Macca Dachief Rocka, rapper-ul venit de nicaieri care a luat cu asalt underground-ul romanesc: "Cumva am fost mereu acolo, in umbra"

Bogdan Constantin are 26 de ani si  a copilarit in zona cunoscuta drept Poarta 4 din cartierul bucurestean Titan. Acolo a stat pana la 14 ani, varsta la care l-au dat afara din casa, impreuna cu familia, si s-a mutat in Berceni.

Un an de zile a dus dorul cartierului unde a copilarit. Lua zilnic 102-ul de acolo si pana in Titan sa-si vada prietenii.

"Aveam super mari datorii, mama muncea singura, tata era cel mai mare alcoolist din cartier, sor-mea aia mare a plecat la 18 ani de acasa, iar eu cu sor-mea aia mica am ramas singuri de nebuni. A trebuit sa facem o sparla ca sa nu ajungem pe strazi. Ne-am dat casa pe o garsoniera si asta a fost."

In prezent este barman la Bazaarul din Centru Vechi si cunoscut drept Macca Dachief Rocka sau Macanache - rapper-ul care a aparut de nicaieri si care a devenit viral.

Clipurile sale au mii de vizualizari, lumea-i citeaza din versuri, a fost indragit pe internet. 

Avem senzatia ca Maca e fix ce avea nevoie industria underground muzicala de la noi. O gura de aer proaspat si o doza vizibila de NOU.

“Am asteptat un moment ca asta"

Despre Macanache nu s-a prea scris pana acum. Un tip slabut cu ochi verzi-albastri, imbracat cool, intr-un trening de la Adidas, simpatic, par carliontat si fara dintii din fata in gura.

"AM DENTIST IN FIECARE ZI LA 7", mi-a zis pe Facebook. Scrie cu CAPS si face rap.

Am fost curioasa sa-l cunosc. Voiam neaparat sa stiu daca exista un om in spatele personajului cunoscut.

Ne-am intalnit intr-o dimineata la 9 in barul unde lucreaza. M-a sunat sa-mi spuna ca el a ajuns si sa ma intrebe ce cafea beau.

Am intalnit un baiat care mi-a darmat toate stereotipurile. Maca este mai mult decat un personaj. E un om fascinant; si tocmai, pentru ca poate (sac!) nu te-ai fi asteptat la asta.

"Cumva am fost mereu acolo, dar am stat in umbra. Nu era momentul. Am asteptat un moment ca asta, cand totul e plafonat, fiecare melodie suna la fel, are acelasi mesaj, toti artistii parca ar fi unul singur. E aceeasi piesa pe repeat, pe care ti-o baga ei in cap cu japca. Eu am venit exact cu ce trebuie. Despre asta este hip hop-ul si rap-ul. Sa ai curaj sa fii tu."

Rewind. Inapoi de unde a plecat totul.

Clasa I. Bogdan in prima lui zi la scoala.

"De cand eram mic, de la varsta de 7 ani, m-am apucat de fumat. Imi aduc aminte de cand m-am dus la scoala, in clasa I, cu trandafirul in mana, camasa aia cu patratele penala si cu imitatii de Converse de la piata.  Asteptam cu trandafirul in mana, cu toate noi pe mine. Asteptam  acolo. Primul eram, ca si acum. Nici vantul nu batea. Au venit niste baietasi de cartier la mine - "hai cu noi pana incepe scoala ca mai e o ora. Am mers cu ei sa luam niste tigari."

Imi povesteste despre cum a inceput incursiunea in muzica atunci cand a inceput sa umble cu rockerii si raperii. Cand era singur asculta rap, cand era cu baietii, asculta rock.

"Tot cautam o familie de strada. Daca maica-ta e la munca si taica-tau e tot timpul beat, tu ramai cu ce e pe afara. Am inceput cu metalu; - imi placea bautura si mie."

Sport si disciplina

Bine crescut, determinat, muncitor si foarte bine organizat. Asa mi-a parut baiatul din fata mea, cel care-si spune ca este “un golan si un derbedeu" si cel care pare total prajit, din clipurile pe care le face.

Macanache a facut gimnastica artistica. S-a lasat de sport la 14 ani, deoarece era necesar sa se lase.

"Ajunsesem la un nivel, intelegeam tot; si atunci am patit ceva. Dupa antrenament, aveam o joaca a copiilor: n-aveai voie sa ramai in sala de antrenament fara antrenor. Acolo erau niste piscine cu bureti si trambuline supraelastice - zburai pana in tavan. Noi ne jucam obligatea pe tot felul de chestii. Intr-o zi, inainte de concurs, facand asta zi de zi, joaca asta interzisa, mi-am dat seama ca nu mai puteam sa fac chestiile super simple, cum ar fi un salt pe spate fara maini.

N-am zis la nimeni si am mers la concurs la Timisoara. Intru acolo, cu chiloteii aia stramti si body-ul ala pe mine, ma prezint, bam bam bam, si direct in cap pe parchet. De fiecare data cand plecam sa fac un exercitiu, ajungeam pe parchet. Am reusit sa fac un salt si atunci. Dublu salt. Am luat locul 2 sau 3, la paralele. Nu m-am lasat pentru ca voiam. Asta imi imaginam ca o sa fac toata viata. Ca voi ajunge antrenor prin Italia. Am invatat foarte multa disciplina. Un fel de armata, puscarie, camin, cam toate astea la un loc. Trei antrenamente pe zi, fara scoala; eram scutiti de scoala. M-am lasat de sport in clasa a 8-a."

Scoala de stat vs scoala vietii

Maca a intrat la liceu pe puterile sale. Avea o singura optiune, si anume liceul Cerchez din Pieptanari. Era parte din prima generatie care intra in clasa a 9-a la seral.

N-a durat mult. A facut niste combinatii cu niste tigani si nu s-a mai dus la scoala. Asta in primul an.

"Al doilea am uitat sa ma duc pentru ca am ramas in Vama si abia apoi m-am inscris iar la liceu, unde am stat 4 ani, la mate-info M1. N-am inteles nimic."

Bacul nu l-a luat. A picat la mate, desi l-a dat de vreo 6-7 ori. "Adica mi-au luat de vreo 5 ori banii."

O lume hip-hop

Dupa ce s-a lasat de sport, s-a anturat cu un tovaras din grup, si a inceput sa iasa in centrul orasului.

"Aici e crema - Romana, Universitate, Unirii. Am cunoscut pe unii, altii si incet, incet am inceput sa las rockerii si betivaneala si am inceput sa stau cu grafferii, skaterii si tot felul de cantareti. Se imbracau altfel, se comportau altfel, cumva ma regaseam mai bine acolo. Si acolo am stat.

Nici pe acasa n-am mai dat vreun an. Eram niste baieti, adunati de peste tot din Bucuresti, si ne-am dus la un tovaras acasa. N-avea mama, n-avea tata, iar noi stateam la el acasa. Daca aveam bani mancam, daca n-aveam bani nu mancam. Chiar de pe atunci, de cand i-am cunosc pe ei, am inceput cu versurile. Pe la 14 ani - cand m-am mutat in Berceni.

M-am lasat de sport, am inceput scoala, m-am despartit de rockerii mei, am inceput cu raperii."

Era disperat cu Methodon 3000 si Wu-Tang Clan, iar astea au fost si primele lui casete. Le asculta pe repeat zi si noapte.

A prins gustul petrecerilor din Club A cu punkeri, rockeri si rapperi, iar apoi al celor din Twice. Si-a facut o trupa, mergea si pe la studio, dar nu intelegea exact ce face.

Un lucru e sigur: de cantat canta rap si se invarte intr-o lume hip-hop.

