The Ting Tings - Sounds From Nowheresville, album

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

E probabil e nasol sa fii The Ting Tings. Acum patru ani, aveau o melodie-monstru, That’s Not My Name, pop pur, bine facut, catchy. Dintr-o data, au trecut de la partea de jos a afisului in turneul NME, la a fi staruri pop in toata regula. Un contract cu labelul lui Jay-Z, melodii folosite in nenumarate reclame si sufiecienta atentie venita din toate partile au dat impresia ca The Ting Tings vor deveni vedete pop bine inradacinate in constinta publica. Dar asta era in 2008. Intre timp, cei doi s-au mutat la Berlin, au inregistrat un album pe care l-au aruncat la gunoi, pentru ca, se pare, era prea pop. A doua incercare isi dorea sa fie un mare ‘fuck you’ adresat caselor de discuri, o repozitionare ca muzicieni indrazneti.

Ceea ce e amuzant avand in vedere ca rezultatul, Sounds from Nowheresville, e un album uneori pop, alteori complet confuz si nesigur de locul lui (daca sa fie hip si indie sau mainstream si pop). E un mash-up, de multe ori complet neinspirat de tot felul de sunete si influente care nu duc in nici o directie. De altfel, chiar cei doi au declarat ca intentia lor cand au adunat piesele pentru album a fost aceea de a crea un playlist de petrecere, dar e un playlist care pare pus laolalta intr-un moment de betie. Exista momente in care Katie White si Jules De Martino stiu ce sa faca si care casute trebuie bifate (Soul Killing), dar asta nu inseamna ca, la drum lung, fac ceva memorabil.

Doar la final ai ceva mai solid si in care pare a fi pus si suflet, nu numai imagine, insa nu pentru mult timp. In Your Live incepe ca o melodie Nancy Sinatra inregistrata pentru un film al lui Quentin Tarantino, dar se dezumfla pe final. In rest, dau cu bata in balta de atat de multe ori, ca ii doare pana si pe cei care isi doreau acest lucru. Day to Day e un R&B insipid si plictisitor, One By One se taraste timp aproape patru minute, iar in timp ce Help ar fi putut sa fie interesanta, cu chitara ei acustica, este distrusa de sintetizatoare si de versurile de o banalitate dureroasa. Guggenheim are un iz de Shangri Las cu vesurile rostite, insa combina izul de girl group cu niste beaturi venite parca din Fresh Prince si este atat de cocky (depaseste Shut Up and Let Me Go in increderea nefondata) incat iti vine sa iti dai o palma.

Dar cel mai ciudat pare faptul ca The Ting Tings, dintre toate trupele din lumea-ntreaga, hotarasc sa scrie o melodie in care vorbesc despre ce e aia punk (Hang It Up). Nu e chiar ceva in care duoul pare expert. Din contra, daca te uiti la coperta albumului care pare a fi ceva ce ar desena un pusti teribilist de 13 ani si daca le asculti melodiile, care suna fix ca ceea ce isi imagineaza o casa de discuri mare ca e “indie”, The Ting Tings are trebui sa taca si sa se reprofileze.

 

Tracklist:

01. Silence
02. Hit Me Down Sonny
03. Hang It Up
04. Give It Back
05. Guggenheim
06. Soul Killing
07. One By One
08. Day to Day

09. Help
10. In Your Life

 

The Ting Tings - Hang It Up


The Ting Tings - Soul Killing





Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje