Nu chiar despre arhitectura, dar o referinta foarte simpatica. Termenul de "listed buildings" se refera la cladirile protejate prin lege datorita valorii lor istorice, arhitecturale sau a semnificatiei culturale. Aici, galezii de la Los Campesinos! par a asemana persoana despre care se vorbeste in piesa cu o astfel de cladire, una speciala, dar in acelasi timp care nu poate fi schimbata in nici un fel
Evident ca Manic Street Preachers nu se apuca sa descrie o cladire. Titlul este luat din romanul lui JG Ballard, Cocaine Nights, in care este folosit intr-un paragraf despre cum trebuie sa nu ne lasam influentati de o falsa realitate care ne este prezentata prin media.
O melodie foarte directa, despre centrul guvernamental din Boston, unde trupa se duce sa cante pentru ca, nu-i asa, asta ii va invelesi clar pe angajati si oricui ii place un functionar binedispus.
Daca instrumentalul da impresia unei melodii vesele, versurile sunt complet opusul. Titlul face referinta la stilul arhitectural tipic cladirilor din mediul urban parisian, stil care permite ca mansarda sa fie locuita.
Cuvintele din cantec trec de la lipsa de grija pentru vegetatie si preocuparea excesiva cu cladiri cat mai inalte si razboiul dintre Argentina si Marea Britanie din 1914 si 1984, privind Insulele Falkland.
Ca intotdeauna, David Bowie si-a creat personaje pentru albumul Outside, din 1995, album pe care apare si melodia Thru These Architect's Eyes. Personajul pe care Bowie il interpreteaza aici este Leon Blank, un tanar acuzat de crima si alte delicte.
Architecture & Morality este piesa care da titlul celui de-al treilea album OMD, albumul cu cel mai mare succes comercial si cel mai bine primit de critici, material si azi considerat unul dintre cele mai bune discuri de synth-pop.
Melodia celor de la The Decembrists e dulce-amaruie. Versurile trec prin trei etape, toate legate de eseu si inabilitatea de a realiza ceva durabil, pentru ca, la fel ca structura balustradei, cu unghiurile si colturile gresite, totul se naruie.
O melodie despre sfarsitul a ceva (o relatie, o etapa din viata) si inceputul a ceva complet nou. De unde si nevoia de o armata de arhitecti care sa "flatten the skyline and begin again".
Nu ai cum sa nu iti scoti palaria in fata celor de la Pavement, nu multi au scris o melodie aparent despre arhitectura mormintelor (sau, mai exact, a memorialelor de razboi) care poate la fel de bine sa fie despre frustrari sexuale puse in termeni care au legatura cu domeniul constructiilor.
Nu orice arhitect, ci unul specific. Melodia belgienilor este despre Buckminster Fuller, arhitect si vizionar american, si despre proiectele in care s-a implicat dupa ce a incercat sa se sinucida. Iar citatele "Ah, never mind that outer space stuff, let's get down to earth" (care se aude la inceputul cantecului) si "I feel it's touch and go" sunt preluate din cursurile tinute de Fuller
Fuel the city
Tu ce parere ai?