Album: Audio Bullys - Higher than the Eiffel Tower

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Acum doi ani au venit si la noi la Arenele Romane, parerile fiind impartite in legatura cu prestatia Audio Bullys de atunci. Simon Franks parea molesit si blajin, iar Tom Dinsdale era pierdut in spatele platanelor. Pe scena nu erau cei care scos Snake, Real Life, Veteran sau Ego Wars, ci cei care au scos I Wont Let You Down si This Road, piese mai domoale.

In 2010, Simon si Tom se intorc cu albumul Higher than the Eiffel Tower si single-ul Only Man. Albumul nu calca pe pasii agitati anuntati cu Ego Wars (2003), dar nici nu cade in apatie, oricat de psihedelic ar fi pe alocuri. Versurile sunt in continuare mai mult rostite decat cantate, iar influentele sunt numeroase, hip hop, ska, dance si disco.



Si daca tot ziceam de elementele psihedelice, acestea sunt evidente din introducerea piesei Drums (On with the story) si Daisy Chains. La Drums efectul se pierde spre final in breakbeat si un "I wanna talk about drums" gutural si sintetizat care te scoate rapid din starea rapsodica. Dar pe Daisy Chains ramane pe pozitii si scoate la suprafata o super piesa, care desi nu isi are locul in club, merita un loc de cinste intr-un playlist personal.

Only Man si The Future Belongs To Us sunt doua piese in stilul Audio Bullys, desi nu poti zice ca exceleaza la capitolul versuri iti lasa o amintire obsedanta cu refrenurile, "I wanna be your only man/Don't wanna see you with no other man" si "The future belongs to us/The past is yesterday...". Mai ca stai sa cazi in capcana redundantei si sa zici ca dupa doua albume si o pauza de pauza de cinci ani baietii astia chiar nu vor sa fie mai indrazneti, sa incerce mai mult.

Noroc cu Feel Alright si Smiling Faces cu al lor "feel" Justice zgomotos, Twist Me Up cu alura pop-dance, chitarile si tentatiile rock'n'roll de pe Kiss the Sky si frumosul ramas bun de pe ultima piesa Goobye, care nu face altceva decat sa te faca sa reasculti albumul.

Pe cat de optimist ar fi "I feel alright got no cares in the world/ aint got to worry about nothing" este urmat la trei piese de Drained Out, semn ca optimismul e doar de suprafata si de vina sunt "too much cocaine, too much brandy" pentru versurile "I lost my touch, I lost my style". Urmeaza "no one is" Dragging Me Down, un cantec de razvratire prea slab care nu face altceva decat sa adanceasca pauza intre Shotgun si Smiling Faces.

Higher than the Eiffel Tower nu este foarte "high" si nici nu duce Audio Bullys "higher", pentru ca nu este un album indraznet si inovator, desi amageste pe alocuri. Si melodiile lente pica de cele mai multe ori precum nuca-n perete dupa o piese tare, tare. Daca iti plac Audio Bullys si nu i-ai injurat pana acum, probabil ca nu o vei face nici acum. Daca nu ii stii, ii vei asculta putin confuz, nestiind de unde sa-i apuci.




Tracklist:

Drums (On with the story)
Only Man
Daisy Chains
Feel Alright
Twist Me Up
Dynamite
Drained Out
London Dreamer
The Future Belongs to Us
Shotgun
Draggin Me Down
Smiling Faces
Kiss the Sky
Goodbye







Nici un comentariu inca

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje