The Big Pink - Future This, album

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Dominos e tipul ala de piesa care se lafaie cu nesimtire in player, care te uimeste cu cat de simpla e si totusi cat e de carismatica. Dar Dominos a fost acum trei ani, la fel ca albumul de pe care venea, A Brief History Of Love. Acum, The Big Pink trebuie sa arate ca stiu sa treaca de unul dintre cele mai temute concepte in muzica: al doilea album.

Treaba care nu se dovedeste usoara deloc. Din contra, duoul englez pare prins in ce a insemnat Dominos si isi contruieste melodiile de pe noul material pornind de la piesa din 2009. Ceea ce nu ar fi rau, avand in vedere geniul ei (si al albumului de pe care venea), doar ca de pe Future This lipsesc elemente care au facut Dominos o bucata monumentala. Stay Gold si Hit The Gound sunt doua cantece bune. Si atat. Le auzi, iti plac, simti o usoara nevoie sa canti si tu putin pe la refren, dar cam atat. Nici vorba de ascultat obsesiv sau trezit cu melodia in cap.

Sunt si primele doua piese de pe album si inca de aici observi lipsurile. Prima lipsa e aroganta. In locul atitidinii de afemeiati retrasi, a bravadei, Robbie Furze si Milo Cordell aleg sa isi incerce norocul cu versuri care se vor o inspiratie pentru ascultatori, mai profunde, despre a-ti urma visul, despre lucruri ceva mai importante decat sexul. Doar ca o fac cu stangacie si suna prea gol. Ultima piesa a albumului, 77, este mai aproape de ce ar fi vrut ei sa fie (o trupa capabila de introspectie), dar e tot ciudat sa le asculti versurile simpliste care vor sa treaca drept poezie.

Dar hai sa zicem ca peste versuri poti trece. La naiba, daca o piesa e buna intrumental, inovatoare, bine scrisa si tot asa, un vers nereusit suna bine. Doar ca The Big Pink erau deja obsedati de retromanie de pe primul album. Un fel de Oasis-meets-The-Verve-meets-My Bloody Valentine-meet-synth-pop. Si era ok, le-a iesit. Doar ca Future This e atat de insistent in a se uita in spate incat totul e facut cu mare grija, de parca orice abatere de la un drum prestabilit ar fi fatala. E un album care, in ciuda unor semne ca The Big Pink pot sa faca mult mai mult, o chitara cu iz de MBV care iese la suprafata din cand in cand, in ciuda faptului ca e usor de ascultat, nu iti ofera mai nimic care sa te faca sa spui “wow”. Mai ales dupa ce auzi 1331, un fel de New Order facut pentru un sing-along la o bere.

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca lipsesc melodii cu adevarat bune. Cand cele mai bune piese ale albumului sunt puse la inceput, nu e un semn bun. Iar faptul ca si alea doua sunt o reciclare a materialului precedent e de-a dreptul deprimant. Nu ca o sa fie o problema pentru ei: The Big Pink au un fanbase suficient de mare care probabil le va asculta albumul, iar piesele se vor auzi pe la un radio de alternativ. Doar ca nu e suficient pentru noi, restul.

lta4im.jpg

Tracklist:
1. Stay Gold
2. Hit The Ground (Superman)
3. Give It Up
4. The Palace
5. 1313
6. Rubbernecking
7. Jump Music
8. Lose Your Mind
9. Future This
10. 77


The Big Pink - Hit The Ground (Superman)





Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

La ce festival de muzica mergi in vara lui 2017?
|Rezultate|Alte sondaje