Muzica, gen: Desert blues

Prima oara cand am ascultat cu mai multa atentie genul asta de muzica a fost acum cativa ani, la Sziget '07, cand am gasit intr-o seara la scena "World Music" o trupa de tuaregi proaspat parasutati din dunele Saharei, in salvari si invaluiti in tagelmust-uri (turbanele specifice populatiilor din regiunile desertului nord-african, vopsite indigo, care acopera si capul, si fata), cantand blues la chitare electrice si invitandu-ne la sfarsitul concertului sa trecem in vizita pe la ei, prin desert.



Tinariwen ii chema pe tuaregii din Mali, care canta ceva ce s-ar numi desert blues, un ritm crud, greu si rosu ca pamantul Africii, care te arunca intr-o transa adormitoare, iti ridica parul pe ceafa si iti trezesc la viata cea mai indepartata picatura de sange de nomad in tine.

 .

Tinariwen (= deserturi in limba berbera tamasheq) au o poveste interesanta inca de cand nici nu erau in proiect: Ibrahim Ag Alhabib, fondatorul, crescut si trait toata viata prin tabere de refugiati, a vazut in copilarie un film cu un cowboy cantaret la chitara, lucru care l-a marcat atat de tare, incat si-a facut singur o chitara... dintr-o canistra, un bat si cablu de frana de la o bicicleta. Probabil i-a iesit mai degraba ceva similar instrumentului imzad, dar cert este ca si-a pastrat pasiunea pentru muzica si multi ani mai tarziu, pe la sfarsitul anilor '70, a infiintat, impreuna cu alti tineri rebeli, care scriau poezie si compuneau muzica, inspirati atat de rock'n roll si Elvis Presley, cat si de raï-ul algerian, o trupa de blues, Tinariwen, care azi canta pe la festivaluri internationale si sunt apreciati de Santana, the Edge si Robert Plant.

Muzica lor, un amestec de chitara electrica si ritmuri traditionale africane, rock, blues si cantecul desertului, ar putea fi catalogata ca o "intoarcere la radacini" a blues-ului, chiar pe pamantul Africii. O alta trupa pentru care apartenenta si valoarea cutumelor inseamna foarte mult este Etran Finatawa, Stelele traditiei. Ei sunt din Niger, dar au luat nastere tot in Mali, cu ocazia festivalului anual de muzica tuarega si etnica, de prin toata lumea, Festival au Désert. Putin mai orientati spre ritmurile locale decat spre blues, repopularizeaza mostenirea muzicala a triburilor Wodaabe.

 .

Doi dintre cei mai cunoscuti si apreciati chitaristi care canta desert blues sunt cei doi Farka Touré, Ali, tatal, si Boureima "Vieux", fiul.

Ali Ibrahim “Farka” Touré a murit in 2006, dar ramane unul dintre cei mai renumiti muzicieni africani, cantand acelasi tip de blues (la chitara sau la njarka) amestecat cu muzica traditionala din Mali. "Batranul" Boureima, fiul lui Ali, ii calca tatalui pe urme, cantand la chitara, percutie si calabash, desi la inceput Ali ii interzisese sa apuce pe calea muzicii, preferand ca fiul sau sa devina soldat. Noroc ca fiii nu isi asculta niciodata tatii.

 .

Un alt muzician (chitarist si cantautor) care trebuie mentionat este si Afel Bocoum, care si-a inceput cariera cantand in trupa lui Ali Farka, iar mai apoi si-a format propria trupa, Alkibar.

In lumea desert blues-ului cantata de barbati exista si cateva femei: in primul rand Mariam din "cuplul orb din Mali", Amadou & Mariam, care au o muzica mai elaborata si cu multe influente instrumentale orientale (atat arabe, nord si vest-africane, cat si din Orientul indepartat). Apoi mai este grupul vocal Tartit, tot tuaregi, tot din Mali, cinci femei si patru barbati si un alt duo, Toumast, unde pe langa faptul ca exista o voce feminina, ea mai canta si la chitara electrica (imbracata in portul tuareg, desigur).

 .

Cine ne mai recomanda trupe sau muzicieni care canta desert blues?