"Hip-hop-ul e totul. De la desenul de pe pereti la felul cum te imbraci, la cum gandesti sau vorbesti. Ala e hip hop. Rap e cand spui niste chestii si ai un negativ - un fel de poezie. Daca stau sa scriu fara niciun beat, cand le pun pe beat, nu mai are sens."

"Sunt trendsetter de vorbe"

Maca mi-a povestit cum a ajuns sa-si dezvolte un stil. Cauta un sunet (ori un bas, ori o toba, ori un saxofon), il da tare, si  asta il ajuta sa fie inspirat. I s-a stricat sistemul pentru ca nepoata lui in varsta de 7 ani a dat o petrecere.

"Dupa ce aia mici au mancat fursecuri si suc, au ramas astia mari si au distrus casa. Cand am ajuns acasa am zis ca iar sunt femeie de serviciu."

Ca tot vorbim de creativitate, Macanache imi zice ca el cauta cumva o idee. Pe el totul il inspira.

"Acum vreau sa lansez o vorba. Sunt trandsetter de vorbe. Multe vorbe: belea, boss, bine boss - pleaca de undeva. De multe ori, zic chestii atat de tari, ca-ti raman in minte. Multi simt asta, de parca ei le-au inventat. Vreau sa fac treaba asta si sa se stie ca eu am facut-o. Voi lansa vorba PUTRED; nu de bogat, ci in sensul de "cat de tare", in loc de "boss, ce cool esti", sa zici PUTRED. O sa fac o piesa in care sa fie vorba fix despre asta. Eu am zis-o, sa se stie. Pot sa fac o piesa despre orice."

"Nu mai am niciun prieten"

Maca a incercat sa-si faca diferite trupe, dar n-a prea mers. Imi spune cum pe atunci lumea era ok, pusa pe distractie si fara planuri.

"Asta o faceam cand nu aveam un program de munca in care sa depindem de banii aia. Pe 15 si pe 1. Ne faceam banii. Ia uite-l pe ala ce telefon are, da-l incoa. 1 milion. Nu aveam nevoie de munca. Aveam timp sa cantam si sa petrecem. Imi aduc aminte ca ma plimbam cu tata prin cartier si i-am zis:  "nu mai am niciun prieten."

Fiecare o ia pe drumul lui. Distractie, distractie, dar trebuie sa faci ceva in viata, ai responsabilitati. Tata nu munceste, mama nu poate, sor-mea are deja un copil. Cumva sunt important la mine in familie; daca eu imi rup un deget, se supara toata lumea. Ii sustin pe el, ii rasfat. Cand fumezi si bei cafele, pentru mine e rasfat."

Maca, personajul din spatele personajului

Maca ii zice de multa vreme, dupa Mache, tatal sau.

"Am incercat sa-mi reinventez un nume, Maca, Macalan, Marilyn Monroe, Charlie Chaplin, Macanache. Simplu. Am facut o semnatura sa pot sa o pun peste tot. Sunt pe comic. Asa sunt eu. Lumea inainte credea ca sunt beat tot timpul, de parca numa' cand esti beat poti sa spui glume. Tot timpul am fost in centrul atentiei si am facut lumea sa rada."

"Pentru mine toul e foarte simplu. Simplu la modul extrem, nici nu-ti inchipui. Nu mananc sa ma satur, sa nu ma invat. Mananc cat sa mananc. 100/200 de grame de mancare sa traiesti  pe zi. Daca mananci ca disperatul, corpul se obisnuieste sa fie full. Uite, acum sunt super bucuros, dar nu arat, pentru ca dupa rasul si bucuria asta o sa vina o tristete si un plans pe masura.

Inauntru sunt super ok, dar nu vreau sa arat. Sunt multumimt. Sunt bucuros cand reusesc sa fac ceva pentru altii, pentru oamenii aia cu adevarat amarati. Gen, azi ies de acasa, ma uit la adidasii mei - ma imbrac numai din SH-uri - cand nu mai am loc unde sa-i pun, fac o traista si le dau la oamenii de pe strazi."

A avut chiar si o trupa, Homeless Tribe. Chiar asa si era, locuia pe strada. Manca la KFC pe gratis, pentru ca-i stia pe bodyguarzii de acolo, statea noaptea pe strazi si bea bere.

"Faceam asta pana venea iarna. Iarna era mai dubios. Ne agitam sa avem un kilogram de cartofi. Daca-l aveam pe ala ne durerea la banana."

Macanache a reusit sa-si conserve experientele de viata si sa le transpuna in ceva constructiv. Drumul lui abia incepe.

"Cand iti pui ceva in cap, sa nu te lasi pana nu-ti iese. E ca la inele - dublu salt. M-a suit antrenorul, am facut o data, am cazut in cap.  M-am ridcat imediat, am cazut in umar. Obosesti. Am facut pana am aterizat o data bine. N-am mai simtit oboseala. Cand iti reuseste ceva, poti sa ai 100 de ani, te simti ca la 14. Uite frate ca se poate, desi toata lumea zice nu se poate."

Banii si muzica

"Nu fac bani din muzica. Am inceput sa am propuneri de concerte si mi-am stabilit un pret; ei spun ca e exagerat. Nu am atatea piese incat sa sustin un concert de o ora, plus ca fac si stand up. Cateoata spun chestii super amuzante, iar daca beau si o bere, nu mai vrei sa ma lasi sa plec niciodata.

Neavand program de un show complet, cum ii zic eu, am vrut sa fiu platit pe melodii - daca tot te folsoesti de imaginea mea, stii ca-s cel mai nou de pe piata, vreau 100 euro piesa. De ce nu canta Maca ala? E prea scump, nu ni-l permitem. Asa vor zice.

O sa-mi fac singur spectacolele. Am niste idei atat de bomba si originale, nu-mi trebuie astia care sunt implicati in rap. Stiu un amfiteatru vechi, cum era la greci, vechi. O sa-l curat, o sa vorbesc cu o firma de bere sa-mi dea un stand, sa poata veni lumea sa bea bere.

O sa inchiriez un sistem audio, de fapt, sigur am prieteni care  au deja unul, si o fac ceva acolo. Exact asa au inceput si aia din Bronx, se legau la stalp. Golanii nu mai erau la furat, erau la party-ul din cartier."

Cum ies piesele si clipurile

Macanache scrie toata ziua versuri. Se trezeste in fiecare zi la 7 dimineata si se pune pe treaba. Scrie si 5 piese in acelasi timp - la una o strofa, la una un refren, la alta cauta un instrumental. Stie ca video-urile au un impact major; lumea cere vizual, vrea sa-l cunoasa.

Inca nu e pregatit sa scoata un album.

"N-are rost sa scot un album de 10 piese, sa asculte cineva o singura piesa, una pentru care mi-am dat totul. Fiecare piesa e un album si transmite ceva. Cand o sa am un album, o sa-i spun album. Toate la timpul lor, pas cu pas.

Nu ma grabesc, nu am de gand sa semnez contracte cu nimeni. Daca vreau sa ma duc pe strada sa filmez dezbracat, o sa ma duc sa fac asta. Am libertatea sa fiu eu si sa fac ce vreau eu. Nu iti place, nu te uiti. E super simplu. Ai atatea optiuni si e doar alegerea ta - faci ce vrei, mananci ce vrei, te imbraci cum vrei."

Maca considera ca a venit cu ceva super original si asta din nevoia lui de a asculta ceva care sa-i placa, dar si pentru ca a simtit ce-si doreste lumea sa auda.

Din garda veche ii asculta pe Vexxatu, cum canta inainte, si pe Deceneu. Cu primul ar vrea sa scoata impreuna o piesa, chiar daca "si-a schimbat stilul radical si a devenit alt om", iar despre cel din urma a spus ca-l respecta, mai ales pentru ca fiecare vers pe care-l face pare sa fie gandit doi ani.

Melodia "Asta sunt eu" a facut-o cu Danalache, un baiat care face scoala de sunet in Anglia. Melodiile sale au fost masterizate de Nicu de la Selective Studio.

Nu-i plac oamenii delasatori pentru ca el nu este asa. El vrea sa faca treaba.

"Sunt super serios si insist, insist si daca tu n-ai inteles, insist pana gasesc pe altcineva si apoi incep sa-l bat la cap si pe ala. Scriu versuri si nu ma bag beat-uri pentru ca-mi ocupa timp. Si nu e treaba mea. Daca faci ceva, fa un singur lucru, da fa-l bine."

Clipul la "Asta sunt eu" l-a facut cu un graffer, un skater si un pictor betiv. A filmat cu vreo doua zile inainte de Revelion si spune ca n-a iesit profesionit din cauza vremii.

Totul a fost ad-hoc. La 6 dimineata era la metrou la Romana, singur. Acolo era locul unde se aduna toata lumea pe vremuri si a vrut sa aduca putin din ce era, dar s-a trezit la ora aia fara nimeni in jur, inconjurat de bagaje si schimburi, de zici ca pleca si nu se mai intorcea vreodata.

Video-ul pentru "In fiecare zi" l-a facut doar cu Tudor, skater-ul. Si-a dorit sa faca un filmulet ca Charlie Chaplin, doar ca pe atunci nu exista fish eye. Au inchiriat o lentila speciala de la un magazin si au filmat doua zile.

Incearca sa faca totul pe prietenie - "in momentul in care oamenii nu-ti iau bani, iti sunt prieteni, cand iti cer bani, devii un client."

Colaborarile si visul catre faima

"Toti au vazut care-i smenu' cu mine. Inainte, cand vorbeam cu ei, nu aveau timp, iar acum toti vor sa faca piese cu mine. Fac piese cu cei cu care mi-am dorit, poate sa fie un nimeni, vreau sa aduc pe toata lumea cu mine, nu doar o mana de oameni. Nu vreau sa fie un singur Dj, un singur graffer.

Am putea face o tara si o religie hip-hop. Lumea scrie versuri, canta, totul e colorat si pe voie buna si pace. Cum e folclorul la romani, asa e si in hip-hop, din nimic au facut ceva. Sa se distreze. Pe atunci muzica de culoare suferise ultima lovitura, de la Marvin Gaye si jazz-ul ala marfa s-a explodat in disco. Ultima chestie suprema de pop. Copiii din cartier, morti de foame,  nu rezonau cu lumea asta shinny si au inceput sa faca rap."

L-am simtit modest si calculat; il vor schimba oare banii si faima, cand vor veni?

"Cumva asta e ca un vis - sa ajung cat Bob Marley, Elvis Hendrix, Michael Jackson la un loc si sa nu ma schimb. E o lupta cu mine. E o revolutie ce fac eu in industria muzicala, pe toate planurile. Toti s-au invatat sa fie fake, sa nu fie ei si sa faca ce le zice producatorul, ce ar vrea el sa fie.

Cauta ce ai tu mai interesant, sa te placi tu, nu te uita doar la defectele tale, ca ai si calitati in egala masura.

Hip hop-ul si rap-ul se bazeaza pe niste principii foarte simple, fii tu, spune ce simti si ai curaj. Daca nu ai curaj sa spui ce simti, nu esti putred."

Vreau sa cred ca Macanache va deveni din ce in ce mai cunoscut si iubit. Va incepe sa aiba concerte, si-si va duce la bun sfarsit toate planurile.

Deja e pe drumul asta. Are toate sansele.

Filozofia e simpla: "Totul trebuie sa fie perfect. Asta tot de la gimnastica mi se trage".

Sursa foto aici si aici