Kasabian - Velociraptor!, album

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Rock n’roll-ul e un univers al egourilor inflamate, al declaratiilor ridicole, al formatiilor aparent fara cap pe umeri si care se vad semi-zei. Cu influente de la Oasis, Beatles si gasca, Kasabian au preluat de la idolii lor mai mult decat un anumit sound. Au invatat ca a te proclama geniu si a scuipa afirmatii ca "noul album e un clasic care iti va schimba viata" e ceva cat se poate de normal, atat timp cat esti intr-o formatie. Au mai inteles ceva, si anume ca a te juca cu muzica e o miscare extrem de inteligenta. In esenta o formatie de ceea ce poate fi numit 'brit-rock', desi niciodata adeptii lad-rockului de care ii acuza unii, Kasabian au adus mereu infuzii din diverse zone muzicale noilor albume, nestand niciodata pe loc.

Velociraptor!, cu numele ridicol si explicatia la fel de ridicola a titlului, urmeaza linia impusa pana acum de cei cinci englezi, desi e mult mai ancorat in strucuturi clasice ca precedentul West Ryder Pauper Lunatic. Primul single, Days Are Forgotten, psihotic si cu un refren care parca e scris pentru concerte, e totusi destul de clasicist din punctul de vedere al scriiturii.

Si, nu de putine ori, Kasabian subliniaza ca, la baza, sunt o formatie cu radacini in pop-ul aniilor '60. Prima piesa, Let’s Roll Just Like We Used To, te duce cu gandul la Last Shadow Puppets sau chiar un Mando Diao, Man Of Simple Pleasure e un fel de revizitare a marcilor stilistice The Kinks. Dar probabil cea mai '60-ista piesa posibila e La Fee Verte cu versul sau "I see Lucy in the sky, telling me I’m high", care face ca orice abtinere de la comparatii cu The Beatles sa fie imposibila.

In alte parti pe album insa, Kasabian dat dovada ca, in ciuda unor aranjamente clasice, au o placere nebuna in a tine lucrurile pe un taram al neprevazutului, fie si printr-un instrument sau un accent pus altfel sau chiar simplul fel in care se succed piesele. Dupa La Fee Verte, te lovesc pur si simplu in fata cu Velociraptor!, un fel de Happy Mondays si Primal Scream puse la un loc, ametitor si cu un refren pur si simplu scuipat. Putin mai tarziu ti se ofera I Hear Voices ale carui sintetizatoare intepatoare par a fi de origini Daft Punk (in Tron sau nu). Dar cu adevarat delicioasa e Switchblade Smiles cu beatul sau aproape psihotic, sintetizatoarele sufocante si ‘aaa’-urile parca luate dintr-o melodie Led Zeppelin.

La final de album, iti vine in minte afirmatia vocalului Tom Meighan cum ca Velociraptor! iti va schimba viata. Afirmatie evident exagerata, desi nu fara un sambure de adevara. Pentru ca, desi nu la nivelul precedentului, Velociraptor! e totusi un album monumental care nu este pe degeaba deja unul dintre favoritele pentru premiul Mercury din 2012.

kasabian_VELOCIRAPTOR.jpg

Tracklisting:

Let’s Roll Like We Used To
Days Are Forgotten
Goodbye Kiss
La Fee Verte
Velociraptor!
Acid Turkish Bath (Shelter From The Storm)
I Hear Voices
Re-Wired
Man Of Simple Pleasures
Switchblade Smiles
Neon Moon





Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje