Guided by Voices - Let's Go Eat The Factory, album

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+

Cand Robert Pollard a pus punct Guided By Voices in 2004, prin trupa americana trecusera aproape o duzina de membri. Singurul constant: Pollard. Componenta GBV nu mai era aia de la mijlocul anilor '90, cea care ne-a dat Bee Thousand sau Alien Lanes, albume clasice ale indie rockului. Dar faptul ca a anuntat finalul GBV nu l-a impiedicat pe Pollard sa continue sa faca muzica. In sapte ani, a scos 13 albume. E greu de tinut pasul, chiar si daca este un fan inrait.

Asa ca reuniunea GBV nu a venit ca o surpriza. Era ceva perfect natural si inevitabil. Mai ales ca Pollard a continuat sa lucreze cu basistul trupei de dinainte de despartire, Chris Slusarenko. Supriza a fost ca trupa care se reunea nu era cea din 2004, ci formatia din perioada 1993-1996. Line-upul clasic: pe langa Pollard, chitaristul Mitch Mitchell, basistul Greg Demos (bass), bateristul Kevin Fennel si multi-instrumentistul Tobin Sprout.

Iar ceea ce a iesit, albumul Let’s Go Eat The Factory, este clar rezultatul colaborarii celor cinci. Fara sa stii data lansarii sau alte detalii care sa il puna intr-o anumita perioada, ai putea sa juri ca a fost inregistrat in anii '90. Nu este cel mai bun, dar are amprenta clara GBV. De la numarul de cantece (21) si minute (42) si diversitatea stilurilor abordate, la lo-fi-ul care e evident din prima clipa (Laundry and Lasers, melodia care deschide albumul, si ale ei acorduri de chitara disonante).

E evident ca Let’s Go Eat The Factory nu e neaparat un album foarte coerent. E o colectie de melodii venita din bucuria de a fi din nou impreuna, intr-un mediu confortabil. E rezultatul imediat al procesului creativ. Dar asta nu inseamna ca nu are cu ce sa te vrajeasca. Aura de shoegaze si vocile inabusite ale piesei Waves, felul in care chitara aproape de surf-rock, usoara si insorita a Spiderfighter se metamorfozeaza intr-un pian, energia punk a God Loves Us sau visatoarea My Europa, toate iti reamintesc ca, desi nu erai perfect constient de asta, iti era dor de GBV.

Problema Let’s Go Eat The Factory e ca uneori unele idei par ca nu sunt puse in practica cum trebuie sau ca GBV s-au grabit cand au compus melodiile, ca au abandonat pur si simplu unele cantece care meritau mai multa atentie, tocmai pentru ca s-au axat pe acel imediat. Avantajul e ca melodiile respective sunt atat de scurte incat nu poti sa spui ca au un impact adevarat asupra calitatii albumului. E mai degraba o parere de rau pe care n-ai cum sa n-o simti.

Nu de mult, au aparut znovuri ca GBV s-ar desparti din nou. Zvonuri care s-au dovedit a fi false. Let’s Go Eat The Factory, cu defectele si farmecul lui, e departe de a fi sfarsitul. In adevaratul spirit GBV, cei cinci pregatesc un album pentru 2012, iar in mai, Pollard va lansa (inca) un album solo.

unknown.jpgTracklist:
01. Laundry And Lasers
02. The Head
03. Doughnut For A Snowman
04. Spiderfighter
05. Hang Mr. Kite
06. God Loves Us
07. The Unsinkable Fats Domino
08. Who Invented The Sun
09. The Big Hat And Toy Show
10. Imperial Racehorsing
11. How I Met My Mother
12. Wave
13. My Europa
14. Chocolate Boy
15. The Things That Never Need
16. Either Nelson
17. Cyclone Utilities (Remember Your Birthday)
18. Old Bones
19. Go Rolling Home
20. The Room Taking Shape
21. We Won’t Apologize For The Human Race

Guided By Voices - The Unsinkable Fats Domino (Live)


Guided By Voices - Doughnut For A Snowman





Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje