Top 10 membri de trupe ignorati

Ringo Starr e practic definita vie a conceptului de membru subcotat. Desi bateristul uneia dintre cele mai iubite/ascultate/citate trupe din istoria muzicii, e un soc cand cuiva ii pasa de el. Cunoscut ca Beatlesul ciudat, cu hainele lui ciudate si mustata lui ciudata, nu multi realizeaza ca partea lui de tobe e mult mai complexa decat s-ar crede. In plus, Starr a scris unele dintre cele mai memorabile batai.

Shelley e omul care sta in spatele scenei si efectiv rupe. Cand ceilalti trei plonjeaza in lumea lor sonica si nu le mai pasa de ce se intampla in jurul lor, Shelley tine totul laolalta cu tobele lui. In plus, e un baterist enorm de talentat: in mainile lui, orice bataie de tobe pare cantata fara pic de efort si tobele Bull In The Heather sau alte melodii Sonic Youth sunt delicios de complexe. Mai ca ti se face mila de el cand, sper exemplu, The Diamond Sea devine o simpla masa de feedbackuri si stii ca el, in minutele alea, sta cu betele in poala si asteapta sa treaca la melodia urmatoare.

Da, Morrissey e un textier talentat. Da, Johnny Marr este un chitarist enorm de talentat. Oricine iti spune ca este influentat de The Smiths se va lansa intr-o prezentare de ce Morrissey si Marr i-au schimbat viata si i-au conturat muzica. Despre cum versurile lui Morrissey ii vorbesc direct si cum Marr l-a invatat chitara. Sigur, se stie ca cei doi au dictat directia muzicala a trupei, dar daca Rourke si Joyce nu erau si ei niste muzicieni la fel de talentati, putea Marr sa scrie orice, ca tot degeaba.

Pe undeva, Joy Division si New Order sunt o ciudatenie: lumii chiar ii pasa de basist. Sigur, poate si pentru ca basul lui Peter Hook este unul dintre atuurile majore ale celor doua trupe. Dar, dar, Morris e ignorat. Nu intelegem cum. Cand asculti Disorder sau orice de pe Unknown Pleasures, primul lucru pe care il auzi sunt tobele care raman in centrul atentiei pe tot parcursul piesei. Iar in New Order, Morris si-a lasat tobele si a trecut in spatele unui calculator de unde a dat lumii ceea ce probabil e cel mai recognoscibil drum beat programat.

Damon Albarn e, stiti voi, Damon Albarn si, deci, geniu. Cand Graham Coxon a plecat din Blur, s-a plans neincetat ca nu mai e Blur fara Coxon (nu negam). Dar Rowntree si James? Ok, poate ca James poate parea o alegere ciudata pentru ca multa lume vorbeste despre el. Ca a perfectionat ideea de basist slabanog, inalt si cu nasul mare. Ca a cumparat cocaina de un milion de lire. Ca acum face branza. Dar munca lui ca muzician e nebagata in seama. Este ignorat faptul ca a scris melodii cu Marianna Faithfull, ca a lucrat cu Florence and The Machine, ca a fost in Bad Lieutemant, trupa facuta de Bernard Sumner si Phil Cunningham dupa ce New Order s-au despartit. Cat despre Rowntree, cati in afara fanbaseului Blur ii stiu macar numele?

Alex Turner este vocea unei generatii. De aici si umbra in care intra orice membru al trupelor in care activeaza (Arctic Monkeys, Last Shadow Puppets). E ca si cand Miles Kane nici nu ar fi in LSP si Turner face totul de unul singur. Iar in Monkeys e uneori crunt. “Formatia lui Alex Turner” e o expresie impardonabila, avand in vedere ca, uneori, bateristul Matt Helders tine melodia (View From The Afternoon?) sau ca linii melodice ale chitaristului Jamie Cook sunt considerate responsabile pentru directia actuala a trupei. Totusi, se mai aud diversi care sa ii laude. Dar parca basul lui O’Malley e uitat, desi de multe ori e imposibil sa tii pasul cu el.

Novoselic, ca multi altii de pe lista, e mentionat in orice alt context decat muzica pe care a facut-o. Mai ales de cand Nirvana au devenit istorie si dupa toate scandalurile cu Courtney Love. Dar vreun comentariu despre muzica scrisa de el? Sa ti se aduca aminte de basul lui din Lithium sau Blew? Nu, niciodata. Da, da, Cobain e zeul, Dave Grohl si-a contruit o cariera solida post-Nirvana. Dar si Novoselic a contribuit destul de mult la una dintre cele mai discutate trupe.

De parca restul trupei nu statea oricum in umbra lui Kevin Shields. Da, sigur, pe perioada inregistrarilor pentru Loveless, Shields era acolo mereu in studio, mereu gandindu-se cum sa faca sa obtina un anumit feedback, cum sa faca mai mult zgomot. Dar tobele lui O’Ciosolg, desi afundate in mix, desi nu evidente, sunt la fel de importante pentru muzica My Bloody Valentine ca si straturile de feedback facute de Shields.   

Sean Moore nu vorbeste la fel de mult ca Nicky Wire, ba chiar este o minune sa il auzi vorbind. Sean Moore nu este un suflet torturat cum era Richey Edwards. Sean Moore nu a fost niciodata the sex god ca James Dean Bradfield. Sean Moore n-a fost niciodata un style icon ca aialalti trei. Sean Moore in schimb e ala care ii aduce cu picioarele pe pamant pe ceilalti doi Manic Street Preachers (trei pe cand era si Edwards in trupa). Moore e ala care le zice sa inceteze cu prostiile si care isi face treaba cu o enorma dedicatie. Moore e singurul membruManics care nu ia trupa prea in serios dar este, conform colegilor de formatie, forta din spatele Manics.