Muzica, gen: Post rock

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+
Articol scris de Mihai Preotu

Post-rock
: iata o notiune cel putin interesanta. Particula 'post-', adaugata la diverse cuvinte, da de obicei de inteles ca ceva s-a incheiat, si trimite la ceea ce urmeaza dupa. Postmodernism, postindustrialism, postcomunism... toate vin (cronologic) dupa un fenomen care le precede, si se definesc, mai mult sau mai putin, in relatie cu acesta.

De aici un prim paradox al acestui gen: bineinteles, muzica rock nu s-a 'terminat', ba chiar pare sa o duca mai bine ca oricand (macar din punctul de vedere al cantitatii, daca nu si al calitatii), daca e sa ne luam dupa nenumaratele stiluri si subgenuri pe care o cautare scurta pe Wikipedia ni le aduce in fata, sau dupa zecile de mii de trupe ce se promoveaza de zor pe MySpace. Ca atatea altele, insa, genul a fost botezat de un critic, Simon Reynolds (intr-un articol pentru The Wire), asa ca vom trece, indulgenti, cu vederea denumirea pompoasa punand-o in seama foamei de recunoastere intelectuala a criticilor muzicali, si vom examina muzica in sine, si trupele care o fac.

Despre ce este, de fapt, vorba? Pentru a-l cita chiar pe autorul expresiei, "Post-rock inseamna utilizarea instrumentatiei rock in scopuri ce nu tin de muzica rock, incluzand folosirea chitarilor pentru facilitarea timbrelor si texturilor, in locul riffurilor".

Lasand la o parte limbajul pretentios, asta inseamna ca avem de-a face cu un gen care isi propune sa renunte la riffuri, melodii si refrene si sa se axeze pe crearea unei atmosfere si elaborarea lenta a unor idei muzicale. Nu suna foarte distractiv, nu-i asa? Nici nu este. Insa, bineinteles, muzica nu trebuie sa fie intotdeauna despre distractie, dupa cum nu fiecare seara este pentru iesit in oras. Mai degraba decat sa-ti puna posteriorul in miscare, artistii de felul acesta vor sa-ti trezeasca o emotie, sa-ti trimita o imagine, sa te transpuna un pic din realitatea imediata intr-o zona mai luminoasa.



Are multe in comun cu curentul minimalist din muzica clasica: aidoma unor compozitori ca Philip Glass sau Steve Reich, trupe precum Explosions In The Sky si Godspeed You! Black Emperor lucreaza cu structuri aflate intr-o crestere inceata, in care, de pilda, unor arpegii de chitara li se adauga o contramelodie la bas, apoi, cateva masuri mai tarziu, o linie de sintetizator sau poate un violoncel, totul avansand intr-un crescendo lent si deliberat catre un punct culminant din care se coboara usor, aducandu-te in starea initiala.

Altii, precum Mogwai sau Tortoise, sunt mai degraba influentati de muzica electronica, de jazz sau de ramurile mai avangardiste ale muzicii clasice contemporane, jucandu-se neincetat cu timbre, ritmuri si texturi. Ceea ce au in comun este ca muzica lor e mai ales instrumentala, iar acolo unde apare, vocea umana serveste ca un instrument si o culoare suplimentara in orchestratie, si ca suport pentru versuri.

Una dintre marile trupe ale genului, islandezii Sigur Ros, au mers chiar pana la a inventa o limba (fara inteles) pentru partile vocale, tocmai pentru nu altera impactul muzicii prin versuri inteligibile.



Desi nu are o popularitate de masa uriasa, post-rockul si-a facut simtita prezenta in cultura populara mai de la vest, prin numeroasele piese aparute pe coloanele sonore ale filmelor de la Hollywood sau prin participarea trupelor de gen la festivaluri importante. Neavand, propriu-zis, multe in comun cu genul indie, a fost totusi asimilat acestui curent, si intre fanii indie dornici de ceva diferit si interesant isi gaseste majoritatea ascultatorilor.

Ce este important de retinut este ca aceasta muzica se asculta mai degraba asemeni muzicii clasice sau a celei ambientale, piesele sunt lungi, gravitand de multe ori in jurul a 7-8 minute, si necesita o stare de spirit corespunzatoare. Asa ca nu dati inainte sa ajungeti la momentul in care incep tobele, fiindca veti strica tot efectul! In loc de asta, rezervati-va o seara linistita si o pereche de casti bune, si s-ar putea sa aveti o experienta, sa zicem, cel putin interesanta. Hei, in cel mai rau caz, chestia asta poate servi de minune drept muzica ambientala, daca v-ati plictisit de Brian Eno si Klaus Schulze!

Am aflat de curand ca si la noi a aparut o trupa care abordeaza (si) acest gen, deci perspectivele sunt bune. In mod intentionat am pomenit doar cateva dintre numele cele mai importante, pe de o parte deoarece exista foarte multe trupe de post-rock, iar pe de alta multe dintre ele sunt destul de asemanatoare intre ele. Articolul de fata se vrea, deci, mai degraba un punct de plecare decat un ghid cuprinzator. In concluzie, spor la cautat si auditie placuta!


2 comentarii

Muzica, gen: Post rock
razvan
#1 -

Comentariu nou

:a noi exista mai multe trupe care tind catre post -rock nu doar una,si cea mentionata nu cred ca e tocmai cea mai reprezentativa.Probabil ca, la fel ca in orice alt caz, capitala nu tine cont de existenta altor scene muzicale din tara.Articolul e 90% o copie fidela dupa articolul wikipedia(nu vreau sa jignesc sau sa acuz sau sa arat cu degetul,subliniez o realitate)Trupa Semiosis din Craiova este cea mai aproape de post-rock din cate stiu de pe la noi.Oh well...cheers!

Muzica, gen: Post rock
Zeltil
#2 -

De ce...

...tocmai Tortoise nu pot să găsesc pe site-ul ăsta imens, unde până și Alexandru Andrieș apare când caut după „post-rock”? :)
(nu mai spun de toate formațiile de post-punk... căci post-punk NU este post-rock)
Nu de alta, dar Tortoise e una dintre formațiile mele preferate...

Pentru a posta trebuie sa fii logat.

Evenimente promovate pe Metropotam

Locuri promovate pe Metropotam

Muzica


Muzicale

Ce gen de muzica asculti?
|Rezultate|Alte sondaje