initial, am fost impresionati placut si de acestia. Incet incet, insa, solourile de chitara rece oarecum trase la indigo si potrivite oarecum ca nuca in perete cu stilul general al formatiei, vocalul oarecum neinspirat (desi, asa cum il stim, cu calitati si potential incontestabil) si inca ceva, ceva pe care n-as putea sa pun exact degetul m-au facut sa zambesc intr-un anume fel cand au cantat "Zgomot mult pentru nimic".

Un alt zambet, de data asta compatimitor pentru public, mi-a venit cand, nestiind probabil ce se intampla (sau poate tocmai facand misto de situatie), Costica a decis sa interactioneze cu publicul. Nimic in neregula aici, daca interactiune respectiva nu s-ar fi concretizat intr-o intrebare "Unde va sunt berile? Ce fel de roacheri sunteti, fara bere? Toata lumea cu bere sa ridice o mana." S-au ridicat cateva maini, de la terase insa, in timp ce cei din fata scenei probabil dadeau din cap a paguba. Melodia "Sa beti o bere-n plus" n-a schimbat mult in bine situatia, si concertul s-a incheiat cum era de asteptat cu "Sa fie anarhie". Prea cald insa pentru anarhie.

Mult prea cald pentru orice altceva, am asteptat ora 7 si am fugit in Piata Mare, unde am avut o surpriza de proportii. Daca lipsa berii si a renumelui mondial al formatiilor din Piata Mica au justificat oarecum in mintea mea lipsa oamenilor, numarul infim al celor aflati in Piata Mare a fost complet inexplicabil pentru mine. Probabil si pentru organizatori, si in mod cert si pentru formatii. Swallow the Sun or fi crezut probabil ca au gresit fusul orar, insa din pacate n-o facusera. Asteptarea n-a marit numarul celor aflati in fata scenei, asa ca, intr-un final, s-au hotarat sa iasa si sa-si inceapa concertul. In timpul primei melodii - These woods breathe evil - publicul si-a dublat randurile, ajungand probabil la peste... 100 de oameni.

Swallow The Sun Swallow The Sun

Profesionisti adevarati, inghititorii de soare si-au facut insa treaba. Nici numarul mic al fanilor, nici problemele de sonorizare nu i-au oprit sa faca ce fac ei mai bine, si anume sa cante un doom cinstit, frumos, cu tente de black, cu ruperi de ritm, atmosfera buna si in general o executie reusita. Bateristul, Kai Hahto, m-a impresionat cel mai placut, insa toti au facut o treaba buna. Cele doua chitari, Markus Jämsen si Juha Raivio, basul Matti Honkonen, claparul Aleksi Munter si vocalul Mikko Kotamäki au dat din cap la unison pe scena, au prezentat un setlist solid si pe mine cel putin m-au multumit, desi, cum spuneam, problemele de sunet au facut sa nu se poata aprecia poate la adevarata valoare performanta lor. Nu chiar un fan al formatiei, am mai recunoscut Out of this gloomy light, Don't fall asleep, Descending winters, si am fost placut surprins sa aud New moon, de pe albumul cu acelasi nume, ultimul al trupei scos la sfarsitul anului trecut.

Swallow The Sun Swallow The Sun Swallow The Sun Swallow The Sun

Una peste alta, desi nu au rupt gura targului, nici a Pietei Mari, nici a celor 200 de roacheri sau cati s-or fi strans pana la sfarsitul prestatiei, Swallow the Sun au impresionat pozitiv si si-au onorat cu succes rolul de prima trupa de pe scena principala. Ei au plecat, noi, restul, am mai baut o bere si am asteptat venirea principalei atractii a serii, parere evident subiectiva, insa aparent sustinuta si de evolutia numarului de spectatori. Dar sa nu anticipam.



Cum stateam noi frumos la masutele amplasate neinspirat prin zona de concert din Piata Mare, care stricau complet esteticul zonei, dand un aer de Festivalul Berii intregului eveniment, cu umbrelutele lor verzi, Tuborg, si bancile de lemn si tabla de-o parte si de alta, deci cum stateam noi frumos la masutele pentru existenta carora eram recunoscatori, ne surprinde o voce, cu accent puternic american, care facea soundcheck-ul. channel 1, check 1, 2,... Si pana sa apucam sa ne intrebam ce se intampla, ne-aducem aminte ca cei de la Kamelot nu sunt nordici, nu sunt vikingi, sunt, asa cum nu ni-i recomanda stilul abordat, americani. Nu ca ar fi ceva rau in asta. Ba' poate dimpotriva. Americanul are stiinta showbiz-ului. Si asta s-a vazut de cum au intrat pe scena. "ROMANIAAAAAAAAAAAAAA!!! Let me hear you fucking scream!". Ca veni vorba de stil abordat, trebuie spus ca, la fel ca orice formatie cu pretentii din zilele noastre, nici Kamelot nu se incadreaza intr-un stil, muzica lor fiind o impletitura de power metal, progressive metal, gothic, progressive rock, neoclassical, with just a touch of symphonic (pe Ghost Opera, ultimul album).

Kamelot Kamelot

Imbracat intr-o... chestie, nici nu stiu cum se cheama (un fel de trencicot) dar arata foarte cool, cu barbison, cu cureluse de piele si cu multa energie, norvegianul (ha, deci stiam ceva) Roy Khan a intretinut un contact bun cu publicul care a avut la randul lui un raspuns pe masura. Considerabil mai multi decat la Swallow the Sun, considerabil mai putini decat s-ar fi asteptat... probabil oricine, metalistii au cantat alaturi de formatie prima piesa a serii, Rule the World si au continuat sa cante, macar la refren, cam la toate piesele, fie ele de pe Ghost Opera (Rule the World, Ghost Opera, The Human Stain, The Pendulous Fall), de pe Epica (Center of the Universe) sau de pe excelentul Black Halo (When the Lights Are Down, March of Mephisto). Ba chiar si la Hunter's Season si The Great Pandemonium, doua previewuri de pe Poetry for the Poisoned - albumul pe care kamelotii il au pe tava, si care va lovi pietele la inceputul lui septembrie, asa cum ne-a asigurat Roy, un pic derutat si el de continentul pe care se afla. 10 septembrie? 14 septembrie? Ce mai conteaza cateva zile acolo.

 Kamelot Kamelot

Simpatic, americanizat complet, solistul cu origini vikinge al formatiei nord americane a facut o foarte buna impresie, comunicand des cu publicul, tonul yankeu facand pentru scurt timp si unui accent italiano-american cand, leit Joey, a lansat un "How you doin'?" catre public, in special spre jumatatea feminina a acestuia. Jumatate care a fost probabil vizata si de Season's End, "the ballad for the night" cum a fost anuntata, urmata imediat de un solo foarte reusit, si gustat, al claparului Oliver Palotai. De altfel, muzica lui Kamelot face uz serios de munca lui Oliver si de chitara lui Youngblood, pentru un sunet complex, mai degraba progresiv, care le-a asigurat un statut de formatie de prima mana pe scena metalului international.

Kamelot Kamelot

Casey Grillo, la randul lui, a pedepsit tobele, aducand ritmul de power metal in mixul de genuri, iar Elize Ryd, noua cantareata cooptata pentru turul Kamelot din acest an (membra a formatiei daneze Amaranthe) a facut si ea senzatie, atat prin look, cat si prin vocea clara si foarte bine incadrata in melodii. Ea a fost, de altfel, introdusa de Roy, care i-a si multumit pentru "such a good fucking job" (take it as you will). Sean Tibbets, primul si, dupa o pauza de vreo 8 ani, actualul basist al formatiei a fost prezentat si el, drept pentru care ne-a demonstrat calitatile lui de instrumentalist, apoi Roy s-a mai agitat un pic, si a urmat momentul jenant al serii.

Vazandu-i incalziti pe spectatori, s-a gandit el ca ar fi momentul pentru un singalong. "Y'all" (heh) "like to sing? I love to sing. I don't like to sing, I LOVE to sing." Si-a scos un OoOoOoOoOOOOOOOOOO, a-ntins microfonul spre public, si publicul... aproape i-a raspuns. S-a auzit tacerea publicului pana in spate. S-a auzit pana pe laterale. S-a auzit asa bine tacerea ca oamenii au iesit la geamuri sa vada ce se intampla. A fost oare surprins si el? Asa as banui. Asa ar banui si Thomas, cu care s-a sfatuit inainte de a zice... wait for it... intr-adevar... a zis... yes, ladies and gentlemen, a zis... "THAT WAS AWESOOOOOME".

