The Mars Volta - Noctourniquet, album

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

De la De-Loused in the Comatorium din 2003 incoace, The Mars Volta arunca in ascultatori cu tot felul de texturi, solouri, uneori cu iz latino, jazzy, lipsite de forma, noise rock si un prog rock de care tatal tau ascultator de Rush ar fi complet scarbit.  Dupa o pauza de trei ani, timp in care Omar Rodriquez Lopez a facut prea multe pentru un om normal (nu vreti sa va uitati la partea de discografie pe pagina lui de wikipedia), The Mars Volta revin cu un nou album, Noctourniquet, material pe care trupa isi pastreaza mare parte din vechile calitati, dar care reuseste sa fie cel mai coesiv album al lor de pana acum, un melanj de prog rock, post rock, industrial si sintetizatoare.

The Mars Volta au fost si vor fi mereu una dintre cele mai ambitioase trupe, ceea ce ii face sa fie si una dintre cele mai greu de inteles, cu un sunet uneori voit impenetrabil, dus la extreme, nelipsit de defecte care insa fac din muzica formatiei o experienta complet fascinanta. Intro-ul The Whip Hard, disonant, cu al sau inceput electro-industrial, cu bazaituri care inghit uneori restul melodiei si cu falsettourile lui Cedric Bixler Zavala, e un exemplu perfect de cum The Mars Volta nu iti usureaza treaba in nici un fel. Nu e tocmai o idee buna sa pui o astfel de piesa la inceput, dar The Mars Volta nu au luat-o niciodata pe scurtaturi. Desi dupa mai multe ascultari, piesa ajunge sa ti se bage pe sub piele, este clar o bucata pe care o inghititi greu de la prima ascultare si numai daca te afli intr-un anumit loc mental.

Dar pe restul Noctourniquet, melodiile curg pur si simplu. Chitarele tot se ocupa sa teasa texturi complexe care sustin intreaga piesa, dar Rodriquez Lopez e mult mai cuminte ca in trecut. O lasa mai usor cu solouri nebunesti, explozive sau lipsite de structura. E mult mai temperat, asa cum si Zavala isi tine vocea in frau de multe ori, desi asta nu inseamna ca nu arata ce poate face la nivel vocal (pe Noctourniquet, registrul lui vocal e incredibil). In special pe “baladele” albumului, Empty Vessels Make The Loudest Sound si Vedemalady, piese pline de emotie, usor visatoare, elegante si destul de accesibile.

Rodriquez Lopez, un mic dictator pana nu de mult, a hotarat sa democratizeze procesul de scriere al pieselor inca de la Octahedron din 2008, iar pe Noctourniquet decizia este si mai vizibila, trupa experimentand mult mai mult. Atmosfera densa si diversele sunete de pe Dyslexicon sunt rezultatul acestei experimentari, la fel ca si aerul de At The Drive-In, cu tobele furioase, aproape robotice si vocea imbracata intr-un fuzz, al Molochwalker. The Malking Jewel, in schimb, duce sunetul trupei intr-o zona care aminteste de Nick Cave, cu versuri care vorbesc despre dorinta de a omora pe cineva si vocea maniacala a lui Zavala.

E greu sa spui ca vreuna dintre piese e un highlight, fiecare avandu-si locul ei si meritele ei. Fata de alte albumele, pe Noctourniquet nici o melodie nu depaseste opt minute, lucru ciudat pentru o trupa care si-a aratat de multe ori iubirea pentru piese de zece minute si. Dar, in ciuda timpului scurt, nici o melodie nu e igramadita si ideile nu sunt prea condensate sau prea putin dezvolatate. Totul este aranjat cu grija si bine dozat. Intr-un fel, reuniunea At The Drive-In ar fi putut sa puna in umbra noul material, dar Noctourniquet e un album care iti cere atentia, indiferent daca este fan, necredincios sau pur si simplu nu ai ascultat The Mars Volta pana acum.

Tracklist:

01. The Whip Hand
02. Aegis
03. Dyslexicion
04. Empty Vessels Make the Loudest Sound
05. The Malkin Jewel
06. Lapochka
07. In Absentia
08. Imago
09. Molochwalker
10. Trinkets Pale of Moon
11. Vedamalady
12. Noctourniquet
13. Zed and Two Naughts

The Mars Volta - The Malkin Jewel


The Mars Volta - Molochwalk





Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje