Powered by
"It's been a long time since I rock and rolled"... Zece ani au trecut de la ultimul album Portishead (Roseland NYC Live, din 1998), si unsprezece de la cel mai recent material al lor de studio (Portishead, 1997) - desi, ca sa fim sinceri, Portishead n-au putut fi acuzati vreodata ca ar fi "rock and rolled", deci probabil ca versul din Led Zeppelin nu e cel mai potrivit pentru a descrie starea de fapt. "Been a long time since I tripped and hopped", atunci?
Nici macar. Pentru ca, in mod intelept, cu albumul Third (2008) Portishead au parasit genul pe care il inventau la mijlocul anilor '90 si s-au imbarcat intr-un cu totul altfel de trip. Fanii sa nu se alarmeze: muzica suna in continuare a Portishead, chiar facand abstractie de vocea inconfundabila a lui Beth Gibbons si de nevrozele ei caracteristice.
Desi groove-ul primelor doua albume a disparut, iar scratch-urile au luat, ca atatea manierisme ale anilor '90, calea uitarii, Portishead raman inca intr-o zona interesanta, downtempo, in care instrumentele acustice si electrice, sintetizatoarele si sample-urile se amesteca intr-un intreg nelinistitor peste care pluteste eteric vocea lui Beth.
citeste in continuare
Site-ul oficial al trupei.
Discografie:
* Dummy (1994)
* Portishead (1997)
* Third (2008)
Asculta cateva dintre piesele trupei:
Roads
Glory Box
Numb
Una dintre formațiile adolescenței mele...
...Astăzi nu mai am nevoie de Portishead. Mi-au plăcut, i-am ascultat de zeci și de sute de ori, dar nu mai am nevoie, nu mă mai satisfac albumele Dummy și Portishead și nu-mi convine nici experimentalul Third - altădată îmi plăcea faptul că sunt atât de negri în cerul gurii, mi se părea că ei reciclează grațios influențele din jazz, R&B and so on, acum însă mă exasperează toată seriozitatea, lipsa cronică de umor și insuficienta doză de visare și de creativitate...