Album: Tricky - Mixed Race

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Mixed Race

La doi ani de la Knowle West Boy, Tricky a pus pe picioare inca un album la fel de eclectic si in aceeasi nota si atmosfera cu ultimul - un fel de continuare. Chiar daca Mixed Race (albumul cu numarul noua pentru Tricky) este un album de cursa scurta, o ascultare cap coada durand sub jumatate de ora, casa de discuri care a scos albumul (Domnio Records) spune ca acesta ar fi "cel mai pasionat album" al lui Tricky. Chiar si acesta spune despre Mixed Race ca este "the most uptempo album I've done". Scurt si intens.

Tricky nu face risipa de cuvinte nici pe acest album, apare pe piese doar pentru a dubla din umbra (asa cum face pe Early Bird) sau pentru a puncta dintr-un nor de fum cateva versuri ragusite si intunecate. Si acest album este compus din foarte multe colaborari: Franky Riley, Terry Lynn, Bobby Gillespie, Hakim Hamadouche, Blackman si fratele mai mic al lui Tricky: Marlon Thaws.

Every Day deschide albumul lent, pe ritmuri de blues si este un slow burner care acumuleaza tensiune, atat prin ritmul sau, cat si prin versuri ca: "I am nothing / I'll move through walls / I'll make thunder / When I come." Doar pentru ca pe Kingston Logic sa se elibereze toata tensiunea prin versurile: "Want it, find it, see it, get it", care te lovesc ca un harder-better-faster-stronger, cu niste synth-uri si un beat la fel de funky ca piesa de la Daft Punk; iar spre sfarsit isi face aparitia si Tricky cu vocea sa ragusita pentru a clarifica totul: "It’s not a fucking love song".

Early Bird pare o piesa intregistrata intr-un bar de jazz inecat in fum, cu o trompeta pe fundal si cu Tricky spunand-si povestea sumbra, dublat de o voce feminina: "When I was a young kid I had a greed / I wanted money and weed / I took what I need." Pe Ghetto Stars, Tricky continua povestea de cartier in stilul sau dark&scary, pe un negativ mult mai grav, plin de synth-uri si condimentat cu zgmotul unor arme care se incarca.

Hakim este nuca din perete de pe acesta album - o piesa cu influente nord africane si cu versuri de neinteles, ce pare dintr-un cu totul alt film. Come to Me ne aduce inapoi la atmosfera de pe Early Bird, la fel de jazzy, dar ceva mai senzuala si cu un Tricky pus pe flirt. Dar cum Tricky este intotdeauna imprevizibil, cu Murder Weapon suntem aruncati din nou in strada, printre zgomote de pistoale incarcate si pe bassline-ul lui Peter Gunn de pe tema de la Blues Brothers care-ti stoarce un pic de adrenalina in sistem. Iar vocea lui Franky Riley (vocea feminina pe care Tricky o foloseste si in turneele sale) de pe refren "shine your gun, it's time for the showdown" este de-a dreptul hipnotica - de departe cea mai buna piesa de pe album.

Time to Dance ne aduce din nou intr-o stare mai chill, dreamy, lipsita de orice duritate si se termina inainte sa-ti dai seama (este si cea mai scurta piesa de pe album). Dar Really Real vine aprope in continuarea ei, mentinand aceeasi atmosfera de visare/plutire narcotica. Piesa care pune punct albumului, Bristol to London, o face intr-un stil mare, gangsta style - plina de energie si foarte alerta.

Tricky despre Mixed Race
: "it is a gangster album. I can’t do gangsta rap. That’s not me. I can’t talk about being a bad boy, ‘cos I’m not. But I’ve been around that. So this is the closest I can get to a gangsta album. Its very gully, as Jamaicans call it... very dark. Tense, street and urban. It’s like a movie, almost". (via)

Track listing:
Every Day
Kingston Logic
Early Bird
Ghetto Stars
Hakim
Come to Me
Murder Weapon
Time to Dance
Really Real
Bristol to London
 




Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje