Lydia Lunch in Control pe 19 martie

Pe 19 martie lumea buna coboara in Control pentru o portie de Big Sexy Noise. Adica pentru More Music. More Madness. More assault against the bloated state of over-produced rock, twee techno, lousy pop porn disco and lame ass rap. Adica pentru Lydia Lunch si cel mai recent proiect muzical al sau, alaturi de muzicieni cu CV-uri ce seamana cu playlist-urile din noptile bune din Control: Ian White (Gallon Drunk, tobe), James Johnston (chitara, component al Nick Cave and The Bad Seeds intre 2003 si 2008), Terry Edwards (saxofon, a colaborat cu Madness, Tom Waits, Faust, PJ Harvey, Nick Cave, Tindersticks, Julian Cope, Siouxie Sioux, Billy Brag etc. etc.)  

Despre Lydia Lunch se pot spune multe (s-au scris carti si s-au facut filme ce au avut-o personaj), dar intotdeauna se incepe cu faptul ca e o legenda vie a muzicii alternative, unul dintre cei mai influenti artisti ai muzicii underground a anilor '80-'90. Si in general se consuma foarte bine impreuna cu alte figuri influente ale underground-ului artistic: William Burroughs, Kathy Acker, Hubert Selby Jr., Sonic Youth si Nick Cave.  


Lydia Lunch si-a inceput "cariera" la 17 ani cand, impreuna cu trupa Teenage Jesus and The Jerks, incepuse sa dea concerte definitorii pentru miscarea No Wave de la jumatatea anilor '70. "I hated almost the entirety of punk rock, I don’t think that No Wave had anything to do with it", spunea Lydia Lunch in legatura cu muzica rock din acea perioada.

De atunci si pana acum Lydia Lunch a influentat foarte mult felul in care au evoluat curente muzicale precum post-punk, avant-punk, punk jazz, experimental rock sau spoken word, si asta nu doar prin muzica ei, ci si prin alte manifestari artistice: poezie, literatura, film.

In 1980 venea si primul album solo al Lydiei Lunch - Queen of Siam -, care a castigat imediat statutul de album cult si a transformat-o pe Lydia in "the noir diva of the underground cabaret".

Nu a iesit niciodata prea mult in fata, tinandu-se departe de derapajele in mainstream si de marile case de discuri in urmatorii treizeci de ani, timp in care numarul materialelor sale a tot crescut, experimentand cam tot ce se putea, asa cum este documentat si in Paradoxia, autobiografia sa, in care vorbeste despre relatii bisexuale, abuz de droguri si nu in ultimul rand despre flirturi cu nebunia. De asemenea, Paradoxia este si titul cartii Lydiei Lunch, care in lumea literara i-a ridicat numele pana in galeria autorilor responsabili de rasturnarea paradigmelor, precum Jean Genet, Henry Miller sau Marchizul de Sade.

Pentru toti cei care cocheteaza macar cu underground-ul, cu punkul, cu post-punk-ul sau cu alternativul, Lydia Lunch este de neratat. Prin concertul din 19 martie, Controlul isi confirma inca o data statutul de templu al muzicii alternative cu inca un nume care atarna greu in lista lor de concerte memorabile.