Kamelot Kamelot Kamelot Kamelot Kamelot Kamelot

S-a trecut insa repede peste moment, si am ajuns la momentul in care au plecat, numai pentru a reveni sa faca bis-ul de rigoare. March of Mephisto a facut deliciul fanilor, insa cu asta concertul lor a ajuns la finalul adevarat, si o data cu ei au plecat si o parte a celor din public. Ca iarna nu-i ca vara, goth-u' nu-i ca metalu' si nici Kamelot ca Sisters of Mercy. Nu ca ar fi ceva rau in asta. Sau, de fapt... chestie de gust.




The Sisters of Mercy The Sisters of Mercy

Surorile Sisters au aparut pe scena intr-un purple haze, care s-a transformat intr-un cyan haze, magenta haze, fuchsia haze, green haze, red haze, taste the rainbow, skittles haze.

Si au stat acolo, in the haze, tot concertul, cu foarte scurte momente de ratacire, cand cate unu se mai ivea, se mai uita in stanga si-n dreapta, sa vada daca lumea e acolo, si disparea ca... in ceata. Prima piesa, Rain from Heaven, a iesit, how appropriately, din norisorii de pe scena. Restul au iesit, mai putin potrivit, tot de-acolo. Am zis ca erau in fumuri? N-am zis? Zic acum. Englezii nu s-au vazut mai deloc. Doktor Avalanche nu s-a vazut chiar deloc, insa el macar avea o scuza.

The Sisters of Mercy The Sisters of Mercy The Sisters of Mercy The Sisters of Mercy
The Sisters of Mercy The Sisters of Mercy

Anuntatul spectacol de lumini n-a compensat cvasi-absenta lor din ochii publicului, si, pentru mine, nici vocea complet neinteligibila, sau uniformitatea melodiilor. Sunt convins ca e vina mea. N-am inteles niciodata muzica de genul asta. N-am inteles Die Krupps, nu mi-au placut Joy Division, n-am avut nici o tangenta cu goth-ul. Nu ca britanicii de la Sisters of Mercy ar fi de acord cu eticheta asta, insa multi zic ca ar fi, si pentru urechea mea neavizata, asa suna.

The Sisters of Mercy The Sisters of Mercy

Piese ca Flood, Marian, We Are All the Same, Susanne, Mother Russia / Dominion s-au pierdut intr-o masa compacta de ritm oarecum monoton, voce oarecum agasanta, si fum oarecum atotprezent. This Corrosion a fost singura piesa care mi-a placut de-acolo si la care am inteles cat de cat versurile, insa poate e din cauza ca undeva in cap imi suna varianta excelenta a celor de la In Extremo care au "spart" (si) cu piesa asta Piata Mare acum doi ani. In concluzie, n-as vrea sa zic ca m-au calcat pe nervi. Deci n-o sa zic.



Vezi mai multe fotografii de la ARTmania aici, inclusiv poze cu publicul
.


12 comentarii vrei sa comentezi?

ARTmania 2010 la Sibiu: Ziua 1
Rin Tin Tin
#1 -

Pfff..

Militon, las-o moarta, mestere cu Sisters. The sisters are a legend, si numa' pt goths and stuff.

ARTmania 2010 la Sibiu: Ziua 1
Rin Tin Tin
#2 -

Err

si nu numa', voiam sa zic.

ARTmania 2010 la Sibiu: Ziua 1
danmesser
#3 -

Sisters of Mercy

Nu e o trupă a generației actuale. N-aveau ce căuta la Artmania, în fața unui public dominat de metal-goth-emo-kids. Mi-a părut rău că a trebuit să mă duc să-i văd în felul ăsta.
Recunosc că m-am enervat puțin citind rîndurile dedicate lor, apoi am apreciat faptul că îți etichetezi opiniile ca fiind neavizate în ceea ce-i privește. Fair enough :)

ARTmania 2010 la Sibiu: Ziua 1
Rin Tin Tin
#4 -

Google this

"A cult following is a term used to refer to a group of fans who are highly dedicated to a specific area of pop culture. A film, book, band, or video game, among other things, will be said to have a cult following when it has a small but very passionate fan base."

ARTmania 2010 la Sibiu: Ziua 1
militon
#5 -

ffs

@rin tin tin - is there a method to your madness?
@danmesser - nu are legatura prea mare cu generatia. 's nascut in '80. ascult de la therion la pink floyd, de la doors la lake of tears, de la robert johnson la manu chao. doar ca oameni diferiti au gusturi diferite. e anormal ca tuturor sa le placa acelasi lucru, cu atat mai putin ca toti sa fie fanii unei formatii care a scos trei albume. don't get me wrong, i'm not trying to belittle the sisters. doar ca pm, nu-mi plac. si ma astept ca oamenii sa-nteleaga ca doar pentru ca lor le place ceva nu-nseamna ca acel ceva e the bee's fucking knees. multam ca mi-ai citit aberatiile :) si sper sa iei ce-am scris cum trebuie, asa cum cred c-ai luat si articolul. cheers.

ARTmania 2010 la Sibiu: Ziua 1
Rin Tin Tin
#6 -

Well

Din cauza caldurii :)
Ce voiam sa spun e ca nefiind your cup of tea trebuia sa spui doar: not my cup of tea, nu sunt pe felia asta, end of story. SoM is a cult band (vezi mai sus).

ARTmania 2010 la Sibiu: Ziua 1
militon
#7 -

i see (said the blind man)

cult following e, exact cum ne-nvata google, "a small but very passionate fan base". small being the operative word here. but that's besides the point. urasc sa ma repet, dar o s-o fac. indiferent cati sunt, multi sau putini, cei carora le place o chestie tre sa invete sa inteleaga ca chestia respectiva nu e minunea domnului dumnezeu lasata pe pamant pentru toata lumea. e doar o chestie. gusturile sunt la fel de variate ca populatia. am o parere, pe care mi-am expus-o. daca te deranjeaza ca mi-am expus-o (mai mult, specificand clar ca e doar o parere, si deci subiectiva prin definitie), tough cookies. daca te astepti sa retrag ce-am spus sau sa-mi revizuiesc parerea, iarasi, bati la o poarta inchisa. am fost acolo, am vazut ce-am vazut, am auzit ce-am auzit, si-am avut parerea pe care am avut-o fata de ceea ce-am auzit ce-am auzit, vazut ce-am vazut, si-asa mai departe. cam atat. also, eu o sa plec acum de-acasa, si-o sa fiu plecat vreo cateva zile, deci daca o sa simti nevoie sa continui dialogul, faptul ca-ti raspund nu-nseamna ca te ignor. mi-ar place sa continui discutia, atat timp cat ea merge intr-o directie constructiva, insa o sa-mi fie imposibil. have a nice day. thank you, come again.

ARTmania 2010 la Sibiu: Ziua 1
danmesser
#8 -

Re: militon

Evident, știu că oameni din generațiile noi pot asculta trupe care, temporal vorbind, nu "le aparțin". În majoritatea cazurilor însă, e vorba de nume mari. Cu SoM e mai greu. Mă gîndesc că mulți dintre cei care au rămas după Kamelot nici nu auziseră de Sisters of Mercy, nu zic să-i fi ascultat deja.
E clar însă că gusturile nu se discută. Eu unul, din momentul în care am citit "monoton", "agasant" și "fum", am înțeles imediat că nu am în față o cronică muzicală. Mai mult, respect părerile personale ale tuturor autorilor care publică aici, atît timp cît Metropotamul își asumă postura de blog colectiv. Greșesc?

ARTmania 2010 la Sibiu: Ziua 1
Ion Pop-Head
#9 -

gimme shelter

frate, in ce tara traim ! vine o trupa ca SOM si singurul review pe care-l gasesti e scris de un individ care n-a ascultat in viata lui asa ceva si, mai mult, iti spune ca melodiile sunt uniforme. plus elucubratiile despre gothrock, joy division si krupps, chiar isi aveau rostul ? cel care a scris pasajul despre som ar trebui sa invete cum se scrie un review, fie el si negativ.

ARTmania 2010 la Sibiu: Ziua 1
tehciolo
#10 -

Comentariu nou

singura problema a concertului SoM a fost si principiala problema a festivalului. e prima oara cand vin la artmania si probabil ca o sa revin pentru ca mi-a placut mult dar sonorizarea a fost o gluma proasta. foarte proasta. foarte foarte proasta

ARTmania 2010 la Sibiu: Ziua 1
doulfe
#11 -

The Sisters

Nu comentez recenzia. Eu simt ca am prins zeii de picior doar pentru ca Sisters au venit in RO. Dar eu sunt fanul obsedat. In schimb, zic doar atat: n-au cantat Rain From Heaven.

ARTmania 2010 la Sibiu: Ziua 1
doulfe
#12 -

tot The Sisters

Si pe langa faptul ca nu au cantat Rain From Heaven (desi tu asa zici), melodiile se numesc: Flood II (nu Flood), We Are the Same, Susanne (nu We Are All the Same, Susanne), Dominion/Mother Russia (nu Mother Russia / Dominion). Macar asa, de respect.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje