The Drums - Portamento, Album

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Este de-a dreptul hilar sa il auzi pe Jonathan Pierce de la The Drums cum acuza formatii ca fac "arta de dragul artei" cand tocmai formatia lui nu are nici un fel de agenda. Politica, sociala sau de vreun fel. Unele persoane mai rautacioase ar spune ca ei au o agenda foarte clara si anume cum sa sune cat mai mult a Joy Division in varianta extaziata.

Dar pana si in conditiile in care ti se pare de-a dreptul cliseu ca Joy Division le sunt mama si The Smiths tata, nu poti sa nu recunosti ca albumul de debut a fost cel putin distractiv. Destule texturi care aminteau de surf popului anilor '50, destule chitare fuzzy si destule influente purtate la vedere, fara ca new yorkezii sa isi plece capul.

Nu ca pe Portamento si l-ar pleca. Sper nemultumirea multora. Pentru ca Portamento, oricat de asteptat ar fi, oricat i-ar sari diversi in aparate, nu e deloc un pas in fata. Spre norocul lor, nici unul in spate. Pur si simplu, e stagnare.

Sigur, exista diferente intre cele doua albume. Dar parca nu sufieciente pentru a spune ca The Drums sunt vreo formatie dupa care sa te emotionezi sau teribil de creativa. Pe mare parte a albumului sunt anemici. Nu, nu e vorba doar de momentele nefericite in care aleg sa incetineasca pasul. Si pe melodii care ar fi cica pline de energie, te lasa nemultumit si simti ca nu canta ca lumea la instrumente.

Cand nu sunt anemici, incearca sa sune a The Smiths, dar fara a avea ceva din calitatile formatiei din Manchester, ci doar o falsa lipsa de ironie. Iar cel mai frustrant e cand realizezi ca Pierce isi duce vocea intr-o zona in care sa sune fix a Morrissey. Mai ca iti vine sa crezi ca, atunci cand se aduna in studio, new yorkezii se intreaba ce muzica ar scrie The Smiths si asta inregistreaza ei. Care, la urma urmei, n-ar fi ceva neaparat rau, doar ca The Drums au uitat sa treaca prin filtru propriu influentele.

Dar problema cea mai mare a albumului nu e asta. Dupa cateva ascultari, poti sa treci peste defecte si ajungi chiar sa fredonezi versurile. Dar doar daca iei melodiile individual. Separat. Nu una dupa alta. Pentru ca aici e buba cu The Drums. Indiferent de starea melodiei, chitara suna la fel ca pe orice melodie. Indiferent de care ar fi versurile, care oricum sunt toate pe aceasi tema, Pierce pare la fel de neimplicat si vocea lui la fel de lipsita de pasiune, iar asta, in doze prea mari, devine gretos.

Da fapt, Portamento nu e un album rau, ci doar un album care parca nu isi realizeaza niciodata potentialul. Iar tu, desi iti doreai atat de mult sa il auzi, ramai nemultumit, pentru ca a promis ceva si nu a fost in stare sa duca acel lucru pana la capat.

drums.jpg

Track listing:

1.Book Of Revelation
2.Days
3.What You Were
4.Money
5.Hard to Love
6.I Don’t Know How To Love
7.Searching for Heaven
8.Please Don’t Leave
9.If He Likes It Let Him Do It
10.I Need a Doctor
11.In the Cold
12.How It Ends


The Drums - Money





Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje