Interviu | Doru, om la lună: "Putem să învățăm ceva din ce trăim acum, putem să rămânem cu ceva, să schimbăm ceva."

Trupa om la lună lansează materialul "Dans", compus și înregistrat în perioada de izolare, pe 31 iulie la Arena Tei în București. Am stat de vorbă cu Doru, solistul trupei, pentru a afla mai multe despre album, cum a perceput perioada aceasta din punct de vedere personal și muzical, despre provocările acestei perioade.

Cum a luat naștere albumul “Dans”?

În luna mai, în perioada de izolare, ne-am mutat împreună timp de 15 zile, timp în care am scris șase piese despre lucrurile pe care le-am simțit și trăit în această perioadă complet neobișnuită Sunt cântece destul de diferite din punct de vedere stilistic, dar a fost un lucru asumat, am lăsat pur și simplu lucrurile să se întâmple.

Cum ați ajuns la acest titlu?

Am simțit toată această perioadă ca pe un dans. Când împiedicat, când de unii singuri, când pe perechi. Cu figuri mai noi sau mai vechi. În plus este o piesă din cele șase care se numește la fel. Și e cea care ne-a dat schimbarea de perspectivă. De fapt nu e totul atât de rău. Putem să învățăm ceva din ce trăim acum, putem să rămânem cu ceva, să schimbăm ceva.

Cum a fost pentru tine perioada de izolare?

Întocmai ca albumul. În salturi rău-bine. De la momente grele în care credeam că asta a fost tot, la momente de mare recunoștință pentru timpul care ni s-a dat, pentru pauza asta nesperată. Am fost învățați să alergăm în permanență după ceva. Și dintr-o dată ne-am oprit. A fost neobișnuit, dar într-un final lucrurile s-au așezat.    

Ce ai descoperit despre tine în această perioadă?

Că sunt foarte norocos cu ce am. Că timpul e extrem de prețios și că trebuie să ai mare grijă de el. Și că avem foarte mare nevoie unii de alții.

Când ai urcat ultima dată pe scenă? Și cum te-ai raportat la asta când ți-ai dat seama că va urma o pauză de evenimente artistice?

Ultimul concert înainte de lockdown a fost la Iași, la fel și primul după perioada de izolare. Între ele au fost vreo trei luni. Ambele au fost foarte emoționante. Primul pentru că bănuiam ce va urma, iar cel de acum pentru că a fost așa de mare dorul. În plus, cel de acum de la Rocanotherworld a fost așa ca o descătușare, de parcă nu mai cântaserăm de o veșnicie. Iar oamenii au fost atât de calzi și de generoși, le intuiam zâmbetele largi pe sub măștile de protecție. 

Mai multe detalii despre concertul de pe 31 iulie, ce suprize ne pregătiți, cum e pentru tine să revii pe scenă?
Cred că însuși concertul este marea surpriză. E un concert pe care îl pregătim de mult timp și pe care îl dorim enorm. Simțim o mare nevoie să încheiem cumva toată această perioadă cu un concert. Și concertul acesta va fi atipic, așa ca întreaga perioadă. Va fi foarte responsabil, va fi cu respectarea tuturor regulilor, în așa fel ca toată lumea să se simtă în siguranță. O să ne bucurăm de el așa cum trebuie. Și noi și publicul, sunt convins.    

Totul s-a schimbat în contextul pandemiei. Ce ai luat pozitiv din această experiență?

Mi-am dat seama că putem face lucruri frumoase în orice context, trebuie doar să ținem aproape unii de ceilalți. Și am profitat de această perioadă care a fost foarte fertilă din punct de vedere creativ. Ne-a obligat să stăm cu noi înșine și să simțim pe îndelete tot. Pentru ca apoi să punem trăirile astea în cântece. Și am mai învățat, după cum spuneam mai devreme, să prețuiesc timpul acesta apărut de nicăieri.  

Cu ce îți este cel mai greu, în prezent?

Personal, mi-e greu că nu pot să cânt mai mult. Ne lipseșc concertele mai dese, ne lipsesc oamenii pe care i-am cunoscut și la care nu am mai apucat să ajungem.  Și îmi lipsește aparenta aia certitudine a zilei de mâine. Acum stăm cu urechile ciulite și așteptăm ora 13 să aflăm câți s-au mai îmbolnăvit. Și ne gândim cu teamă la ai noștri, la cei dragi, suntem complet neprotejați în fața acestei gripe. Și încercăm să trăim cu noua normalitate cât mai aproape de ce știam noi înainte. Încercăm să ne continuăm viețile altfel.

Să ne întoarcem la “Dans”. Ai vreo piesă preferată sau vreun moment din timpul compunerii pieselor care ți-a rămas în minte?

Toate sunt extrem de valoroase pentru mine, le țin minte perfect momentul și starea pe care am avut-o când le-am compus. Pe fiecare în parte. Și mă bucură tare mult să descopăr că fiecare dintre noi, trupă sau fani, au o altă preferată. Ne e un disc cu un hit și restul cântece de umplutură. Fiecare are o valoare în sine. Dacă ar fi să îmi aleg una, aș spune că “Far” mă face cel mai fericit când o cânt. Cred că tocmai pentru că e cea mai neobișnuită dintre toate. De fiecare dată când o cânt mă trezesc cu un zâmbet larg pe față.