Girls - Father, Son, Holy Ghost, Album

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Girls este o formatie care te indeamna la speculatii oarecum obsesive. Povestea vocalului Christoper Owens, crescut intr-un cult religios, e inca la fel de discutata ca acum doi ani, cand am auzit-o prima data. E adevarat? A inventat totul? Mitologia creata in jurul formatiei e contradictorie. Cand par a fi romantici incurabili cu ale lor versuri despre despartiri dureroase si inimi frante, cand scot videoclipuri interzise minorilor in care organe genitale sunt folosite pe post de microfon. Cand poti sa juri ca Owens se preface ca este timid, cand nu poti sa negi ca e cu adevarat ranit.

De parca numele celui de-al doilea album, Father, Son, Holy Ghost, si referinta la spiritualitate nu erau de ajuns, primele doua single-uri par a fi la extreme opuse. Vomit e genul de melodie epica in care Girls s-au specializat. Un intro soptit, un crescendo superb executat, o chitara distorsionata, tensiunea din voce si eliberarea catartica cand sper final se transforma intr-un fel de indie-gospel in timp ce Owens canta "Come into my heart, my love".

Hunny Bunny, al doilea single, e scurt – sub trei minute in loc de aproape sapte ca Vomit – si teribil de jucaus. Un fel de Belle and Sebastian venit direct din cafenele din anii '50, care nu se ia deloc in serios.

Ce uneste cele doua melodii – si restul albumului – e felul in care Girls preiau aranjamente din trecut si le trec prin propriul filtru. E aerul nostalgic al fiecarui acord, acord care, in loc sa para prafuit, pluteste undeva deasupra timpului. Nu conteaza ca e surf-rock care te duce cu gandul la Bay Area din San Francisco, un riff care aminteste de Deep Purple sau un aranjament a la Elliott Smith.

Felul in care Owens si basistul JR White isi aranjeaza melodiile, felul in care pun cap la cap texturi, felul in care fiecare instrument vine pe celalalt creand straturi de o melodicitate perfecta fac din fiecare piesa o experienta atemporala.

Si, probabil cel mai important, indiferent din ce deceniu vin influentele celor doi, versurile lui Owens vorbesc despre cam acelasi lucru. Fie ca uneori e teribil de vulnerabil (“You threw my heart away, you made me blue”), alteori infricosator de egocentric (“I need a woman who loves me, me me me me me”) sau adorabil de onest(“Just a look was all it took suddenly I'm on the hook”), Owens este vesnic preocupat sa disece diversele aspecte ale dragostei fara pic de cinism sau ironie. Este vesnic dornic sa iti arate si mai mult din sufletul lui fragil.

Poate ca Father, Son, Holy Ghost nu aduce un raspuns clar la vreuna dintre intrebarile pe care ni le puneam despre Girls si doar adauga noi straturi la mitologia deja contradictorie. Ceea ce face e sa ne arate, cu fiecare acord si fiecare vers, ca Owens si White sunt pe un drum cat se poate de potrivit muzical vorbind, indiferent de cine sunt ei de fapt.

Girls - Father, Son, Holy Ghost

Track listing
1. Honey Bunny
2. Alex
3. Die
4. Saying I Love You
5. My Ma
6. Vomit
7. Just A Song
8. Magic
9. Forgiveness
10. Love Like A River
11. Jamie Marie



Girls - Vomit





Nici un comentariu inca vrei sa comentezi?

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

La ce festival de muzica mergi in vara lui 2017?
|Rezultate|Alte sondaje